3ra-1745/16 — cu privire la anularea actului administrativ

3ra-1745/16 — cu privire la anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 3ra-1745/16

prima instanță – (Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău) V. Gîrleanu

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial de contencios și administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către avocatul Carmanschi Vitalie în

interesele societății cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co”,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu

răspundere limitată ”Miriamplast&Co” împotriva Inspecției de Stat în Construcții

privind anularea actului administrativ,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016 prin care s-a

respins demersul reprezentantului apelantului societății cu răspundere limitată

”Miriamplast&Co” privind numirea expertizei în construcții și de evaluare.

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016 prin care s-a

respins demersul reprezentantului apelantului societate cu răspundere limitată

”Miriamplast&Co” privind ridicarea excepției de neconstituționalitate.

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016 prin care s-a

respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată

”Miriamplast&CO” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 21 ianuarie 2016,

c o n s t a t ă:

La 17 martie 2015 avocatul Carmanschi Vitalie în interesele societății cu

răspundere limitată ”Mirimplast&Co” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspecției de Stat în Construcții prin care a solicitat recunoașterea ilegală

a deciziei nr. 02 din 14 ianuarie 2015 emisă de Inspecția de stat în construcții

privind aplicarea sancțiunilor economice și actul de control nr. 74 din 28 noiembrie

2014, emis de Inspecția de stat privind controlul volumelor și costurilor lucrărilor

executate și rezultatele acestui control, anularea deciziei nr. 02 din 14 ianuarie

2015, emisă de Inspecția de stat în construcții privind aplicarea sancțiunilor

economice și actul de control nr. 74 din 28 noiembrie 2014, emis de Inspecția de

stat în construcții privind controlul volumelor și costurilor lucrărilor executate și

rezultatele acestui control. A obliga Inspecția de stat în construcții să prezinte

instanței și reclamantului societate cu răspundere limitată ”Miriamplast&CO” –

1

actul de control nr. 74 din 74 din 28 noiembrie 2014 și a actele, care au stat la baza

întocmirii acestuia.

În motivarea cererii au menționat că, societatea cu răspundere limitată

”Miriamplast&Co” a recepționat decizia nr. 02 din 14 ianuarie 2015 emisă de

Inspecția de stat în construcții privind aplicarea sancțiunilor economice conform

căreia la bugetul de stat de la societatea cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co”

s-a încasat suma de 120194,31 lei în calitate de venit obțin nelegitim de la

exagerarea volumelor și a lucrărilor executate și suma de 120194, 31 lei cu titlul de

amendă.

Conform deciziei respective, sancțiunea s-a aplicat în legătură cu executarea

de către societatea cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” a lucrărilor de

schimbare a ferestrelor în blocul de studiu nr. 1 a școlii profesionale din or.

Criuleni la care beneficiar este Școala Profesională din or. Criuleni.

Totodată, la baza deciziei sus menționale Inspecția de stat în construcții a sa

luat actul de control nr. 74 din 28 noiembrie 2015.

Astfel, reclamantul consideră că, decizia de sancționare este ilegală și

neîntemeiată.

La data efectuării controlului din 28 noiembrie 2014, lucrările contractate de

societatea cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” la blocul de studii nr. 1 a

școlii profesionale din 03 Criuleni, erau executate în corespundere cu acordurile

încheiate cu beneficiarul – Școala profesională din or. Criuleni, fără careva abateri

pasibile de sancțiuni economice. Circumstanțe confirmate și prin recipisa Școlii

Profesionale din or. Criuleni din 20 februarie 2015, conform căreia se confirmă că

lucrările de finisare a ferestrelor la școala profesională din or. Criuleni au fost

efectuate.

Faptul că, Inspecția de stat în construcții nu a invitat la controlul din 28

noiembrie 2014 societatea reclamantă, a împiedicat-o pe aceasta de a-și expune

propria viziune asupra situație, de a prezenta documentația semnată de comun

acord cu beneficiarul, de a verifica metoda de calcul și măsurare aplicate, de a

explica și de proba executarea lucrărilor contractate în volumul corespunzător.

Au mai menționat că, despre actul de control nr. 74 din 28 noiembrie 2014

societatea cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” a aflat doar urmare a

menționării acestui act din conținutul deciziei nr. 02 din 14 ianuarie 2015, fără a se

aduce la cunoștință nemijlocit conținutul actului de control, fără a-l primi contra

semnătură, fără a participa la întocmirea acestuia și semnarea corespunzătoare, fără

a informa prealabil despre inițierea respectivului control și despre necesitatea

prezentării la fața locului.

Adoptarea deciziei nr. 02 din 14 ianuarie 2015, fără aducerea la cunoștință

societății cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” a actului de control nr. 74 din

28 noiembrie 2014 este contrară prevederilor pct. 11 al Regulamentului privind

exercitarea controlului asupra utilizării investițiilor publice în construcții aprobat

prin hotărîrea Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996 și totodată încalcă

întreprinderii reclamante dreptul la apărare.

Mai mult au menționat că, neaducerea la cunoștință societății cu răspundere

limitată ”Miriamplast&Co” a actului de control nr. 74 din 28 noiembrie 2014 a

2

împiedicat întrarea sa în vigoare, întrucît conform prevederilor art. 28 alin. (7) al

legii menționate, intrarea în vigoare a actului este condiționată de expirarea a 30 de

zile de la aducerea la cunoștință a actului.

Respectiv, actul nefiind în vigoare, nu putea fi adoptată decizia nr. 02 din 14

ianuarie 2015.

Totodată, au menționat că, Inspecția de stat în construcție nu a notificat

societatea reclamantă despre inițierea controlului și persoana delegată pentru

efectuarea controlului, fapt ce contravine legislației. De asemenea, controlul a fost

efectuat în lipsa reprezentantului persoanei căreia i se efectua controlul (f.d. 3-8).

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 ianuarie 2016 s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere

limitată ”Miriamplast&Co” către Inspecția de stat în construcții privind anularea

actului de control nr. 74 din 28 noiembrie 2014 și decizia nr. 02 din 14 ianuarie

2014 ca fiind nefondată (f.d. 89).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe la 19 februarie 2016 avocatul

Carmanschi Vitalie în interesele societății cu răspundere limitată

”Miriamplast&Co” a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea hotărârei

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de

chemare în judecată (f.d. 92).

La 07 iunie 2016 avocatul Carmanschi Vitalie în interesele societății cu

răspundere limitată ”Miriamplast&Co” a depus cerere privind ridicarea excepției

de neconstituționalitate prin care a solicitat ridicarea execepției de

neconstituționalitate și a sesiza Curtea Constituțională pentru verificarea

constituționalității prevederilor pct. 34 alin. (3) al Regulamentului privind

exercitarea controlului asupra utilizării investițiilor publice în construcții aprobat

prin anexa nr. 3 a Hotărârii Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996, a suspenda

examinarea cauzei civile privitor la apelul depus de societatea cu răspundere

limitată ”Miriamplast&Co” împotriva Inspecției de stat în construcții privind

anularea actului administrativ pînă la adoptarea unei hotârâri de către Curtea

Constituțională (f.d. 125-128).

Prin încheierea din 07 iunie 2016 Curtea de Apel Chișinău a respins cererea

reprezentantului apelantului societății cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co”

privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, înaintat în cauza societatea cu

răspundere limitată ”Miriamplast&CO” împotriva Inspecției de stat în construcții

privind anularea actului administrativ (f.d.156, 157).

La 31 mai 2015 societatea cu răspundere limitată ”Miriamplasr&Co” a

depus cerere privind numirea unei expertize prin care a solicitat dispunerea unei

expertize în construcții și de evaluare în vederea constatării volumului de lucrări

efectuate (f.d.115-117) iar prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016

a fost respins demersul în cauză. (f.d. 122,123).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016 s-a respins apelul

declarat de societatea cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co”, s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 ianuarie 2016, emisă în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere

3

limitată ”Miriamplast&Co” către Inspecția de Stat în Construcții privind anularea

actului administrativ, fără modificări (f.d. 158).

La 03 octombrie 2016 avocatul Carmanschi Vitalie în interesele societății cu

răspundere limitată ”Miriamplast&Co” a depus cerere de recurs prin care a solicitat

casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016, a dispus examinarea

și admiterea prin decizie a cererii privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate depusă de societatea cu răspundere limitată

”Miriamplast&Co”, a casa încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016

privind repingerea cererii de numire a expertizei, a casa decizia Curții de Apel

Chișinău din 07 iunie 2016 cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea cererii de recurs au indicat că, Curtea de Apel Chișinău a

respins cererea apelantului de a dispune efectuarea expertizei în construcție, în

timp ce urma să verifice circumstanțele de fond stabilite de prima instanță.

Numrea expertizei în construcție era necesară deoarece neexecutarea

lucrărilor a fost stabilită de comisia Inspecției de stat în construcții în lipsa

societății cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” la momentul controlului.

Beneficiarul lucrărilor școala profesională din Criuleni a semnat procesul-

verbal de recepție a lucrărilor executate din luna mai 2013, care este valabil și

neanulat, de la executarea lucrărilor pînă la data controlului a trecut aproximativ un

an, corespunzător deficiențe la lucrările de reparație executate de către societatea

cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” nu puteau fi obligatoriu ca rezultat al

neexecutării lucrărilor.

Mai mult au indicat că, instanța de fond nu a verificat nici nu a corelat în nici

un mod declarațiile pîrîtului și datele borderorului de la f.d. 61,62 cu sancțiunile

pecuniare aplicate prin decizia nr. 02 din 14 ianuarie 2015 emisă de Inspecția de

stat în construcții contestate de reclamant.

Astfel, instanța de fond eronat a constatat că, volumul lucrărilor nu a fost

executat integral, or numirea expertizei în construcție era imperios necesară pentru

stabilirea circumstanțelor de fapt.

Suplimentar a relevat că, instanța de apel prin respingerea cererii de numire

a expertizei a încălcat principiul securității raporturilor juridice întrucît este deja

practică constantă.

Un alt temei invocat de către reprezentantul recurentului este că, instanța de

apel și de fond a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

În acest sens, a indicat că, societatea cu răspundere limitată

”Miriamplast&Co” a contestat în instanța de contencios administrativ actele emise

de Inspecția de stat în construcții, inclusiv decizia nr. 02 din 14 ianuarie 2015 prin

care s-au aplicat sancțiuni economice și conform căreia se încasează la bugetul de

stat de la societatea cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” suma de 120 194,31

lei în calitate de venit obținut nelegitim de la exagerarea volumelor și a valorii

lucrărilor executate și suma de 120194,31 lei cu titlul de amendă.

Conform părții motivate a deciziei și a hotărârii instanței de fond au fost

aplicate prevederile pct. 34 alin. (3) din Regulamentul privind exercitarea

controlului asupra utilizării investițiilor publice în construcții aprobat prin anexa

nr. 3 a Hotărârii Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996 care indică că concomitent

4

cu încasarea sumelor obținute nelegitim, de la organizația de antrepriză se percepe

o amendă în aceeași mărime, indiferent de starea ei financiară și relațiile reciproce

cu bugetul.

Aplicînd prevederea sus menționată ale pct. 34 alin. (3) al Regumentului

privind exercitarea controlului asupra utilizării investițiilor publice în contrucții

aprobat prin anexa nr. 3 al hotărârii Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996,

instanțele inferioare au aplicat o normă neconstituțională care nu are putere juridică

întrucît contravine legii. Or, legea contravențională, sau o altă lege materială nu

admite sancționarea cu amendă arbitrară, care să se calculeze din mărimea egală cu

pretinsul prejudiciu invocat de către Inspecția de Stat în Construcții.

Mai mult, a indicat că, Guvernul stabilind astfel de reglementări nu a păstrat

echilibrul just între interesul său de a încasa contravaloarea prejudiciului cauzat și

dreptul de a nu fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune, care nu constituie o

faptă condamnabilă penal sau contravențional.

În final au menționat că, Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 07

iunie 2016 nemotivat, luînd locul Curții Constituționale a pretins că nu a identificat

în respectiva normă careva carențe cu prevederile Constituției și a respins cererea

de ridicare a excepției de neconstituționalitate (f.d.170-177).

La 28 noiembrie 2016 societatea cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” a

depus cerere de recurs suplimentar prin care a susținut cele solicitate prin recursul

inițial depus.

La 08 decembrie 2016 Inspecția de Stat în Construcții a depus referință prin

care a solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs constată

că, dispozitivul deciziei a fost emis de Curtea de Apel Chișinău la 07 iunie 2016.

Potrivit scrisorii nr. 20545-4 copia deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

expediată părților la 27 iunie 2015 (f.d. 166). Potrivit materialelor dosarului nu este

nici o probă cu privire la data recepționării acesteia de către părți.

Cererea de recurs a fost depusă la 03 octombrie 2016, respectiv cererea de

recurs a fost depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale. Respectiv, recursurile se consideră depuse în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de

apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Verificând argumentele invocate în recurs, pe baza materialelor din dosar,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

5

Justiție consideră că acesta este întemeiat și urmează de admis cu remiterea cauzei

la rejudecare din următoarele considerente.

După cum e relatat supra, recurentul contestă 2 încheierii a instanței de apel

și decizia, respectiv, instanța de recurs urmează să se pronunțe pe marginea fiecărei

dintre acestea.

Potrivit art. 429 Codul de procedură civilă, pot fi atacate cu recurs deciziile

pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și hotărîrile

pronunțate de curțile de apel în procedura de insolvabilitate.

Încheierile date în apel pot fi atacate cu recurs numai o dată cu decizia, cu

excepția cazurilor cînd, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs și cînd

încheierea face imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului.

Recursul împotriva deciziei se consideră declarat și împotriva încheierilor,

chiar dacă acestea au fost emise după pronunțarea hotărîrii atacate cu recurs.

Nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu

se supun nici unei căi de atac, nici hotărârile în a căror privință persoanele indicate

la art.430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de

atac, sau în privința cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374.

Recurentul a solicitat casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 07 iunie

2016.

De către avocatul Vitalie Carmanschi în interesele societății cu răspundere

limitată ”Miriamplast&Co” a fost depusă cerere privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate prin care a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate

și sesizarea a Curții Constituționale pentru verificarea constituționalității

prevederilor pct. 34 alin. (3) din Regulamentul privind exercitarea controlului

asupra utilizării investițiilor publice în construcții aprobat prin anexa nr. 3 a

Hotărârii Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996, și a suspenda examinarea cauzei

civile (f.d.125-128).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016 s-a respins cererea

reprezentantului apelantului societății cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co”

privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, înaintat în cauza societatea cu

răspundere limitată ”Miriamplast&Co” împotriva Inspecției de Stat în Construcții

privind anularea actului administrativ (f.d.156-157).

Potrivit hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016 pentru

interpretarea art. 135 alin. (1) lit. a) și b) din Constituția Republicii Moldova în

vederea asigurării respectării drepturilor și libertăților fundamentale garantate de

Constituție în procesul soluționării litigiilor de către instanțele judecătorești de

drept comun, legiuitorul constituant, la art.135 alin. (1) lit. g) din Constituție, a

stabilit că Curtea Constituțională rezolvă cazurile excepționale de

neconstituționalitate. Instituția ridicării excepției de neconstituționalitate oferă

instanțelor posibilitatea soluționării situațiilor în care, în cadrul judecării unei

cauze, părțile, sau judecătorul, se confruntă cu o incertitudine în privința

constituționalității normelor ce urmează a fi aplicate.

Potrivit para. 83 din hotărârea respectivă, Curtea reține că verificarea

constituționalității normelor contestate constituie competența exclusivă a Curții

Constituționale. Astfel, judecătorii ordinari nu sunt în drept să refuze părților

6

sesizarea Curții Constituționale, decât doar în condițiile menționate la paragraful

82.

Paragraful 82 statuează, că judecătorul ordinar nu se va pronunța asupra

temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor contestate,

ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții: (1) obiectul

excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din

Constituție; (2) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul

acesteia, sau indică că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu; (3)

prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei; (4) nu există o

hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate.

În final, Curtea Constituțională a instituit o nouă procedură de ridicare a

excepției de neconstituționalitate, conform căreia doar Curtea Constituțională are

competența de a decide asupra admisibilității sau inadmisibilității sesizării, instanța

de judecată fiind obligată să remită sesizarea spre examinare Curții Constituționale,

cu excepțiile statuate de Curtea Constituțională în hotărârea menționată supra.

În acest sens, se relevă, prin hotărârea Curții Constituționale din 28

octombrie 2016:

s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de către Oleg Dațco,

administrator al Societății Comerciale „Dami Grup” SRL, în dosarul nr.3ra-

580/2016, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

s-a admis parțial excepția de neconstituționalitate ridicată de SRL

„Apartament Consulting”, în dosarul nr.3-704/2016, pendinte la Judecătoria

Râșcani, mun. Chișinău.

s-a recunoscut constituțional punctul 34 alineatul întâi din Anexa nr.3 la

Hotărârea Guvernului nr.360 din 25 iunie 1996 cu privire la controlul de stat al

calității în construcții.

s-a declarat neconstituțional punctul 34 alineatul trei din Anexa nr.3 la

Hotărârea Guvernului nr.360 din 25 iunie 1996 cu privire la controlul de stat al

calității în construcții.

Instanța de recurs constată că, la moment este o hotărâre a Curții

Constituționale care are ca obiect examinarea constituționalității pct. 34 alin. (3)

din Regulamentul privind exercitarea controlului asupra utilizării investițiilor

publice în construcții aprobat prin anexa nr. 3 al Hotărârii Guvernului nr. 260 din

25 iunie 1996, prin care s-a declarat neconstituțională prevederea respectivă.

Cu toate acestea, la momentul depunerii cererii de ridicare a excepției de

neconstituționalitate o asemenea hotărâre nu exista, instanța de judecată încălcînd

constatările Curții Constituționale, or hotărârile acesteia sunt obligatorii și

definitive din momentul pronunțării.

În concluzie, instanța de recurs conchide că, deși instanța de apel, la

momentul emiterii încheierii cu privire la respingerea demersului de ridicare a

excepției de neconstituționalitate, a încălcat prevederile hotărârii Curții

Constituționale, menționate supra, nu este rezonabil de fi casată încheierea

respectivă, întrucît norma a cărui neconstituționalitate se cere, a fost deja declarată

neconstituțională de către Curte.

7

Respectiv, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție urmează să respingă recursul în partea respectivă și să mențină

încheierea instanței de apel.

Cît privește contestarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016

prin care s-a respins cererea reprezentantului apelantului societății cu răspundere

limitată ”Miriamplast&Co” privind numirea expertizei în construcții și evaluare,

înaintată în cauza societății cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” împotriva

Inspecției de stat în construcții privind anularea actului administrativ, se relevă

următoarele.

La 31 mai 2016 avocatul Carmanschi Vitalie în interese societății cu

răspundere limitată ”Miriamplast&Co” a depus cerere privind numirea expertizei

în construcții și de evaluare.

În cererea de numire a expertizei a înaintat spre soluționare următoarele

întrebări:

”Miriamplast&Co” la obiectivul schimbarea ferestrelor în blocul de studii

nr. 1 a școlii profesionale din or. Criuleni;

limitată ”Miriamplast&Co” la obiectivul schimbarea ferestrelor în blocul

de studii nr. 1 a Școlii profesionale din or. Criuleni;

executate pentru luna 12 anul 2013 privitor la executarea lucrărilor la

școala profesională din Criuleni nu au fost executate de antreprenorul

societate cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co”;

neexecutate indicate în procesul-verbal de recepție a lucrărilor executate

pentru luna 12 anul 2013 privitor la executarea lucrărilor la școala

profesională din Criuleni nu a fost executate de antreprenorul societatea

cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co”.

Potrivit actului de control al Inspecției de stat în construcții sa constatat că

societatea cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” a exagerat cheltuielile în

coraport cu serviciul prestat, fapt pentru ce a fost sancționat.

Mai mult, de către Școala profesională din or. Criuleni și societatea cu

răspundere limitată ”Miriamplast&Co” au fost semnate procesele verbale de

recepție finală nefiind înaintate la acel moment careva obiecții asupra calității

lucrărilor.

În conformitate cu art. 148 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pentru

elucidarea unor aspecte din domeniul științei, artei, tehnicii, meșteșugurilor

artizanale și din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoștințe speciale,

instanța dispune efectuarea unei expertize, la cererea părții sau a unui alt

participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu. Actele reviziei

ori ale inspecțiilor departamentale, precum și raportul scris al specialistului, nu pot

înlocui raportul de expertiză și nici exclude necesitatea efectuării expertizei în

aceeași problemă.

8

Respectiv, în speță, amenda a fost aplicată în legătură cu volumul

lucrărilor, circumstanță ce urma să fie elucidată de către instanțele ierarhic

inferioare pentru a fi înlăturat orice dubiu vizavi de temeinicia actului

administrativ emis.

Mai mult, jurisprudența subliniază exigența egalității de mijloace în sensul

existenței unui just echilibru între părți. Astfel, se reține în sarcina statului o

obligație de a oferi fiecăreia dintre părți posibilitatea rezonabilă de a-și susține

cauza - inclusiv probele de care se prevalează - în condiții care să nu o plaseze într-

o situație net dezavantajoasă comparativ cu aceea a adversarului său.

Principiul contradictorialității este consacrat in terminis, în cadrul art. 26 din

Codul de procedură civilă, care la alin. (3) prevede că, instanța care judecă pricina

își păstrează imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea

drepturilor participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor

reale ale pricinii.

Curtea Europeana a reținut constant ca sarcina judecătorului este de a veghea

ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului, să

facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părti (CEDO, Ruiz-Mateos

contra Spaniei, hotarârea din 23 iunie 1993, seria A nr.262).

Prin urmare se constată, că stabilirea volumului lucrărilor efectuate de către

recurent este o circumstanță importantă, or în dependență de mărimea și calitatea

acestuia instanța de judecată urmează să stabilească și legalitatea actului

administrativ, inclusiv și mărimea amenzii aplicate.

Luînd în considerație cele expuse supra, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ urmează să admită recursul și să caseze încheierea

instanței de apel cu privire la respingerea cererii de dispunere a efectuării

expertizei.

Cît privește decizia instanței de apel, instanța de recurs conchide

următoarele.

În conformitate cu art. 21 din Legea nr.721 din 02 februarie 1996 privind

calitatea în construcții, controlul de stat al calității în construcții cuprinde inspecții

la factorii implicați în proiectarea, execuția, exploatarea și postutilizarea

construcțiilor, producerea materialelor și articolelor pentru construcții, privind

existența și respectarea sistemului calității. Controlul de stat al calității în

construcții se exercită de către Inspecția de Stat în Construcții.

La 28 noiembrie 2014 Inspecția de stat în construcții a întocmit actul de

control privind verificarea volumelor și costului lucrărilor executate la obiectivul

”Lucrări de schimbare a ferestrelor în blocul de studii nr. 1 a Școlii Profesionale

din or. Criuleni” (f.d. 59, 60).

În conformitate cu art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ,

nr. 793 din 10 februarie 2000 actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau

în parte, în cazul în care:

a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii;

b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenței;

c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

9

Respectiv, prin efectuarea controlului legalității, instanțele de judecată

urmează să se pronunțe asupra legalității actului administrativ emis.

În speță, prin decizia Inspecției de Stat în Construcției nr. 02 din 14 ianuarie

2013 s-a decis ca în temeiul prevederilor pct. 34 Capitolul VI al Regulamentului

privind exercitarea controlului asupra utilizării investițiilor publice în construcții,

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996 cu privire la controlul

de stat al calității în construcții, în redacția hotărârii Guvernului nr. 861 din 31 iulie

2006, de la societatea cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” a încasa la

bugetul de stat venitul de 120 194,31 lei obținut nelegitim de la exagerare

volumelor și a valorii lucrărilor executare și a percepe amenda în cuantumul

echivalent de 120 194,31 lei (f.d. 64).

În conformitate cu pct. 34 din Regulamentul privind exercitarea controlului

asupra utilizării investițiilor publice în construcții aprobat prin hotărârea

Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996 după aprobarea procesului-verbal de control

șeful Inspecției de stat în construcții adoptă, în cazul depistării exagerărilor

volumelor și valorii lucrărilor executate, decizia privind încasarea la bugetul de stat

a sumelor obținute de antreprenor nelegitim de la exagerarea volumelor și a valorii

lucrărilor executate.

Decizia și documentele de control aprobate se expediază Inspectoratului

fiscal de stat teritorial de reședință a organizației de antrepriză care efectuează

încasarea, Ministerului Finanțelor, organelor financiare pentru reducerea mărimii

investițiilor de la bugetul de stat sau de la cele locale și investitorului.

Concomitent cu încasarea sumelor (venitului) obținute nelegitim, de la

organizația de antrepriză se percepe o amendă în aceeași mărime, indiferent de

starea ei financiară și relațiile reciproce cu bugetul.

În acest sens relevăm, că potrivit pct. 2 și 3 din Regulamentul menționat

supra, Controlul asupra utilizării investițiilor publice are drept scop asigurarea

utilizării raționale a investițiilor publice, respectării normelor de folosire a

materialelor de construcție, mecanismelor de construcție, resurselor energetice și

comunale, corectitudinii calculelor costului lucrărilor de construcții, corespunderii

volumelor fizice efective ale lucrărilor cu cele prevăzute în documentația de

proiect și execuție. Controlul volumelor și valorii lucrărilor executate se efectuează

la obiectele de construcții și reparații capitale, finanțate din contul mijloacelor

bugetului de stat, bugetelor de asigurări sociale, bugetelor locale, Fondului rutier,

fondurilor asigurărilor obligatorii de asistență în medicină, fondurilor speciale,

creditelor acordate cu garanția statului, precum și al mijloacelor instituțiilor și

întreprinderilor de stat și societăților pe acțiuni, în capitalul social al cărora partea

preponderentă o constituie cota statului.

În acest regulamentul stabilește 2 forme de control: controlul documentar,

controlul fizic.

Conform actului de control nr.74 controlul asupra volumelor și costului

lucrărilor s-au efectuat prin măsurările fizice a lucrărilor executate de facto și

compararea loc cu datele din documente.

Respectiv, a fost efectuat atît controlul documentar cît și cel fizic.

10

În conformitate cu pct. 12 din Regulamentul respectiv, pentru efectuarea

controlului volumelor lucrărilor și valorii de construcție a obiectelor investitorul

prezintă în mod obligatoriu:

a) datele principale ale obiectului de construcție sau reparație: denumirea,

amplasarea obiectului (construcției), denumirea investitorului și

organizațiilor de antrepriză implicate în efectuarea lucrărilor, adresa

juridică și codul fiscal, telefoanele de contact;

b) documentația de proiect și deviz, verificată și aprobată în modul stabilit;

c) deciziile privind rezultatele licitației și contractul de antrepriză a

lucrărilor și acordurile adiționale, care au fost încheiate drept rezultat al

licitației, examinării ofertelor de prețuri sau achiziției dintr-o singură

sursă;

d) indicatorii de valoare a obiectului (construcției) - valoarea totală de deviz,

valoarea lucrărilor de construcții-montaj, valoarea lucrărilor de

antrepriză, condițiile de finanțare a obiectului (lucrărilor);

e) procesele-verbale de predare-recepție a lucrărilor executate și registrul de

evidență a lucrărilor executate;

f) procesele-verbale pentru lucrările ascunse.

Din materialele cauzei, rezultă că, la efectuarea controlului s-a studiat

procesul-verbal de recepție finală (f.d.66-68) și s-au fotografiat lucrările efectuate

(f.d.68-66), fără a fi examinate actele necesare expuse în regulament.

Mai mult, în conformitate art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului

administrativ, la examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii în

anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pârâtului, iar în materie de

despăgubire, sarcina probațiunii revine ambelor părți.

Respectiv, intimatul urma să prezinte toate actele necesare în vederea

stabilirii dacă, actul a fost emis conform procedurii expres stabilit, iar Curtea de

Apel Chișinău nu a examinat acest aspect.

Mai mult, prin decizia nr. 02 din 14 ianuarie 2013 Inspecția de stat în

construcții a constatat că recurentul a exagerat volumul lucrărilor și a încasat suma

de 120 194.31 lei.

Respectiv, instanța de apel urma să stabilească care era exact volumul

lucrărilor conform clauzelor contractuale și costul acestora, iar acest fapt poate fi

constatat doar printr-o expertiză în domeniu fapt ce nu a avut loc, instanța de

judecată respingînd cererea de dispunere a efectuării expertizei.

Totodată, urmează de menționat că prin hotărîrea Curții Constituționale din

28 octombrie 2016 s-a declarat neconstituțional punctul 34 alineatul trei din

Anexa nr.3 la Hotărârea Guvernului nr.360 din 25 iunie 1996 cu privire la

controlul de stat al calității în construcții.

În speță, Inspecția de stat în construcții a aplicat amendă recurentului în

cuantumul echivalent al plății exagerate în sumă de 120 194, 31 lei.

În acest sens, Curtea Constituțională a constatat că, potrivit pct. 34 alineatul

trei din Regulament, concomitent cu încasarea sumelor (venitului) obținute

nelegitim, de la organizația de antrepriză se percepe o amendă în aceeași mărime,

indiferent de starea ei financiară și relațiile reciproce cu bugetul.

11

Curtea a reținut că art. 32, 33 și 34 din Legea privind calitatea în

construcții nr.721-XIII din 2 februarie 1996 reglementează situațiile privind

atragerea la răspunderea penală, administrativă și patrimonială.

Reieșind din dispozițiile legale enunțate, Curtea a constatat că, acestea nu

prevăd perceperea de la antreprenor a unei amenzi în mărimea încasării la bugetul

de stat a sumelor obținute nelegitim și nici nu abilitează Inspecția de stat în

construcții cu dreptul de a aplica asemenea amenzi.

Curtea a reținut că Guvernul, fiind autoritate a puterii executive, are rolul de

a adopta hotărâri pentru organizarea executării legilor. Astfel, Legea Supremă nu

abilitează Guvernul cu dreptul de a institui norme primare.

Prin urmare, Curtea a reținut că prin aprobarea prevederilor pct.34 alineatul

trei din Regulamentul privind exercitarea controlului asupra utilizării investițiilor

publice în construcții, Guvernul și-a depășit competențele, încălcând dispozițiile

art.102 combinat cu art. 72 alin. (3) lit. n) din Constituție.

Curtea European ă a Drepturilor Omului constată că, modalitățile de aplicare

a art. 6 procedurilor de apel și de recurs depind de caracteristicile procedurii în

cadrul căreia se aplică; este necesar să se țină seama de ansamblul procedurii

interne și de rolul rezervat instanței de apel și de recurs în ordinea juridică

națională. Atunci când, în primă instanță, a avut loc o ședință publică, absența

dezbaterilor publice din apel se poate justifica prin particularitățile procedurii în

cauză, având în vedere natura sistemului intern de apel, întinderea competențelor

instanței de apel, maniera în care interesele reclamantului au fost expuse și

protejate în mod real în fața acesteia și, în special, natura chestiunilor de soluționat

(cauza Botten împotriva Norvegiei, hotărârea din 19 februarie 1 996, CEDH 1 996-

I, p. 141, § 39).

Potrivit art. 373 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Respectiv, instanța de apel urmează să stabilească toate circumstanțele de

fapt și de drept în vederea aprecierii temeiniciei și legalității hotărârii primei

instanțe, părților fiindu-le inerente toate garanțiile stabilite de lege în prima

instanță.

În speță, instanța de apel, nu a verificat toate circumstanțe de fapt și de drept

importante pentru soluționarea justă a cauzei, încălcând și principiul

contradictorialității părților prin respingerea cererii de dispunere a efectuării

expertizei.

Luînd în considerație cele constatate supra în coraport cu prevederile legale,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de avocatul Carmanschi Vitalie în interesul

12

societății cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” este întemeiat și urmează de a

fi admis cu casarea actelor judecătorești recurate cu remiterea cauzei la rejudecare.

În conformitate cu art. 445 alin.1 lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e:

Se admite parțial recursul declarat de către avocatul Carmanschi Vitalie în

interesele societății cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co”.

Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016 prin care s-a

respins cererea reprezentantului apelantului societății cu răspundere limitată

”Miriamplast&Co” privind numirea expertizei în construcții și de evaluare, înaintat

în cauza societatea cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” împotriva Inspecției

de Stat în Construcții.

Se respinge recursul declarat în partea contestării încheierea Curții de Apel

Chișinău din 07 iunie 2016 prin care s-a respins cererea reprezentantului

apelantului societate cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” privind ridicarea

excepției de neconstituționalitate, înaintat în cauza societatea cu răspundere

limitată ”Miriamplast&Co” împotriva Inspecției de Stat în construcții cu privire la

anularea actului administrativ.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016 prin care s-

a respins cererea reprezentantului apelantului societate cu răspundere limitată

”Miriamplast&Co” privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, înaintat în

cauza societatea cu răspundere limitată ”Miriamplast&Co” împotriva Inspecției de

Stat în construcții cu privire la anularea actului administrativ.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016 prin care s-a

respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată

”Miriamplast&CO” și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 21 ianuarie 2016, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău

în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă de la momentule emiterii.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători

Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

13

14