2ra-2875/16 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului cauzat

2ra-2875/16 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2ra-2875/16

prima instanță - (Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău ) E. Cojocari

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul

Justiției al Republici Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Raisa Boaghi

împotriva Ministerului Justiției al Republici Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republici Moldova, admis apelul

declarat de Raisa Boaghi și modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul

Chișinău din 21 decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 06 iulie 2015 Raisa Boaghi a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției, solicitând încasarea sumei de 100 000 lei cu titlu de compensare

a prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că la 24 iunie 2002

medicul veterinar al Serviciului Veterinar de Stat al mun. Chișinău, Mihai Valentin,

contrar prevederilor instrucționale, a vaccinat bovina pe care o aveau în gospodărie

contra bolii „Antrax”, iar în urma vaccinării aceasta a murit.

Susține reclamanta că medicul veterinar a recunoscut vina, angajându-se să-i

achite suma de 5 000 lei până la sfârșitul anului 2002, însă nu și-a respectat

angajamentul, fiind nevoită să se adreseze în instanța de judecată.

Menționează că la prima ședință, conform art. 206 alin. (1) Codul de procedură

civilă, a depus cerere scrisă prin care a solicitat examinarea cauzei în lipsă.

1

Pe parcursul ședințelor de judecată a participat reprezentantul său, dar la ședința

din 21 septembrie 2006 nu s-a prezentat și, din acest motiv, instanța de fond a scos

cererea de pe rol.

Relevă că, cu încheierea pronunțată nu a fost de acord deoarece art. 267 Codul

de procedură civilă nu prevede drept temei pentru scoaterea cererii de pe rol cazul de

neprezentare în judecată a reprezentantului reclamantului. Mai mult ca atât, art. 206

alin. (5) Codul de procedură civilă prevede examinarea pricinii în caz de neprezentare

în ședință a reprezentantului.

Potrivit deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2006 pricina a fost

restituită spre judecare.

În cadrul judecării pricinii s-a numit o expertiză și a rămas în așteptarea

rezultatelor și citarea pentru continuarea procesului, dar ulterior i s-a comunicat că

cererea a fost scoasă de pe rol, din motiv că nu s-a prezentat la ședință.

La 24 decembrie 2009 a depus cerere prin care a solicitat anularea încheierii nr.

2-1147/07, însă instanța de judecată a primit cererea, nu a examinat-o și dosarul a fost

lăsat în arhivă în continuare, fără a fi informată.

Ulterior, la 20 ianuarie 2011 a depus din nou cerere, dar a aflat că și aceasta

lipsește în dosar.

La 24 august 2011 a depus recurs la Curtea de Apel Chișinău, anexând ambele

cereri, însă dosarul s-a pierdut, iar la 23 iulie 2012 a solicitat informație despre

examinarea recursului, însă nu a primit răspuns.

Astfel, la 15 și 16 noiembrie 2012 a depus cereri la Judecătorie Buiucani și

Curtea de Apel Chișinău, solicitând informații despre dosar.

La 26 noiembrie 2012 Curtea de Apel Chișinău a informat-o că dosarul a fost

expediat la Curtea Supremă la 16 februarie 2012, iar la 14 decembrie 2012 tot de la

Curtea de Apel Chișinău a primit un alt răspuns, prin care a fost informată că dosarul a

fost ridicat de la Curtea de Apel Chișinău și restituit pentru soluționare în instanța de

fond și că prin încheierea Judecătoriei Buiucani din 09 iunie 2012 a fost anulată

încheierea din 09 iunie 2009.

La 16 septembrie 2012 Judecătoria Buiucani i-a comunicat despre admiterea

recursului și că dosarul se află în procedură la judecătorul Sergiu Lazari și despre data

ședinței va fi înștiințată. Însă, nu a fost citată în ședința de judecată și despre dosar

iarăși nu se cunoștea nimic.

La 23 decembrie 2013 a depus repetat cerere la Judecătoria Buiucani pentru a

primi informații, fiindu-i comunicat că la 25 ianuarie 2014 cererea din nou a fost

scoasă de pe rol.

La 31 ianuarie 2014 s-a prezentat pentru a face cunoștință cu materialele

dosarului de la arhivă, unde i s-a spus că dosarul a fost expediat la Curtea de Apel

Chișinău și înapoi nu s-a întors.

Reține că, reieșind din conținutul încheierii din 02 februarie 2012, dosarul

venise de la Curtea de Apel Chișinău și s-a aflat la judecătorul Sergiu Lazari nefiind

transmis în arhivă.

Ulterior, la 02 iulie 2014 a contestat cu recurs încheierea din 02 februarie 2012

și prin decizia Curții de Apel Chișinău la 24 aprilie 2014 pricina a fost restituită în

aceiași instanță pentru examinarea cauzei în fond, nefiind informată.

2

La 02 și 08 iunie 2015 a expediat cereri către Judecătoria Buiucani și Curtea de

Apel Chișinău, solicitând informații referitoare la dosar.

La 12 iunie 2015 de la Judecătoria Buiucani și apoi la 16 mai 2015 de la Curtea

de Apel Chișinău, a primit răspunsul prin care a fost informată că dosarul se află în

procedură la judecătorul M. Murguleț și că pricina a fost numită pentru examinare

pentru data de 02 iulie 2015.

Afirmă reclamanta că, studiind dosarul a constatat că începând cu anul 2005

instanța de judecată a tergiversat examinarea pricinii și nu a adoptat o hotărâre în acest

sens, iar pe parcursul a 10 ani, aceste acțiuni/inacțiuni au dus la încălcarea principiului

unei bune administrări a justiției.

Totodată, invocă că prin neexaminarea în termen rezonabil a cauzei, i-a fost

cauzat un prejudiciu moral, apreciat în sumă de 100 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 decembrie 2015 s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Raisa Boaghi.

S-a constatat încălcarea dreptului reclamantei Raisa Boaghi la judecarea în

termen rezonabil a cauzei la cererea de chemare în judecată înaintată de Raisa Boaghi

împotriva Serviciului de Stat Veterinar al mun. Chișinău și Mihail Valentin privind

încasarea prejudiciului material și moral.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul Raisei Boaghi echivalentul bănesc pentru compensarea prejudiciului moral

în mărime de 10 000 lei.

La 18 ianuarie 2016 Raisa Boaghi a declarat apel împotriva hotărîrii instanței de

fond, solicitând casarea acesteia în partea respingerii pretențiilor, cu pronunțarea unei

noi hotărîri privind admiterea integrală a acțiunii.

La 19 ianuarie 2016 Ministerul Justiției a depus cerere de apel împotriva

hotărîrii instanței fond, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri de

respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016 s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției.

S-a admis apelul declarat de Raisa Boaghi.

S-a modificat hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 decembrie

2015, în partea încasării de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor

în beneficiul Raisei Boaghi a prejudiciului moral, fiind majorat de la suma de 10 000

lei până la suma de 25 000 lei.

În rest, hotărârea instanței de fond s-a menținut.

La 11 iulie 2016, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 12 aprilie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21

decembrie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii sau modificarea

hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 decembrie 2015 în sensul

aplicării prevederilor art. 5 alin. (2) Legea nr. 87.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului, a indicat că decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe sunt neîntemeiate și pasibile de a fi

casate/modificate.

3

În acest sens, invocă că au fost aplicate eronat normele de drept material și

apreciate arbitrar probele anexate la dosar.

Susține că instanța de apel și instanța de fond au apreciat doar parțial raportul

motivat prezentat de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, în condițiile în care din

conținutul acestuia este evident că durata de timp a examinării cauzei din speța

principală s-a datorat complexității cauzei și comportamentului participanților la

proces.

Afirmă că instanțele de judecată neîntemeiat au dispus încasarea sumei cu titlu

de compensare a prejudiciului moral, în condițiile în care nu există nici un temei de

acordare a despăgubirii bănești, întrucât nu există temeiuri de a constata încălcarea

dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei. Or, prevederile Legii nr. 87 din

21 aprilie 2011 nu acordă în mod automat dreptul la încasarea prejudiciului atât

material, cît și moral, în lipsa dovezilor că persoana a suferit un prejudiciu în urma

încălcării dreptului garantat de lege.

Pentru ca reclamantul să pretindă la repararea prejudiciului moral, acesta urma

să dovedească existența acestuia, prezentând probe veridice, pertinente și concludente,

or, nerespectarea principiului probațiunii, statuat în art. 118 Codul de Procedură

Civilă, trebuie să aibă ca efect respingerea solicitării, or, în cazul de față, instanța de

fond a admis parțial acest capăt de acțiune, ceea ce a adus la încălcarea normelor de

drept material prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicat, ceea ce în temeiul art.

386, alin. (1), lit. d) Codul de procedură civilă prezintă temei direct de casare a

hotărîrii.

Prin urmare, reține că acordarea de satisfacții bănești nu constituie o regulă

generală, dar fiind o excepție de la această regulă. Or, potrivit art. 5 din Legea nr. 87,

simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă

pentru prejudiciul moral.

Recurentul și-a întemeiat recursul în baza prevederilor art. 119 din Constituția

Republicii Moldova, art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale, art. 429, 430, 434, 16, 437 , 432 alin. (1) și (2) lit. c) Codul

de procedură civilă.

La 13 decembrie 2016 intimata Raisa Boaghi a depus referință, prin care a

exprimat dezacordul cu recursul declarat de Ministerul Justiției și a solicitat

respingerea acestuia.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

4

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei recurate expediată în adresa recurentului la 28

aprilie 2016 (f.d. 188) a fost recepționată la 10 mai 2016 (f.d. 196), recursul depus de

Ministerul Justiției la 11 iulie 2016 se consideră declarat în termen.

Analizând modul în care recurentul Ministerul Justiției și-a exercitat dreptul la

recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept material

și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei

de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

5

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite la art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanța

de apel a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de recurs nu

se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din

care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acesta argument al recurentului

poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al

deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ministerul Justiției, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

6