2ra-2813/16 — anularea parțială a ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă

Dosarul nr.2ra-2813/16

Instanța de fond: Judecătoria Cimișlia – Z. Aramă

Instanța de apel: CA Chișinău – D. Manole, A. Bostan. N. Ștefan

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

Elizaveta Oboroceanu în pricina civilă la acțiunea Elizavetei Oboroceanu împotriva

Liceului Teoretic „Sergiu Coipan” s. Selemet, r-nul Cimișlia privind anularea parțială

a ordinului privind încetarea contractului individual de muncă, în partea temeiului

legal, obligarea angajatorului în modificarea temeiului de concediere, încasarea

compensației în cazul reducerii statelor de personal, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 16 august 2016,

C O N S T A T Ă:

Elizaveta Oboroceanu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

Liceului Teoretic „Sergiu Coipan” privind anularea parțială a ordinului nr. 24 din 23

august 2013, emis de Liceului Teoretic „Sergiu Coipan”, în partea ce ține de temeiul

legal de încetare a contractului individual de muncă și anume art. 301, alin. 1, lit. c)

Codul Muncii, cu obligarea angajatorului de a modifica ordinul în partea temeiului

legal încetarea contractului individual de muncă în baza art. 86, alin. 1, lit. c) Codul

Muncii, reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate, încasarea

compensației prevăzute în cazul reducerii numărului sau statelor de personal din

unitate, repararea prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei ( f.d. 2-4, vol. I).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la data de 19 octombrie 1960 a fost

angajată în funcția de învățător la clasele primare la școala medie din s. Selemet, r-nul

Cimișlia, unde a activat pînă la data de 23 august 2012.

În legătură cu faptul, că în anul de studii 2012-2013 nu a fost formată a doua clasă

– I de elevi, la data de 23 august 2012 acesta a fost eliberată din funcție. La momentul

eliberării din funcție nu a făcut cunoștință cu ordinul de eliberare.

1

În luna aprilie 2013 s-a adresat cu cerere către Liceul Teoretic „Sergiu Coipan”,

prin care a solicitat explicarea motivului concedierii, iar prin răspunsul primit la data

de 14 aprilie 2013 a fost informată, că a fost eliberată în baza art. 301, alin. 1, lit. c)

Codul Muncii, adică din motivul stabilirii pensiei pentru limita de vîrstă.

În opinia reclamantei este îndreptățită să solicite modificarea ordinului nr. 24 din

23 august 2012 și anume temeiul încetării contractului individual de muncă, ori aceasta

a fost eliberată din motivul că nu a fost formată a doua clasă –I de elevi, astfel, a

decăzut necesitatea de a angaja doi învățători ai claselor primare, iar aceasta fiind

pensionară a căzut sub reducerea numărului de personal, deci motivul încetării

contractului de muncă urma să fie indicat art. 86, alin1, lit. c) Codul Muncii.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din data de 30 decembrie 2015 s-a respins ca

fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Elizaveta Oboroceanu (

f.d. 197, vol. I).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 01 februarie 2016

avocatul Vasile Tașco în interesele Elizavetei Oboroceanu a depus apel, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii contestate cu emiterea unei hotărâri noi,

prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral ( f.d. 200, vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 16 august 2016 s-a respins apelul

declarat de Elizaveta Oboroceanu, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 30

decembrie 2015 ( f.d. 11, vol. II).

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că potrivit art. 301 alin. 1, lit.

c) Codul Muncii contractul individual de muncă încheiat cu cadrele didactice poate

înceta pe următoarele temeiuri suplimentare: stabilirea pensiei pentru limita de vîrstă.

La caz, Liceul Teoretic „Sergiu Coipan” a emis ordinul nr. 24 din 23 august 2013

privind încetarea contractului individual de muncă încheiat cu Elizaveta Oboroceanu în

baza art. 301, alin. 1, lit. c) Codul Muncii, căreia într-adevăr i s-a stabilit pensia pentru

limita de vîrstă.

Argumentul apelantei precum că angajatorul urmă să emită ordin de încetare a

contractului individual de muncă în temeiul art. 86, alin. 1, lit. c) Codul Muncii,

reducerea statelor de personal, nu a fost reținut de instanța de apel, ori imposibilitatea

formării a unei a doua clasă de elevi nu constituie temei obligatoriu de a reduce statele

de personal.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 20 octombrie 2016

Elizaveta Oboroceanu a contesta-o cu recurs, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 16 august 2016 și hotărârii

Judecătoriei Cimișlia din data de 30 decembrie 2015, cu emiterea unei hotărâri noi,

prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată ( f.d. 23-26, vol. II).

În motivarea recursului recurenta a indicat, că instanțele de judecată nu au stabilit

pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea litigiului și nu a elucidat

pe deplin toate probele ce au fost administrate la materialele dosarului.

2

În conformitate cu art. 434 alin. 1 al CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

16 august 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 08

septembrie 2016, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele dosarului

lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus la 20 octombrie 2016 se consideră a fi

depus în termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Elizaveta

Oboroceanu este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurenta

indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat

înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei

de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de

drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres stabilite la art.

432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate

eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

3

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 și

4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat

de către Elizaveta Oboroceanu asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Elizaveta Oboroceanu inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Elizaveta Oboroceanu

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 august 2016 în pricina civilă la

acțiunea Elizavetei Oboroceanu împotriva Liceului Teoretic “Sergiu Coipan” s.

Selemet, r-nul Cimișlia privind anularea parțială a ordinului privind încetarea

contractului individual de muncă, în partea temeiului legal, obligarea angajatorului în

modificarea temeiului de concediere, încasarea compensației în cazul reducerii statelor

de personal, repararea prejudiciului moral.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4