3ra-1717/16 — cu privire la contestarea actului administrativ

prima instanță: E. Palanciuc dosarul nr. 3ra-l717/16

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

ÎNCHEIERE

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Inspectoratul Ecologic de Stat

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Firmei de Producție și

Comerț „BIAL” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului

Ecologic de Stat cu privire la contestarea actului administrativ

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Inspectoratul Ecologic de Stat și menținută hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 martie 2016, prin care a fost admisă

acțiunea

constată:

La 30 octombrie 2015, FPC „BIAL” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că în anul 2007 a conservat construcția

obiectului Centru comercial din str. Costiujeni 3A, or. Codru, mun. Chișinău în

legătură cu lipsa finanțelor în situația economică nefavorabilă.

Susține că în anul 2015 pentru a preîntâmpina distrugerea construcției, a luat

un credit bancar și a primit actele necesare la prelungirea construcției.

Afirmă că la 02 septembrie 2015 oficiul FPC „BIAL” SRL a fost vizitat de

inspectorii Agenției Ecologice Chișinău, în rezultatul căreia au fost a constatat că

au fost ignorate cerințele ecologice.

Explică că la 21 septembrie 2015 prin intermediul oficiului poștal a primit

procesul-verbal cu privire la contravenție din 17 septembrie 2015, în temeiul căruia

a fost aplicată amendă în mărime de 10000 lei, pe care ulterior la

29 septembrie 2015 1-a contestat în instanța de judecată.

La 01 octombrie 2015 prin intermediul oficiului poștal a recepționat

hotărârea nr. 01-22/47 din 23 septembrie 2015 emisă de Șeful Interimar al Agenției

1

Ecologice Chișinău, prin care a fost dispusă sistarea lucrărilor de construcție a

obiectivului comercial în trei nivele (D+P+E) din str. Costiujeni 3A, or. Codru,

mun. Chișinău.

Comunică că nefiind de acord cu soluția adoptată de organul constatator, la

07 octombrie 2015 a contestat-o, depunând o cerere prealabilă prin care a solicitat

revocarea hotărârii menționate, din motivul că la întocmirea procesului-verbal cu

privire la contravenție, în temeiul căruia a fost emisă și hotărârea contestată,

pârâtul nu a aplicat prevederile Codului contravențional, precum și legile, normele

ce urmau a fi aplicate la examinarea cauzei contravenționale.

Indică că nu este de acord cu hotărârea nr. 01-22/47 din 23 septembrie 2015

„Cu privire la sistarea lucrărilor de construcție”, deoarece a fost emisă cu

încălcarea legislației în vigoare.

Susține că nu a cunoscut despre fapta imputată, nu i-a fost adus la cunoștință

drepturile și obligațiunile, nu i-a fost prezentate articolele din legea aplicabilă care

ar fi fost ignorată, nu i-a fost permis să prezinte cereri, obiecții, să solicite audierea

martorilor, fiind emisă în lipsa lor și fără citarea contravenientului.

Totodată, indică că nu a fost respectată procedura inspectării întreprinderii,

nu a fost prezentat mandatul de control, elaborate prescripții, examinate

răspunsurile, citarea contravenientului, acțiuni anterioare întocmirii procesului-

verbal cu privire la contravenție și emiterea hotărârii privind aplicarea sancțiunii.

Menționează că la 19 octombrie 2015 prin intermediul oficiului poștal a

recepționat refuzul Agenției privind anularea hotărârii nr. 01-22/47 din motivul că

temei pentru emiterea hotărârii nu a servit procesul-verbal cu privire la

contravenție nr. 055221 din 17 septembrie 2015, dar faptul încălcărilor depistate de

inspectorii ecologici.

Cu referire la lipsa expertizei ecologice la proiect menționează că Legea

nr. 163 din 09 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție,

conform căreia a fost elaborată ultima autorizație de construcție stabilește că la

avizarea, verificarea și aprobarea proiectului conform art.10, expertiza ecologică

nu se cere.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 16, 17 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 3 alin. (3),

30 alin. (2), (3), 375 alin. (3), 381 alin. (3), 382 alin. (1), (2), art. 384,

388 alin. (1) Cod contravențional.

Solicită anularea hotărârii Agenției Ecologice al Inspectoratului Ecologic de

Stat nr. 01-22/47 din 23 septembrie 2015 ,,Cu privire la sistarea/interzicerea

acțiunilor FPC ,,BIAL” SRL în privința lucrărilor de construcție a obiectivului

,,construirea unui obiect comercial în trei nivele (D+P+E), amplasat în

mun. Chișinău, or. Codru, str. Costiujeni nr. 3 A.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 martie 2016, a fost

admisă acțiunea depusă de FPC ,,BIAL” SRL împotriva Inspectoratului Ecologic

de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

A fost anulată hotărârea Agenției Ecologice al Inspectoratului Ecologic de

Stat nr. 01-22/47 din 23 septembrie 2015 ,,Cu privire la sistarea/interzicerea

acțiunilor FPC ,,BIAL” SRL în privința lucrărilor de construcție a

2

obiectivului,, Construirea unui obiect comercial în trei nivele (D+P+E), amplasat

în mun. Chișinău, or. Codru, str. Costiujeni nr. 3 A”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2016 a fost respins apelul

declarat de Inspectoratul Ecologic de Stat și menținută hotărârea primei instanțe.

La 13 octombrie 2016 Inspectoratul Ecologic de Stat a depus recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2016, prin care a solicitat

admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerându-o ilegală și neîntemeiată.

Menționează că instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de

drept material.

Explică că argumentul instanțelor inferioare referitor la legalitatea

desfășurării lucrărilor de construcție doar în baza actelor eliberate de Primăria

or. Codru nu poate fi reținut, deoarece în temeiul art.18 din Legea nr. 851 din

29 mai 1996 privind expertiza ecologică și evaluarea impactului asupra mediului

înconjurător, este necesar ca împreună cu documentația de proiect, FPC ,,BIAL”

SRL în calitate de beneficiar urma să prezinte, pentru examinare, organului

respectiv al sistemului expertizei ecologice de stat, documentația completă privind

activitatea preconizată, în modul stabilit de către autoritatea centrală pentru mediu,

fapt expus și în Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 3 din

24 decembrie 2010 cu privire la aplicarea practicii de către instanțele judecătorești

a unor prevederi ale legislației ecologice în cadrul examinării cauzelor civile, ceea

ce vine în contradicție cu cele menționate de prima instanță și instanța de apel.

Precizează că în Anexa nr. 5 a Instrucțiunii despre ordinea de organizare și

efectuare a expertizei ecologice de stat elaborată în baza Legii nr. 1515 din

16 iunie 1993 privind protecția mediului înconjurător, art. 28 din Legea nr. 851 din

29 mai1996 privind expertiza ecologică și evaluarea impactului asupra mediului

înconjurător sunt indicate : lista obiectelor, clădirilor, edificiilor si instalațiilor,

documentația de urbanism, de amenajare a teritoriului și de proiect a cărora

necesită prezentarea pentru expertiza ecologică de stat în subdiviziunile autorității

centrale pentru resursele naturale și mediu, și respectiv la capitolul A „Obiecte

social culturale” este indicat că la casele de locuit, grădinițele de copii, școli, case

de cultură, policlinici, cluburi, etc, asigurarea tehnică a cărora este prevăzută deja

de la obiectele și rețelele centralizate (apeduct, canalizare, gaze, etc.) documentația

de proiect se prezintă la Agențiile ecologice teritoriale ale Inspectoratului Ecologic

de Stat.

În această ordine de idei, relevă că obligativitatea beneficiarului de a solicita

eliberarea Avizului pozitiv al Expertizei Ecologice de Stat asupra proiectului de

execuție a obiectivului până la începerea lucrărilor de construcție, nu se exclude

prin eliberarea autorizației de construire.

Menționează că aceste avizări sunt prevăzute de norme speciale separate ale

căror respectare urmează a fi supravegheată la fiecare fază de elaborare și avizare a

documentației de proiect.

Afirmă că nu este clar de unde instanța de apel a concluzionat că pretențiile

au fost întemeiate în baza prevederilor Legii nr. 86 din 29 mai 2014 privind

3

evaluarea impactului asupra mediului, dacă în textul cererii de apel depuse nu

există trimiteri la această lege.

Susține că în 2009 când agentul economic a demarat lucrările de construcție,

legea în cauză nici nu exista, iar Legea privind protecția mediului înconjurător

nr. 1515 din 16 septembrie 1993 și Legea nr. 851 din 29 mai 1996 privind

expertiza ecologică și evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, cu toate

că au fost modificate pe parcurs, expertiza ecologică de stat a rămas obligatorie și

în continuare pentru beneficiari de obiective cu caracter social (centre comerciale).

Comunică că în conformitate cu art. 21 din Legea privind protecția mediului

înconjurător nr. 1515 din 16 iunie 1993, expertiza ecologică de stat este o activitate

de protecție a mediului efectuată în scopul prevenirii sau minimalizării unui

eventual impact direct, indirect sau cumulativ al noilor activități economice asupra

mediului, componenților lui, ecosistemelor, sănătății oamenilor, aprecierii din

punct de vedere al impactului asupra mediului a tuturor activităților economice,

luate aparte sau în ansamblu, care în prezent sau pe viitor pot afecta mediul, starea

sănătății oamenilor, nivelul lor de trai.

Relevă că astfel noile obiective pot duce la un impact negativ asupra

mediului, iar efectele negative ale activității umane se pot răsfrânge asupra

elementelor și factorilor naturali, ecosistemelor, sănătății si securității oamenilor,

precum și asupra bunurilor materiale, etc.

Reiterează că protecția mediului înconjurător constituie o prioritate națională,

care vizează în mod direct condițiile de viață și sănătatea populației, realizarea

intereselor economice și social-umane, precum și capacitățile de dezvoltare

durabilă a societății pe viitor.

La 15 noiembrie 2016 FPC ,,BIAL” SRL a depus referință la recursul

declarat de Inspectoratul Ecologic de Stat prin care a solicitat respingerea

recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 09 august 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 97) careva date despre recepționarea acesteia de către recurent, la materialele

dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2016, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

4

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul Ecologic

de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Inspectoratul Ecologic de Stat, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Inspectoratul Ecologic de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Inspectoratul Ecologic de Stat se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

5