2r-952/16 — cu privire la constatarea încălcării dreptului le judecarea în termen rezonabil a cauzei

2r-952/16 — cu privire la constatarea încălcării dreptului le judecarea în termen rezonabil a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: L. Pruteanu 2r-952/16

instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, I. Muruianu

DECIZIE

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Viorel Lozan, reprezentat de avocatul

Dorin Botnarenco

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Viorel Lozan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, repararea de către stat

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016, prin

care a fost restituită cererea de apel declarată de Viorel Lozan, din motiv că nu au

fost înlăturate neajunsurile la cererea de apel în termenul stabilit prin încheierea

din 04 iulie 2016

constată:

La 01 februarie 2016, Viorel Lozan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, repararea de către stat

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei.

În motivarea acțiunii a invocat că în anul 2005, în privința Milei Zandelov a

fost pornită cauza penală nr. 2005021223, învinuită de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Prin ordonanțele din 15 aprilie 2006, a fost recunoscut în calitate de parte

vătămată și parte civilă în cadrul dosarului penal.

Remarcă că prin ordonanța procurorului în procuratura sectorul Râșcani,

mun. Chișinău, Vitalie Sibov din 06 noiembrie 2008, cauza penală pornită în

privința Milei Zandelov, a fost încetată, procurorul motivând decizia prin faptul că

tuturor părților vătămate le-a fost restituită paguba materială.

Indică că despre ordonanța dată a aflat abia în anul 2010 și, nefiind de acord

cu aceasta, a contestat–o în ordinea stabilită de art. 298 Cod Procedură Penală al

Republicii Moldova.

Relevă că prin ordonanța procurorului sectorului Râșcani, mun. Chișinău din

20 august 2010 a fost anulată ordonanța procurorului sectorului Râșcani,

mun. Chișinău din 06 noiembrie 2008 și a fost dispusă înaintarea unei noi învinuiri

a Milei Zandelov, deoarece procurorul nu s-a expus în privința pagubei care i-a

fost cauzată reclamantului.

Ulterior, prin ordonanțele din 27 mai 2011 repetat a fost recunoscut în

calitate de parte vătămată și parte civilă.

Mai indică că prin ordonanța procurorului Procuraturii sect. Râșcani,

mun. Chișinău din 29 noiembrie 2013 a fost clasată cauza penală, iar Mila

Zandelov a fost scoasă de sub urmărire penală.

Explică că, nefiind de acord cu ordonanța de clasare a cauzei penale din

29 noiembrie 2013, deoarece i-a fost restituit doar parțial prejudiciul cauzat, și

anume 500 euro din 2500 euro, la data de 21 aprilie 2015, a contestat-o, conform

art. 298 Cod procedură penală.

Precizează că în consecință, prin ordonanța procurorului adjunct al

procuraturii sectorului Râșcani, mun. Chișinău din 06 mai 2015 contestația sa a

fost respinsă.

Specifică că conform art. 313 CPP, la data de 12 mai 2015 a contestat la

judecătorul de instrucție ordonanța procurorului din 06 mai 2015 și 20 noiembrie

plângerea sa a fost respinsă ca tardivă, fără examinarea motivelor invocate în ea.

Concretizează că motivele instanței au fost bazate pe faptul că ordonanța de

clasare a cauzei penale a fost emisă la data de 29 noiembrie 2013, iar petiționarul a

depus plângerea la judecătorul de instrucție la data de 12 mai 2015, cu omiterea

termenului de 10 zile prevăzut la art. 313 alin. (3) Cod procedură penală.

Explică că deoarece nu a fost de acord cu încheierea judecătorului de

instrucție din 11 iunie 2015, la data de 24 iunie 2015 a contestat-o la Curtea de

Apel Chișinău, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 august 2015 a fost

admisă cererea de recurs depusă împotriva încheierii judecătorului de instrucție din

11 iunie 2015, casată încheierea și pronunțată o hotărâre nouă prin care a fost

respinsă plângerea lui Viorel Lozan ca nefondată, fiind menținute în vigoare

ordonanțele din 20 noiembrie 2013 și din 06 mai 2015.

Atenționează că urmărirea penală a început în anul 2005, iar actul

judecătoresc irevocabil a fost emis la data de 13 august 2015, astfel, termenul de

10 ani nu poate fi considerat un termen rezonabil în coraport cu acțiunile care

urmau să fie efectuate.

Invocă că din motivul încălcării termenului rezonabil, a fost lipsit de

posibilitatea de a se adresa cu o acțiune civilă în interiorul termenului de

prescripție de 3 ani prevăzut la art. 267 alin. (1) Cod civil pentru recuperarea

prejudiciului material cauzat.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 3 alin. (2), 4 din Legea

nr. 87 din 21 aprilie 2011 cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, art. 166,167 CPC.

Solicită constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei, repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei în mărime de 100000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 28 aprilie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 11 mai 2016, Viorel Lozan a depus cerere de apel nemotivată împotriva

hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 28 aprilie 2016, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2016, nu s-a dat curs

cererii de apel nemotivate depusă de Viorel Lozan, comunicat apelantului despre

necesitatea prezentării depunerii cererii de apel cu indicarea motivelor de fapt și de

drept pe care se întemeiază apelul, acordat un termen de 10 zile de la data

recepționări copiei încheierii pentru lichidarea neajunsurilor menționate. Totodată,

cauza a fost numită spre examinare pentru data de 23 august 2016, ora 11:00.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016, a fost

refuzată punerea pe rol a cererii de apel declarată de Viorel Lozan și restituit apelul

depus de Viorel Lozan, pe motiv că nu a înlăturat neajunsurile la cererea de apel, în

termenul limită stabilit prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2016.

La 18 octombrie 2016 Viorel Lozan a depus recurs împotriva încheierii

Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii recurate, cu restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Explică că personal a cunoscut despre încheierea Curții de Apel Chișinău din

04 iulie 2016, de la avocatul său, care a luat cunoștință cu aceasta numai la

08 septembrie 2016, la Curtea de Apel Chișinău, unde totodată a și luat cunoștință

de hotărârea motivată a primei instanțe.

Indică că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2016, fiindu-i

acordat un termen de 10 zile de la momentul recepționării încheierii pentru a

depune apel motivat, consideră că s–a conformat cerințelor, deoarece încheierea a

recepționat–o de la avocat la 26 septembrie 2016, iar cererea de apel motivată a

fost depusă la 28 septembrie 2016, adică în termenul stabilit de instanța de apel.

Invocă că de către prima instanță nu i-a fost expediată hotărârea motivată,

conform prevederilor art. 236 alin. (8) CPC.

Menționează că nu a fost instanța de apel nici el și nici avocatul său pentru

ședința din 23 august 2016 și nici nu le-a fost expediată copia încheierii din

04 iulie 2016.

Evidențiază că pe site-ul instanțe.justice.md nu a fost publicată hotărârea

motivată a primei instanțe, dar numai dispozitivul, ceea ce a îngreunat depunerea

cererii de apel motivate.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată

în adresa părților la 12 octombrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 121), iar careva date despre recepționarea acesteia de către recurent la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 18 octombrie 2016, împotriva încheierii Curții

de Apel Chișinău din 04 octombrie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului

și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa încheierea instanței de

apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

La caz, din materialele dosarului, se constată că la 11 mai 2016 Viorel Lozan

a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 28 aprilie 2016.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2016, nu s-a dat curs

cererii de apel nemotivate depusă de Viorel Lozan, ultimul fiind obligat de a

depune cerere de apel motivată, acordând pentru lichidarea neajunsurile

menționate un termen de 10 zile de la data recepționări copiei încheierii.

Totodată, apelantul a fost preîntâmpinat despre restituirea cererii de apel în

cazul neîndeplinirii indicațiilor instanței de apel.

Este incontestabil și faptul că prin aceeași încheiere din 04 iulie 2016 a fost

numită ședința de judecată pentru data de 23 august 2016, ora 11:00.

Actele pricinii mai atestă că prin încheierea instanței de apel din

04 octombrie 2016, a fost refuzată punerea pe rol a cererii de apel declarată de

Viorel Lozan și restituită apelantului.

La adoptarea acestei soluții instanța de apel și-a fundamentat concluziile pe

dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, care statuează că instanța de apel restituie,

printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile

instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC.

Astfel, refuzul de a pune pe rol cererea de apel declarată de Viorel Lozan a

fost bazat pe faptul că la 08 septembrie 2016, apelantul a recepționat nemijlocit la

Curtea de Apel Chișinău încheierea instanței de apel din 04 iulie 2016, prin care

nu s-a dat curs cererii de apel nemotivate depusă de Viorel Lozan și acordat

termen de 10 zile de la data recepționări copiei încheierii pentru a depune cerere

de apel motivată, prin urmare, termenul limită de depunere a apelului a fost

19 septembrie 2016.

Instanța de recurs consideră, însă, că aceste rețineri sunt neîntemeiate, ori

după cum se evidențiază din conținutul recipisei din 08 septembrie 2016, copia

încheierii Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2016 a fost recepționată nu de către

Viorel Lozan personal, după cum invocă instanța de apel, dar de avocatul Dorin

Butnarenco (f. d. 97).

Prin urmare, având în vedere că apelul nemotivat împotriva hotărârii

instanței de fond a fost depus personal de către Viorel Lozan, cât și faptul că prin

încheierea din 04 septembrie 2016 a fost obligat anume apelantul Viorel Lozan să

înlăture neajunsurile cererii de apel, instanța de recurs consideră ca neîntemeiată

reținerea instanței de apel precum că termenul de înlăturare a neajunsurilor

apelului urmează a fi socotit de la data recepționării încheierii din 04 iulie 2016 de

către avocatul Dorin Butnarenco.

Pe de altă parte, instanța de recurs notează că Viorel Lozan a înlăturat

neajunsul cererii de apel, depunând apelul motivat la 28 septembrie 2016, adică

până la data desfășurării ședinței de judecată din 04 octombrie 2016, când a fost

pronunțată încheierea prin care a fost refuzată punerea pe rol a cererii de apel

declarată de Viorel Lozan și restituit apelul depus de Viorel Lozan, pe motiv că nu

a înlăturat neajunsurile la cererea de apel.

Ca urmare, fiind incertă data recepționării de către apelantul Viorel Lozan a

încheierii din 04 septembrie 2016, ultimul invocând că a făcut cunoștință cu ea la

26 septembrie 2016, cât și faptul că neajunsurile cererii de apel au fost înlăturate

până la ședința de judecată din 04 octombrie 2016, instanța de recurs reține ca

neîntemeiată constatarea instanței de apel în sensul că apelantul Viorel Lozan nu a

îndeplinit în termen indicațiile instanței cu privire la înlăturarea neajunsurilor

cererii de apel.

Or, acordarea de către instanța de apel a termenului limită pentru înlăturarea

neajunsurilor cererii de apel pentru o dată care nu coincide cu data și ora ședinței

de judecată, produce situații echivoce pentru părțile în proces, fapt ce necesită a fi

evitat.

Din perspectiva acestor considerente, întru evitarea unor situații confuze, este

necesar ca la emiterea încheierii de a nu da curs cererii de apel, termenul limită

acordat părții de către instanță pentru înlăturarea neajunsurilor cererii de apel să

coincidă cu data și ora ședinței de judecată.

De altfel, în speță este important de reținut și faptul că dreptul la o cale de

atac este consfințit și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în

jurisprudența sa constantă Înalta Curte a reiterat că articolul 6 §1 din Convenție nu

garantează dreptul la apel asupra unei hotărâri de primă instanță. Cu toate acestea,

atunci când dreptul intern prevede un drept la apel, procedura respectivă va fi

examinată ca o extensiune a procesului de judecată și, prin urmare, va constitui un

drept garantat de articolul 6 din Convenție.

Astfel fiind, se constată a fi neîntemeiată încheierea Curții de Apel Chișinău

din 04 octombrie 2016 prin care a fost restituită cererea de apel apelantului, fapt ce

impune admiterea recursului declarat de către Viorel Lozan, casarea încheierii

instanței de apel cu remiterea pricinii la rejudecare în instanța de apel pentru

judecarea apelului în fond.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

decide:

Se admite recursul declarat de Viorel Lozan.

Se casează integral încheierea Curții de Apel Chișinău din

04 octombrie 2016 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

Viorel Lozan împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei, cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău

pentru judecarea apelului în fond.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu