2rac-412/16 — încasarea datoriei

2rac-412/16 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Judecătoria Centru Dosarul nr.2rac-412 /16

Judecător: I.Țurcan

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M.Guzun, A.Nogai, Vl.Brașoveanu

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinție Valeriu Doagă

Judecători Ala Cobăneanu, Galina Stratulat,

Oleg Sternioală, Iuliana Oprea

judecând recursului declarat de către Cabinetul Avocatului „Denis Grecu”, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Cabinetul

Avocatului „Denis Grecu” împotriva Societății pe Acțiuni „Liga-2” în proces de

insolvabilitate privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016,

C O N S T A T Ă:

La 20.03.2015, CA „Denis Grecu” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Liga-2” în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea datoriei și

taxei de stat.

În motivarea acțiunii a indicat că, între SA „Liga-2”, în calitate de beneficiar și

CA „Denis Grecu”, în calitate de executant a fost semnat un contract de prestare a

serviciilor juridice nr. 2 din 08.02.2008. Potrivit pct. 1.1 al contractului, beneficiarul

va dispune de serviciile juridice acordate de executant, inclusiv servicii de

reprezentare a intereselor beneficiarului în relațiile cu agenții economici, în organele

judiciare și de altă natură, perfectarea contractelor, cererilor de chemare în judecată

și a altor acte, precum și consultanță în domeniul dreptului, etc. Potrivit pct. 2.1 al

contractului, plata pentru prestarea serviciilor se achită în mărime de 6 000 lei lunar

în termen de până la data de 5 a lunii următoare prestării serviciilor. Potrivit pct. 4.1

al contractului, beneficiarul v-a fi obligat să achite plata în termenii stabiliți și să

îndeplinească cerințele care îi revin din acesta.

Concretizează reclamantul că, deși executorul a realizat toate obligațiile

prevăzute de contract, beneficiarul sistematic a încălcat obligația financiară,

acumulând până în prezent o datorie în mărime de 84 000 lei, pentru perioada

01.04.2013 - 31.05.2014. La 11.09.2014, în scopul respectării procedurii prealabile,

a expediat în adresa pârâtului SA „Liga-2” o reclamație, prin care a solicitat

stingerea obligațiilor financiare apărute, în termen de 15 zile din data recepționării

acesteia.

Indică reclamantul că somația a fost recepționată de SA „Liga-2” la

13.09.2014, însă a fost ignorată de către pârât.

De asemenea, menționează că a transmis pentru semnare în adresa pârâtului

actul de verificare a decontărilor între CA „Denis Grecu” și SA „Liga-2”, ultimul

1

nerestituind în adresa reclamantului un exemplar al actului semnat și nici nu a

declarat careva obiecții vizavi de acesta.

În legătură cu faptul că, în urma serviciilor prestate, pârâtul refuză îndeplinirea

obligațiilor contractuale, eschivându-se de la achitarea sumei datorate, solicită

încasarea de la SRL „Liga-2” în proces de insolvabilitate a datoriei în mărime de 84

000 lei și a taxei de stat în mărime de 2 520 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 decembrie 2015,

cererea de chemare în judecată depusă de CA „Denis Grecu” către SA „Liga-2”

privind încasarea datoriei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a aplicat prevederile art. 210 alin. (1),

249 alin. (1), 970 alin. (1), 971 Cod civil, concluzionând că din 26.02.2012, Serghei

Beleacov urma să coordoneze toate acțiunile sale cu administratorul fiduciar sau

administratorul insolvabilității, respectiv nu avea dreptul să semneze careva facturi

din numele SA „Liga-2”.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, CA „Denis Grecu” a declarat

apel împotriva acesteia, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 15 decembrie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri, prin

care cererea de chemare in judecată a reclamantului să fie admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărâre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016 s-a respins apelul declarat

de către CA „Denis Grecu” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 15 decembrie 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și

întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 05 august 2016, CA „Denis

Grecu” a înaintat cerere de recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016 și a hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 decembrie 2015, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie admisă în sensul formulat. De asemenea, a

solicitat recurentul încasarea din contul intimatului a taxei de stat pentru examinarea

cauzei în primă instanță, în instanța de apel și recurs în sumă totală de 5 670 lei.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat încălcarea dreptului la o

soluție motivată, aplicarea legii care nu poate fi aplicată, ignorarea faptelor stabilite

printr-un act judecătoresc irevocabil, aplicarea eronată a legii materiale, precum și

încălcarea normelor de drept procedural la repartizarea cheltuielilor de judecată.

La 05.09.2016, CA „Denis Grecu” a depus supliment la recurs, în care a reiterat

că avocatul a continuat prestarea serviciilor juridice și după intentarea procesului de

2

insolvabilitate, fapt confirmat prin eliberarea mandatului nr. 0411835 din

24.01.2014, copia căruia o anexează.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de CA „Denis Grecu” a fost

considerat admisibil și transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la

proces.

Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în instanța de apel și

verificând, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul

conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

La examinarea litigiului atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au aplicat

normele de drept material care urmau a fi aplicate, precum și au aplicat o lege care

nu urma a fi aplicată și în consecință au adoptat hotărâri ilegale. Totodată, în speță

sunt stabilite fapte suficiente pentru a da o soluție nouă de admitere a acțiunii.

Astfel, potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată că, la 20.03.2015, CA

„Denis Grecu” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Liga-2”

în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea datoriei în mărime de 84 000 lei în

temeiul contractului de prestare a serviciilor juridice nr. 2 din 08.02.2008.

Instanța de fond a respins integral acțiunea reclamantei, iar instanța de apel a

menținut hotărârea primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră ilegale decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond,

pornind de la următoarele.

La adoptarea soluțiilor contestate, instanțele ierarhic inferioare au considerat,

inter alia, că din data de 26.02.2012, Serghei Beleacov urma să coordoneze toate

acțiunile sale cu noul administrator fiduciar al SA ,,Liga-2”, numit în baza încheierii

Judecătoriei Economice de Circumscripție din 26.02.2010, astfel, actele semnate de

Serghei Beleacov vin în contradicție cu art. 249 alin. (l) Cod civil.

La fel, instanțele au statuat că avocatul nu poate pretinde la achitarea

onorariului pentru serviciile prestate, deoarece administratorului societății, Beleacov

Serghei, i-au fost retrase împuternicirile și în privința SA „Liga-2” a fost intentat

procesul de insolvabilitate prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 15.10.2012,

iar în Monitorul Oficial nr. 386-396 din decembrie 2014, a fost publicată informația

privind revocarea și încetarea valabilității tuturor mandatelor și procurilor eliberate

de SA „Liga-2” începând cu data intentării procesului de insolvabilitate, fapt despre

care avocatul urma sa cunoască.

Astfel, în cadrul examinării cauzei, instanțele ierarhic inferioare nu au stabilit

raportul litigios și legea aplicabilă acestuia, or, în cadrul prezentului proces se

solicită spre încasare creanța apărută la SA „Liga-2” după intentarea procesului de

insolvabilitate față de aceasta.

Prin urmare, având în vedere că din data emiterii încheierii Curții de Apel

Chișinău din 18.07.2012 privind admiterea spre examinare a cererii introductive,

administrația debitorului SA „Liga-2” a fost obligată să coordoneze deciziile proprii

doar cu administratorul provizoriu, Cazacu Andrei care era obligat să continue

administrarea întreprinderii până la adoptarea hotărârii de intentare a procesului de

3

insolvabilitate, iar problema administrării fiduciare, instituite în temeiul încheierii

Judecătoriei Economice de Circumscripție din 26.02.2010, în cadrul procesului de

dizolvare a SA „Liga-2”, a decăzut de drept și coordonarea de către organele de

conducere a societății a acțiunilor proprii cu Ciauș Andrei nu mai era necesară.

În același timp, creanța nominalizată, potrivit art. 11 alin. (1) al Legii

insolvabilității, nu se consideră creanța masei debitoare și este creanța curentă, fapt

confirmat prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04.05.2015, emisă în speță dată.

Prin urmare, în condițiile în care CA „Denis Grecu” nu era creditor al masei

debitoare a SA „Liga-2” și, respectiv, participant al procesului de insolvabilitate al

intimatei, acesta nu ar putea fi inștiințat despre evenimentele procedurii de

insolvabilitate, inclusiv despre revocarea mandatului în ordinea prevăzută de Legea

insolvabilității, iar raportului litigios îi sunt aplicabile doar prevederile generale ale

Codului civil care guvernează ordinea încetării mandatului, reglamentări ignorate de

instanțele judecătorești.

Potrivit prevederilor art. 256 Cod civil, persoana care a eliberat procura este

obligată să informeze despre anularea și încetarea valabilității procurii pe cel căruia

i-a eliberat procura și pe terții cunoscuți de el cu care reprezentantul urma să

contracteze.

Potrivit prevederilor art. 257 alin. (1) Cod civil, actele juridice încheiate de

reprezentant până la momentul când acesta a aflat sau trebuia să afle despre

încetarea valabilității procurii rămân valabile pentru reprezentant și pentru

succesorii lui, cu excepția cazului în care aceștia demonstrează că cealaltă parte a

știut sau trebuia să știe că procura a încetat.

La fel, important este faptul că, avizul privind revocarea mandatelor a fost

publicat de către noul administrator al insolvabilității SA „Liga-2”, Mazur Anna în

Monitorul Oficial doar la 15.12.2014, deși, conform conținutului acestuia,

mandatele au fost revocate din data intentării procesului de insolvabilitate-

15.10.2012, or, niciun act de abrogare sau încetare a dreptului nu are efect retroactiv

și nu produce consecințe pentru perioada anterioară emiterii acestuia, cu excepția

cazului dacă persoana vizată exprimă acordul direct la aceasta.

La caz, după cum rezultă din actele judecătorești contestate, atât prima

instanță, cât și instanța de apel, cu referire la prevederile art. 249 alin. (1) Cod civil,

au concluzionat că avocatul nu era în drept să presteze servicii SA „Liga-2” pe

motiv că, printr-o încheiere a instanței economice, a fost instituită administrarea

fiduciară.

Însă, în temeiul hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 05.03.2015,

menținută în vigoare prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02.09.2015 și decizia

Curții Supreme de Justiție a RM din 13.04.2016, s-a încasat o parte din datoriea SA

„Liga-2” față de CA „Denis Grecu” în suma de 48 500 lei, datorie care a fost

preluată de către SRL „Panel Sistem”, fiind totodată constată în cadrul acestui

proces, suma integrală a datoriei a intimatei, SA „Liga-2” – 132 500 lei, acumulată

în baza contractului de prestare a serviciilor juridice nr. 2 din 08.02.2008,

circumstanțe importante pentru prezenta cauză.

Or, în cadrul acestui proces se solicită încasarea de la SA „Liga-2” a diferenței

în suma de 84 000 (132 500 – 48 500) lei.

Prin urmare, instanțele au constatat că la data de 08.02.2008 SA „Liga-2”, în

persoana directorului Serghei Beleacov și BA „Denis Grecu”, reprezentat prin Denis

4

Grecu în funcție de avocat, au încheiat contractul nr. 2 de prestare a serviciilor

juridice, precum și faptul că serviciile în realitate au fost prestate, instanțele, cu

referire la art. 249 alin. (1) Cod civil, au ajuns la o concluzie precum că, reieșind din

faptul că facturile, actele de îndeplinire a lucrărilor au fost semnate de o persoană

neîmputernicită, acestea nu produc careva efecte juridice pentru intimata.

Factura fiscală reprezintă un document contabil primar cu regim special, care,

în conformitate cu art. 3 alin. (1) al Legii contabilității și Hotărârii Guvernului nr.

294 din 17.03.1998, reprezintă confirmarea documentară și care justifică efectuarea

operațiunii economice, acordă dreptul de a efectua sau certifica producerea unui

eveniment.

În acest sens, Colegiul conchide că instanțele ierarhic inferioare au aplicat

eronat prevederile art. 249 alin. (1) Cod civil, pentru că semnarea facturilor de către

o persoană eventual neîmputernicită, nu urmează a fi echivalată cu semnarea unui

act juridic de către persoana neîmputernicită, situația reglementată de norma de

drept nominalizată. Or, doar în ultimul caz apare încetarea efectelor juridice ale

contractului pentru persoana reprezentată.

Contractul de prestare a serviciilor juridice de către avocat nr.2 din 08.02.2008,

a fost semnat de către directorul SA „Liga-2”, Serghei Beleacov, care la momentul

încheierii contractului avea toate împuternicirile prevăzute de lege pentru aceasta,

respectiv, actul juridic nominalizat estre perfect valabil și produce efecte juridice, cu

atât mai mult că acest contract a fost încheiat pentru o perioadă nedeterminată, iar

actele de primire-predare și facturile sunt doar o dovadă a executării contractului.

În același timp, instanța de recurs constată că, limitându-se doar la verificarea

împuternicirilor persoanei care, din numele beneficiarului, a semnat acte de

îndeplinire a lucrărilor și facturile, instanțele irarhic inferioare nu au supus aprecierii

chestiunea efectuării reale a lucrărilor pentru care se cere achitare, or, potrivit art.

249 alin. (1) Cod civil, la care fac trimitere instanțele, actul juridic poate fi

confirmat atât expres, cât și prin acțiuni concludente.

Astfel, însăși aplicarea ștampilei pe actele justificative contabile demonstrează

că Beleacov Serghei poseda dreptul la semnarea facturilor din numele SA „Liga-2”

și aceasta era coordonată cu administratorul fiduciar al SA „Liga-2” pe motiv că,

prin încheierea instanței a fost dispusă transmiterea forțată a ștampilei SA „Liga-2”

administratorului fiduciar, tuturor documentelor contabile ale societății precum și

alte acte care reflectă activitatea economico-financiară și administrativă a

întreprinderii, iar intimata nu a prezentat probe care ar confirma că, în perioada

vizată, Beleacov Serghei ilegal a posedat de ștampila întreprinderii sau nu a executat

alte cerințe ale administratorului fiduciar.

Mai mult, nici la admiterea cererii introductive și nici la intentarea procesului

de insolvabilitate față de SA „Liga-2”, directorul Beleacov Serghei nu era înlăturat

de la conducerea întreprinderii, fapt confirmat prin hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 15.10.2012, extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice. Prin

urmare, el era în drept să semneze acte ce țin de activitate curentă a SA „Liga-2”

(facturile, actelele de îndeplinire a lucrărilor).

La fel, deși din 18.07.2012, Andrei Cazacu a fost desemnat în calitate de

administrator provizoriu, iar din 15.10.2012 - administrator al insolvabilității SA

„Liga-2”, acesta nu s-a adresat către CA „Denis Grecu” în vederea încetării

raporturilor contractuale de prestări servicii, dar din contra, a continuat să-i elibereze

5

avocatului mandate, inclusiv pentru participarea în procesul de insolvabilitate SA

„Liga-2”, achitând parțial onorariul contractat, circumstanțe care nu au fost negate

nici de către noul administrator al insolvabilității, Anna Mazur, ceea ce

demonstrează că administratorul a acceptat continuarea raporturilor contractuale cu

avocatul.

În acest sens, instanțele de judecată au stabilit, în mod eronat, precum că

administratorul fiduciar al SA „Liga-2”, Andrei Ceauș și ulterior administratorul

insolvabilității SA „Liga-2”, nu ar fi dat acordul referitor la achitările efectuate, or,

fiind în cunoștință de cauză asupra faptului existenței unui contract de prestări

servicii cu achitare periodică, aceștea nu au întreprins nici o măsură prevăzută de

lege în vederea încetării raportului contractual în ordinea prevăzută de lege,

beneficiind în continuare de serviciile prestate.

Totodată, în virtutea legii, semnarea actului juridic de către persoană

neîmputernicită, ar putea să servească drept temei pentru declararea nulității relative

a actului respectiv (viciul de consimțământ). Însă, reieșind din circumstanțele

cauzei, în situația dată nulitatea relativă nicidecum nu este aplicabilă, iar mai mult

ca atât, nu poate fi invocată din oficiu de către instanță, iar SA „Liga-2” nu a depus

acțiune reconvențională pentru a demonstra temeiul de nulitate invocat în ședință de

judecată

În această ordine de idei, instanța de recurs conchide că instanțele judecătorești

eronat au aplicat legea materială care nu trebuia aplicată la soluționarea litigiului

dedus judecății în speță, deoarece, prin actele cauzei a fost demonstrată temeinicia

acțiunii reclamantului.

Referitor la cerința recurentului de încasare a cheltuielilor de judecată legate de

taxa de stat, Colegiul o consideră întemeiată, pornind de la următoarele.

Conform art. 82 CPC, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat și din

cheltuielile de judecare a pricinii.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea

care a pierdut procesul să plătească, la cerere părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i

se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar

pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Astfel, pornind de la prevederile normelor enunțate mai sus în raport cu

circumstanțele cauzei, Colegiul constată că la depunerea cererii de chemare în

judecată, a apelului și recursului, recurentul a achitat taxa de stat în mărime de 5 670

lei (2 520 + 1 890 + 1 260 f.d. 26, 129, 130, 155).

În acest context, Colegiul consideră că partea care a pierdut procesul, în speță

SA „Liga-2” în proces de insolvabilitate, urmează să plătească, părții care a avut

câștig de cauză, CA „Denis Grecu”, cheltuielile legate de plata taxei de stat.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curții

de Apel Chișinău din 17 mai 2016 și hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 15 decembrie 2015 și de a adopta o hotărâre nouă de admitere integrală a

acțiunii.

Ținând cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

6

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Cabinetul Avocatului „Denis Grecu”.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016 și hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 decembrie 2015 și se adoptă o hotărâre

nouă după cum urmează.

Se admite cererea de chemare în judecată înaintată de de Cabinetul Avocatului

„Denis Grecu” împotriva Societății pe Acțiuni „Liga-2” în proces de insolvabilitate

privind încasarea datoriei.

Se încasează de la Societatea pe Acțiuni „Liga-2” în proces de insolvabilitate în

beneficiul Cabinetului Avocatului „Denis Grecu” datoria în mărime de 84 000 lei și

taxa de stat în mărime de 5 670 lei, în total 89 670 (optzeci și nouă mii șase sute

șaptezeci) lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Iuliana Oprea

7