2ra-2337/16 — încasarea prejudiciului material

2ra-2337/16 — încasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: V. Hadîrca dosarul nr. 2ra-2337/16

instanța de apel: A. Panov, V. Efros, A. Minciuna

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Io Druță

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Sultan Oxana,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat

Compania Aeriană „Air Moldova” împotriva Oxanei Sultan cu privire la repararea

prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air

Moldova”, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 14 ianuarie 2016

și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 04 mai 2015, ÎS CA „Air Moldova” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Oxanei Sultan cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 31 ianuarie 2001, prin ordinul nr.

19/p pârâta Sultan Oxana a fost angajată în funcția de manager pe relații internaționale

în secția economică-comercială a ÎS CA „Air Moldova”, iar la data de 02 mai 2001,

Sultan Oxana a fost transferată în funcția de reprezentant în Atena (Republica Elenă)

pe un termen de un an, iar începând cu 02 mai 2002, pe o perioadă nedeterminată.

Menționează că, ulterior, prin ordinul nr. 93 din 11 noiembrie 2011 a fost

dispusă aprobarea și implementarea structurii interne a companiei ÎS CA „Air

Moldova”, respectiv, întru respectarea acestuia și optimizarea cheltuielilor companiei a

fost emisă dispoziția cu nr. 3/p din 25 mai 2012, prin care reprezentanța din Republica

Elenă a fost transferată în Republica Moldova, oficiul ÎS CA „Air Moldova”.

În acest sens, relevă că în consecința măsurilor de optimizare întreprinse,

Oxanei Sultan i-a fost propus transferul, începînd cu data de 04 iunie 2012, în funcția

de manager stație Chișinău, prin ordinul nr. 6/p din 04 iunie 2012, propunere, însă,

fiind refuzată de salariat, drept urmare, prin ordinul nr. 178/p din 11 iunie 2012, Sultan

Oxana a fost concediată din funcția de reprezentant în Atena, Republica Elenă în

temeiul art. 86 alin. (1) lit. y) din Codul muncii.

Afirmă că în urma activității Oxanei Sultan în calitate de administrator al

reprezentanței ÎS CA „Air Moldova”, ultima nu a efectuat plata pentru bilete avia

vândute cu achitarea banilor în numerar, iar soldul la finele lunii mai, conform dării de

seamă pentru perioada de 01 mai 2012 - 01 iunie 2012, a constituit suma de

15 652,26 euro.

Ulterior, fiind constatat că în raportul vizat nu a fost inclus biletul

nr. 57244005968915, care a fost comercializat la data de 14 mai 2012, în suma de

220,35 euro.

De asemenea indică că, potrivit datelor contabile ÎS CA „Air Moldova” spre

administrarea Oxanei Sultan au fost transmise și bunuri materiale, care nu au fost

predate întreprinderii, ultima, prin scrisoarea ÎS CA „Air Moldova” cu nr. 1319/02 din

29 mai 2013, fiind atenționată despre necesitatea efectuării plății sus indicate, conform

dării de seamă, în termen de 5 zile.

La fel, s-a arătat că în virtutea atribuțiilor sale Comisia centrală de inventariere a

examinat rezultatele inventarierii a mijloacelor fixe, care se află în gestiunea

persoanelor cu răspundere materială ale ÎS CA „Air Moldova”, în urma cărora a fost

întocmit procesul-verbal din 23 octombrie 2012, prin care s-a constatat lipsa

mijloacelor fixe în sumă de 4 020 lei (Printer Hewlett Packard OfficeJet 6310 - nr. de

inventariere 19612, calculator PC Microstar Bezel - nr. de inventariere 19613, Monitor

SONY SDM S 75/A/B. - nr. de inventariere 19614), persoana responsabilă pentru

aceste bunuri fiind Sultan Oxana.

În aceste condiții, ÎS CA „Air Moldova” consideră că are temei legal de a

solicita compensarea prejudiciului material cauzat de Sultan Oxana, care a semnat

contractul de răspundere materială deplină cu nr. 77 din 12 februarie 2007, fapt ce

atestă că aceasta era responsabilă pentru bunurile companiei, respectiv poartă

răspundere în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. art. 327-328, art. 333, art.

art. 337-338, pct. II din Nomenclatorul funcțiilor deținute și lucrărilor executate de

către salariați cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la

răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea integrității valorilor

transmise, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004.

Solicită încasarea de la Sultan Oxana în beneficiul ÎS CA „Air Moldova” a

prejudiciului material cauzat în mărime de 15 872,61 euro cu efectuarea plății în lei

moldovenești conform cursului oficial de schimb valutar existent la data executării

hotărârii și de 4020 lei și 9636,74 lei cu titlu de taxa de stat achitată pentru examinarea

acțiunii civile.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 14 ianuarie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016, a fost admis apelul

declarat de către ÎS CA „Air Moldova”, casată hotărârea primei instanțe și emisă o

nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la Sultan Oxana

în beneficiul ÎS CA „Air Moldova” prejudiciul material în mărime de 15 872, 61 euro

și 16 651,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La 12 iulie 2016, Sulta Oxana a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărîrii primei instanțe, pe care o consideră legală și întemeiată.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerînd-o neîntemeiată, concluziile căreia contrazic alte argumente invocate în

susținerea poziției sale.

Astfel, invocă că instanța de apel, în decizia contestată, face referire la

prevederile art.338 alin.(1) Codul muncii și anume lit. a), b), c) și f), fără a ține cont de

faptul că între salariat și angajator, deși, a fost încheiat un contract de răspundere

materială, însă acesta fiind valabil pe perioada angajării salariatului la unitate, iar din

momentul eliberării din funcție și încetării contractului individual de muncă, evident a

încetat și contractul nominalizat și careva pretenții de către ÎS CA „Air Moldova” la

momentul încetării relațiilor de muncă n-au fost înaintate, cu toate că a solicitat de

nenumărate ori efectuarea unei inventarieri, după cum prevede și legislația în vigoare

în cazul încetării, întreruperii activității, schimbării sau înlocuirii a gestionarului.

Apreciază drept declarative și argumentele intimatului, reținute de altfel și de

instanța de apel, cu referire la faptul că salariatul a primit bunurile și alte valori spre

decontare în baza unei procuri unice sau în baza altor documente unice, deoarece nici

procura și nici documente unice n-au fost prezentate în instanță de către ÎS CA „Air

Moldova” în calitate de probe.

Evidențiază recurenta că, într-adevăr, potrivit art.338 din Codul muncii,

salariatul poate fi tras la răspundere materială deplină pentru prejudiciul material

cauzat, totodată prin prisma prevederilor art.341 și 342 Codul muncii este determinată

procedura obligatorie care trebuie efectuată de către angajator în cazul prejudiciului

material, care însă nu a fost efectuat de către ÎS CA „Air Moldova” pînă la concedierea

eu.

Mai invocă recurenta că pînă la anularea procurii cu toate împuternicirile

acordate de către ÎS CA „Air Moldova” și după anularea acesteia a întreprins măsuri în

vederea restituirii sumei pretinse de intimat, comunicîndui-se ultimului, în repetate

rînduri, despre necesita efectuării inventarierii bunurilor materiale și comunicarea

acțiunilor care necesită să fie întreprinse în acest sens, însă care au fost lăsate fără

răspuns de către angajator.

Afirmă că a încercat să depună suma pretinsă în casa întreprinderii pe adresa

mun. Chișinău, str. Negruzzi 10, conform indicațiilor solicitate în scris, însă casierul a

refuzat încasarea banilor, fapt despre care a fost informată ÎS CA „Air Moldova” la

data de 04 iunie 2013 prin scrisoarea nr.616, dar iarăși fiind lăsată fără nici o atenție și

răspuns.

Insistă că odată fiind anulată procura, nu a avut posibilitate să transfere suma

solicitată, respectiv acesta fiind un motiv de imposibilitate de a preda suma de bani

pretinsă. Un alt motiv a fost că pe teritoriul Republicii Moldova se cerea predarea

sumei în valută străină, dar după cum indică și intimatul plățile și transferurile pe

teritoriul Republicii Moldova se efectuează în moneda națională.

În aceste condiții, consideră cerințele intimatului privind încasarea sumei de

15652,26 euro neîntemeiate, fiindcă din partea ei au fost întreprinse acțiuni de

transmitere a banilor, însă intimata a refuzat recepționarea banilor, fapt care este

confirmat prin scrisoare nr. din 04 iunie 2013, care, la fel, a fost lăsată fără răspuns.

Totodată, este de părere recurenta că instanța eronat face referire la prevederile

Codului muncii (art.327,338, 333), care nu sunt aplicabile situației de fapt și de drept,

deoarece la momentul înaintării reclamației către Sultan Oxana, ultima deja nu mai

activa în cadrul ÎS CA „Air Moldova”, iar potrivit Hotărîrii Plenul Curții Supreme de

Justiție nr.11 din 03 octombrie 2005, dacă prejudiciul a fost cauzat în momentul în

care raporturile juridice de muncă au încetat în modul stabilit de lege, dispozițiile

privind răspunderea materială, potrivit Codului muncii, devin inaplicabile. în acest caz

intervine răspunderea civilă.

De asemenea, invocă că instanța de apel nu a ținut cont și de faptul, că la

examinarea litigiului privind recuperarea prejudiciului cauzat de salariat este necesar

să persiste și unul din principalele elemente ale răspunderii materiale ale salariatului

față de angajator și anume: cel care a produs prejudiciul trebuie să aibă calitatea de

salariat al unității păgubite, ceea ce lipsește în acest caz.

Totodată atenționează și asupra faptului că instanța de apel a ignorat și

prevederile legislației privind termenul de prescripție menționat de către dînsa atît în

scris cît și verbal, or potrivit art.344 alin.(4) Codul muncii, cererea despre plata

despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor

de către una din părțile contractului individual de muncă se depune în instanța de

judecată în termen de un an în cazul în care au apărut divergențe între acesta și

angajatorul său privind modul de reparare a prejudiciului material cauzat de către

salariat angajatorului. Termenul menționat este termen de prescripție, deoarece se

referă la un drept de acțiune, și sînt susceptibile de repunere în cazul existenței unor

motive justificate, constatate de instanța de judecată, pe cînd de către instanță n-au fost

constatate careva motive de repunere în termen, mai mult iar intimatul nici nu a

solicitat acest fapt.

Mai invocă în acest sens că termenul de prescripție este formulat de legiuitor în

calitate de sancțiune civilă aplicată creditorului care manifestă lipsă de interes și o

administrare necalitativă a afacerilor sale și totodată o garanție a stabilității relațiilor

civile. Or, fiind concediată din funcție la 11 iunie 2012, după care în septembrie 2012

înștiințată despre transferul sumei nominalizate, ÎS CA „Air Moldova” abia în luna

mai 2015 înaintează acțiune în instanța de judecată împotriva sa cu privire la încasarea

prejudiciului material conform legislației muncii. Consideră că acțiunea în cauză este

tardivă și nu mai are pîrghii legale prin care poate s-o oblige de a executa obligația.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei copia decizie instanței de apel din 20 aprilie

2016 a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților, inclusiv și în adresa

recurentei Sultan Oxana la 10 mai 2016, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de

însoțire (f.d. 183), însă date care ar confirma și recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 12 iulie 2016, prin intermediul Curții de Apel Chișinău,

în termen.

La 01 septembrie 2016, în adresa intimatului ÎS CA „Air Moldova” a fost

expediată copia recursului declarat de către Sultan Oxana cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Iar la 06 septembrie 2016, ÎS CA „Air Moldova”, prin intermediul

reprezentantului său – Silvia Capcelea a depus referința la recursul declarat în care a

invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 16 noiembrie 2016, recursul

declarat de către Sultan Oxana , a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și a restitui pricina spre rejudecare

în instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită

pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Actele cauzei denotă că ÎS CA „Air Moldova”, înaintând acțiunea în judecată

împotriva Oxanei Sultan cu privire la repararea prejudiciului material, a solicitat

încasarea de la Sultan Oxana a sumei de 15 872,61 euro, cu efectuarea plății în lei

moldovenești conform cursului oficial de schimb valutar existent la data executării

hotărîrii și 4020 lei cu titlu de prejudiciul material și a sumei de 9636,74 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii și respingerii acesteia ca fiind neîntemeiată.

Judecând apelul declarat de către ÎS CA „Air Moldova” instanța de apel a ajuns

la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanțe și adoptând o nouă

hotărâre cu privire la admiterea acțiunii parțial, dispunînd încasarea din contul Oxanei

Sultan în beneficiul ÎS CA „Air Moldova” a prejudiciului material în sumă de

15 872,61 euro și a sumei de 16 651,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest

respingînd pretențiile din acțiune ca fiind neîntemeiate.

În susținerea soluției date, instanța de apel cu referire la prevederile art. 327 alin.

(1) și alin. (2), art. 333 alin. (1) și alin. (2), art. 338 alin. (1) din Codul muncii și pct. I

și II din Nomenclatorul funcțiilor deținute și lucrărilor executate de către salariați cu

care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială

individuală sau colectivă (de brigadă) deplină, precum și a contractelor-tip cu privire la

răspunderea materială deplină aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie

2004, a reținut că între părți a fost semnat contractul privind răspunderea materială

deplină nr. 77 din 12 februarie 2007, cu toate acestea Sultan Oxana în calitate de

administrator al reprezentanței ÎS CA „Air Moldova”, nu a efectuat ultima plată pentru

bilete avia vîndute, contra bani cash, soldul la finele lunii mai, confirm dării de seama

pentru perioada 01 mai 2012-01 iunie 2012, constituind suma de 15 652,26 euro.

La fel, instanța de apel a remarcat că faptul netransmiterii sumei menționate nu a

fost negat de intimata, indicîndu-se în calitate de temei precum că a încercat să depună

suma pretinsă în casa întreprinderii de pe adresa mun. Chișinău, str. Negruzzi, însă de

către casier a fost refuzată încasarea acestora, în acest sens găsind relevanța

prevederilor art. 123 alin. (6) CPC, care indică că faptele invocate de una din parți nu

trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Instanța de recurs verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu

prevederile aplicabile la caz și argumentele aduse în recurs, constată că soluția în speță

a fost dată de către instanța de apel fără elucidarea pe deplin a circumstanțelor cauzei

și aprecierea cuvenită a argumentelor invocate de către Sultan Oxana în dezacord cu

acțiunea înaintată de ÎS CA „Air Moldova”.

Astfel, instanța de recurs remarcă că, deși Sultan Oxana atît prin referința depusă

la cererea de chemare în judecată, precum și în ședințele de judecată a primei instanțe,

până la încheierea dezbaterilor judiciare, a invocat, pe lângă netemeinicia acțiunii, și

prescripția ca temei de respingere a acțiunii (f. d. 86, 140-143), instanța a omis să se

expună referitor la susținerea pîrîtei cu privire la omiterea termenului de prescripție de

către reclamant la depunerea acțiunii, prevăzut de art. 344 alin. (4) al Codului muncii.

Este de menționat că nici instanța de apel, dispunînd admiterea apelului declarat

de ÎS CA „Air Moldova”, nu a verificat argumentul Oxanei Sultan cu privire la

omiterea de către reclamant a termenului de prescripție, deși, prin prisma prevederilor

art. 373 alin. (4) CPC, aceasta nu a fost legată de motivele apelului privind legalitatea

hotărârii primei instanțe, fiind obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

În această ordine de idei, instanța de recurs notează că faptul dat constituie o

încălcare la judecarea cauzei, or instanțele de judecată ierarhic inferioare erau obligate

să examineze și să se expună asupra argumentului invocat de către Oxana Sultan cu

privire la prescripție, care, în sensul art. 271 Cod civil, ca parte în proces, este în drept

să-și realizeze dreptul său la aplicarea termenului de prescripție în interes propriu.

Sub aspectul celor relatate se constată că examinarea apelului declarat de ÎS CA

„Air Moldova” a avut loc cu încălcarea normelor de drept procedural, cât și normelor

de drept material, prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție este în imposibilitate de a verifica legalitatea unei

astfel de hotărâri, situație care impune admiterea recursului, casarea integrală a decizie

instanței de apel și restituirea pricina spre rejudecare în instanța de apel, deoarece

eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecare, instanța de apel trebuie să țină cont de cele menționate și

rejudecând pricina să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând principiile

disponibilității, contradictorialității și inițiativei în obținerea, exercitarea și apărarea

drepturilor civile.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Sultan Oxana.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat Compania

Aeriană „Air Moldova” împotriva Oxanei Sultan cu privire la repararea prejudiciului

material, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt

complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Io Druță

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva