2ra-2785/16 — Încasarea sumei și nulitatea clauzelor contractuale

Prima instanță: judecătoria Botanica mun.Chișinău Dosarul nr.2ra-2785/16

judecător: V.Puica

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: M.Guzun, A.Nogai, Vl.Brașoveanu

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță, Nicolae Craiu

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Șevcenco Evgheni

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2016

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni ”Moldtelecom” împotriva lui Șevcenco Evgheni cu privire la încasarea sumei

și la cererea reconvențională a lui Șevcenco Evgheni împotriva Societății pe Acțiuni

”Moldtelecom” cu privire la nulitatea clauzelor contractuale,

c o n s t a t ă :

La data de 08 august 2014, Societatea pe Acțiuni ”Moldtelecom” s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva lui Șevcenco Evgheni, solicitînd încasarea

sumei de 11 455 lei - cu titlu de cheltuieli suportate pentru formarea profesională și

344 lei - cheltuieli de judecată, în total – 11 799 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 26 septembrie 2012 pârâtul a depus în

adresa administrației o cerere privind acceptarea participării sale din contul Societății

pe Acțiuni ”Moldtelecom” la un curs de formare profesională la BCIS sat. Ivancea.

Societatea pe Acțiuni ”Moldtelecom” a acceptat cererea pârâtului și i-а asigurat

achitarea școlarizării în perioada de 01- 05.10.2012. Taxa de școlarizare și participare

a constituit - 1500 dolari SUA (echivalentul 18 328,45 lei).

Menționează reclamantul că a semnat cu pârâtul un contract de formare

profesională continuă nr. 52 din 26.09.2012, în temeiul art. 214 al Codului muncii.

Conform contractului pct. 2.2. lit. e), pârâtul s-a obligat să continue lucrul în cadrul

Societății pe Acțiuni ”Moldtelecom” după școlarizare pe o perioadă de cel puțin 2 ani,

iar în cazul încetării contractului individual de muncă până la expirarea termenului

1

indicat mai sus, potrivit pct. III lit. b) al contractului, pârâtul s-a obligat să restituie

reclamantului suma integrală a costului cursului de formare profesională.

Susține că la 27 mai 2013, pârâtul a depus o cerere privind eliberarea sa din

funcția deținută din propria dorință. În acest sens angajatorul Societatea pe Acțiuni

”Moldtelecom” a emis Ordinul nr. 2954-c din 05 iunie 2013 cu privire la desfacerea

contractului individual de muncă prin acordul părților din data de 10 iunie 2013. În

baza notelor de serviciu din partea departamentului finanțe, Societatea pe Acțiuni

”Moldtelecom” a emis Ordinul nr. 31 14-c din 12 iunie 2013 cu privire la completarea

Ordinului nr. 2954-c din 05 iunie 2013 și anume pct.3 completându-se în felul

următor: „3.5 preavizarea salariatului despre obligația sa de achitare a sumei de 11 455

lei, ce constituie cheltuielile întreprinderii suportate pentru școlarizarea acestuia,

raportate la perioada activității în cadrul Societății pe Acțiuni ”Moldtelecom” după

finalizarea școlarizării, conform contractului de formare profesională.

Afirmă că pârâtul a semnat toate ordinele numite mai sus, pretenția Societății pe

Acțiuni ”Moldtelecom” și a confirmat că i s-au adus la cunoștință. Potrivit obligațiilor

asumate pârâtul urma să restituie reclamantului suma 11 455 lei. Conform calculelor

prezentate de departamentul finanțe costul total al cursului din 01 octombrie 2012 - 05

octombrie 2012, pentru o persoană, a constituit 1500 dolari SUA (echivalent 18328,45

lei) - pentru perioada de 2 ani (24 luni), adică, lunar, 763,68 lei. Luând în considerare

că pârâtul a lucrat doar 9 luni după școlarizare, la demisie urma să restituie suma de 11

455 lei (15 luni nelucrate x 763,68 lei), însă ultimul cu rea-credință se eschivează de la

această obligație.

La data de 13 ianuarie 2015, Șevcenco Evghenii a înaintat acțiune

reconvențională în baza căreia solicită declararea nulității absolute a pct.2.2. lit. e) și

pct. III lit. b) din contractul de formare profesională nr.52 din 26 septembrie 2012.

În motivarea acțiunii a indicat că la 09 decembrie 1999 a fost angajat de către

Societatea pe Acțiuni ”Moldtelecom”. Pe parcursul desfășurării raporturilor de muncă

angajatorul periodic organiza instruiri, în special odată cu implementarea în cadrul

întreprinderii a unui echipament informațional nou sau a unor programe noi de

calculator. În prima jumătate a anului 2012, Societatea pe Acțiuni ”Moldtelecom” a

inițiat procesul de implementare internă a programului computerizat ”VMware

VSphere 5” pentru utilizarea acestuia în procesul de livrare a serviciilor către clienți.

În acest scop Societatea pe Acțiuni ”Moldtelecom” a negociat cu Societatea cu

Răspundere Limitată „Softprom” organizarea unui curs de instruire pentru angajații

săi și în perioada 01 octombrie 2012 – 05 octombrie 2012, a avut loc cursul de

instruire organizat de angajator la care, a participat cu încă 5 angajați din

Departamentul Sisteme Informaționale.

Susține că la 27 mai 2013, prin cerere, a solicitat desfacerea contractului

individual de muncă din propria inițiativă începând cu 10 iunie 2013. Administrația

Societății pe Acțiuni ”Moldtelecom” a refuzat îndeplinirea obligațiilor sale legale,

motivând prin faptul că reclamantul a încălcat prevederile contractului de formare

profesională nr.52 din 26.09.2012 și anume pct.2.2. e) prin care pârâtul avea obligația

2

să continue lucrul în cadrul Societății pe Acțiuni ”Moldtelecom” pe o perioadă

minimă de 2 ani de la finalizarea cursului nominalizat de formare profesională.

Relatează că prevederile pct.2.2. lit. e) și pct. III lit. b) din Contractul de

formare profesională nr.52 din 26 septembrie 2012 sunt ilegale și duc la încălcarea

drepturilor fundamentale ale omului și salariatului, fiind în contradicție cu prevederile

legislației naționale și internaționale.

Consideră că asemenea prevederi urmează a fi declarate nule din motiv că

încalcă prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, Convenției Naționale

a Organizației Muncii nr.29/1930 privind munca forțată sau obligatorie, Convenției

Naționale a Organizației Muncii nr. 105/1957 privind abolirea muncii forțate.

Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 10 noiembrie 2015,

acțiunea de bază a fost admisă, iar cererea reconvențională a fost respinsă. S-a încasat

de la Șevcenco Evgheni în beneficiul Societății pe Acțiuni ”Moldtelecom” suma de 11

455 lei - cu titlu de cheltuieli suportate pentru formarea profesională și 344 lei -

cheltuieli de judecată, în total – 11 799 lei.

Instanța de fond a concluzionat că, în baza contractului nr.52 din 26 septembrie

2012, încheiat între angajator și salariat, părțile au convenit condițiile obligatorii în

legătură cu participarea angajatului la cursul de formare profesională continuă (f.d.14-

14). Astfel, în baza pct.2.1, 2.2 lit.e), cap.III, lit.b) al contractului respectiv, angajatorul

s-a obligat să suporte cheltuielile necesare pentru participarea angajatului la instruire:

taxa de stat, cheltuielile de delegare, diurne, cazare, să achite salariul, iar salariatul s-a

obligat să continue lucru în cadrul Societății pe Acțiuni „Moldtelecom” pe o perioadă

minim de 2 ani de la finalizarea cursului nominalizat. Necătînd la obligația asumată, la

data de 27 mai 2013, anterior expirării termenului de 2 ani, Șevcenco Evghenii a depus

cerere de demisie (f.d.8), fiind emis în acest sens Ordinul nr.2954-c din 05 iunie 2013

privind demisia, iar ulterior Ordinul nr.3114-c privind obligarea pîrîtului să achite

cheltuielile pentru instruire. Prin urmare, pîrîtul Șevcenco Evghenii este obligat să

achite cheltuielile de instruire în mărime de 11 455 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2016, a fost respinsă cererea

apelantului privind ridicarea excepției de constituționalitate. S-a respins apelul

declarat de Șevcenco Evgheni și menținută hotărîrea judecătoriei Botanica

mun.Chișinău din 10 noiembrie 2015.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond a examinat pricina sub toate

aspectele, cu aplicarea corectă a normelor de drept material și procedural. Totodată,

instanța a menționat că Șevcenco Evgheni a fost liber în alegerea sa de a semna

contractul litigios și de a continua cursurile de formare continuă, iar angajatorul a fost

în drept să stipuleze în contract prevederi care nu contravin legislației muncii, în ceea

ce ține de recuperarea cheltuielilor legate de școlarizarea salariaților.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la data de 10 octombrie 2016,

Șevcenco Evgheni, a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 19 iulie 2016 cu remiterea pricinii la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

3

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei, recurentul a indicat că instanța de judecată nu a constatat

și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii,

aplicînd eronat normele de drept.

Menționează că, ca urmare a deciziei instanței de a respinge cererea apelantului

privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, urmată de examinarea cauzei în

lipsa sa, recurentului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat prin art.6

CEDO. Or, la data de 09 februarie 2016, Curtea Constituțională a Republicii Moldova

a adoptat Hotărîrea pentru interpretarea art.135 alin.l lit.a) și g) din Constituția

Republicii Moldova, prin care a stabilit că dreptul de acces al cetățenilor prin

intermediul excepției de neconstituționalitate la instanța constituțională reprezintă un

aspect al dreptului la un proces echitabil.

Susține că, instanța de apel a emis la data de 19 iulie 2016, decizia asupra

apelului înaintat de Șevcenco Evghenii, prin care s-a expus și asupra cererii de ridicare

a excepției de neconstituționalitate depusă de acesta, respingând această cerere.

Instanța și-a motivat decizia invocînd că nu a stabilit careva contradicții la aplicarea

normelor în speța dată. Mai mult decât atât, formularea cerinței privind ridicarea

excepției de neconstituționalitate, reprezintă de fapt dezacordul apelantului cu

conținutul normei respective. Astfel, contrar prevederilor pct.82, 83 precum și contrar

întregii Hotărâri al Curții Constituționale, Curtea de Apel și-a asumat rolul de

instanță investită cu competență de jurisdicție constituțională, expunându-se asupra

constituționalității normelor Codului muncii contestate de apelant, competență

rezervată exclusiv Curții Constituționale.

Relevă că, instanța de apel nu i-a oferit posibilitate recurentului - apelantului de a

contesta încheierea instanței cu recurs, în mod separat. Astfel, Curtea de Apel s-a

expus asupra cererii apelantului prin decizia asupra fondului cauzei, ceea ce a dus la

depășirea competenței legale a Curții de Apel și constituie un temei de casare a

decizie instanței de apel în baza art.432 alin.3 lit.f) CPC.

În final invocă că, Curtea de Apel și-a depășit competența precum și a limitat

dreptul apelantului de a participa la examinarea cauzei, de a se apăra și de a beneficia

de un proces echitabil, privând apelantul de dreptul de a participa la examinarea

cauzei, ceea ce constituie temei evident de casare a deciziei instanței de apel, în baza

art.432 alin.3 lit.b) CPC. Or, în condițiile în care apelantul a depus cererea de ridicare

a excepției de neconstituționalitate și în mod previzibil și obiectiv, instanța de apel

urma să dispună sesizarea Curții Constituționale și totodată să dispună suspendarea

examinării cauzei, iar instanța de apel a neglijat aceste obligații și a purces la

examinarea fondului cauzei.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Colegiul reține că la materialele cauzei este anexată copia scrisorii de expediere

în adresa părților a copiei deciziei integrale a instanței de apel (f.d.172). Însă, la

materialele cauzei nu se regăsesc careva probe ce ar confirma data recepționării de

4

către părți a copiei deciziei. Astfel recursul declarat la data de 10 octombrie 2016, se

consideră depus în termen.

La data de 04 noiembrie 2016, în adresa intimatului Societatea pe Acțiuni

„Moldtelecom”, a fost expediat spre cunoștință copia recursului declarat de către

Șevcenco Evgheni, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs

(f.d.197).

Intimatul, Societatea pe Acțiuni „Moldtelecom”, nu și-a rezervat dreptul de a

depune referința asupra recursului declarat de Șevcenco Evgheni.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat de Șevcenco Evgheni, este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin.

(4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Șevcenco Evgheni, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or, recurentul nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a

formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie

să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

5

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Șevcenco Evgheni, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Șevcenco Evgheni, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

6