2rac-411/16 — declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare

2rac-411/16 — declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: S. Vîșcu dosarul nr. 2rac-411/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță

D E C I Z I E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Compania de Construcții „Terconvit”

Societate pe Acțiuni,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Pietriș” împotriva Companiei de Construcții „Terconvit” Societate pe Acțiuni și

Societății pe Acțiuni „Transcon-M”, intervenient accesoriu Agenția Proprietății

Publice a Republicii Moldova cu privire la declararea nulității contractului de

vânzare-cumpărare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Compania de Construcții „Terconvit” Societate

pe Acțiuni și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 iunie

2015, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă :

La 03 martie 2011, SA „Pietriș” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Companiei de Construcții „Terconvit” SA și SA „Transcon-M”,

intervenient accesoriu Agenția Proprietății Publice a Republicii Moldova cu privire la

declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii a invocat că conform prevederilor programului de

privatizare pentru anii 1997-1998, acțiunile statului deținute de SA „Transcon-M” în

mărime de 61,48 %, au fost vândute la concurs investițional firmei „Bonevile” SRL.

În acest sens, susține că pentru neonorarea obligațiilor asumate manifestate

prin încălcarea termenilor de achitare a plății pentru obiectul procurat, Departamentul

Privatizării și Administrării Proprietății de Stat s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare din 11 aprilie 2000.

Menționează că, în temeiul hotărârii Judecătoriei Economice nr. A4-1 pr/2003

din 13 martie 2003, menținută în vigoare prin decizia Curții Supreme de Justiție din

25 septembrie 2003, a fost dispusă rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a

valorilor mobiliare ale statului în SA „Transcon-M” din 11 aprilie 2000, cu restituirea

pachetului de acțiuni al statului pe contul Departamentului Privatizări.

Relevă că, în procesul examinării litigiului instanța de fond, în scopul asigurării

acțiunii a dispus aplicarea sechestrului pe acțiunile SA „Transcon-M”, sechestru care

a fost menținut, până la restituirea pachetului de acțiuni pe contul Agenției Privatizare

în mai 2005, iar în perioada de executare a actelor judecătorești sus menționate, fosta

conducere a SA „Transcon-M”, ignorând deciziile instanțelor de judecată, sechestrul

existent și fiind conștientă de faptul că privatizarea va fi anulată, a decis încheierea

unor tranzacții cu activele societății - tehnica și utilajul pentru construcția și reparația

drumului, aflate la bilanțul bazelor de producere și filialelor SA „Transcon-M”.

Astfel, la 08 decembrie 2004 și 14 decembrie 2004, SA „Transcon-M”

transmite către Compania de Construcții „Terconvit” SA (conform facturilor fiscale

nr. BN 0317192 din 08 decembrie 2004, nr. BN 0317195 din 08 decembrie 2004 și

BN 0317198 din 14 decembrie 2004) tehnică specială pentru construcția și reparația

drumurilor în cantitate de 29 unități în valoarea totală de 303 048 lei.

La 14 februarie 2008, SA „Pietriș” a fost declarată câștigătoare a concursului

investițional de deetatizare a valorilor mobiliare proprietate publică a statului în

SA „Transcon-M”, cu ulterioara semnare la 07 marte 2008 a contractului de vânzare-

cumpărare.

Afirmă că, pe parcursul inventarierii patrimoniului procurat s-a constatat, că o

parte din activele societății - tehnica și utilajul pentru construcția și reparația

drumului au fost comercializate ca active neutilizate către diferiți agenți economici.

Remarcă că, tranzacțiile de vânzare-cumpărare din 08 decembrie 2004 și din

14 decembrie 2004 între SA „Transcon-M” și Compania de Construcții „Terconvit”

SA au fost încheiate cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare și pasibile de a fi

anulate, deoarece la data înstrăinării activelor societății sus-menționate, consiliul

societății și organul executiv nu au fost în drept să dispună de proprietatea societății

și să încheie în numele societății careva tranzacții cu activele acesteia, dat fiind faptul

că în temeiul hotărârii Judecătoriei Economice din 13 martie 2003 și a deciziei Curții

Supreme de Justiție din 25 septembrie 2003, s-a dispus rezilierea contractului de

vânzare-cumpărare din 11 aprilie 2000 cu restituirea în proprietatea statului a

acțiunilor SA „Transcon-M”, respectiv, a patrimoniului societății.

Din considerentele arătate, invocă că din moment ce hotărârea Judecătoriei

Economice din 13 martie 2003 a devenit definitivă și irevocabilă, părțile au fost

readuse poziția de până la semnarea contractului din 2000 (prima privatizare), astfel

statul restabilindu-și drepturile proprietarului de jure al patrimoniului SA „Transcon-

M” la valoare și componența acestuia până la petrecerea concursului investițional.

Reieșind din acest fapt, consideră că consiliul societății nu a fost în drept să

adopte decizia din 10 martie 2004, prin care a permis înstrăinarea tehnicii speciale

pentru construcția și reparația drumurilor către Compania de Construcții „Terconvit”.

De asemenea, a precizat reclamanta că, la data efectuării tranzacțiilor în cauză

exista încheierea de asigurare a acțiunii, prin care a fost aplicat sechestru pe acțiunile

SA „Transcon-M”.

Evidențiază că, în conformitate cu prevederile Legii privind societățile pe

acțiuni, acțiunea reprezintă partea din valoarea activelor societății, fapt din care

rezultă, că orice tranzacție încheiată cu activele acesteia este lovită de nulitate în

condițiile art. 232 din Codul civil, ca fiind încheiate cu încălcarea interdicției de a

dispune de aceste bunuri.

Mai susține că, la efectuarea tranzacțiilor nu a fost stabilit prețul bunurilor

mobile, care constituie obiectul actului juridic contestat, astfel fiind încălcate

prevederile Legii nr. 989 din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare, care

determină expres evaluarea obligatorie în cazurile de înstrăinare a obiectelor

evaluării, adică în cazul dat a bunurilor mobile a SA „Transcon-M”.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 220, art. 232 din Codul civil,

art. 166, art. 167, art. 174, art. 175, art. 177 din Codul de procedură civilă.

Solicită declararea nulității a tranzacțiilor de înstrăinare a mijloacelor fixe între

SA „Transcon-M” și Compania de Construcții „Terconvit” SA.

La 10 februarie 2011, SA „Pietriș” a depus o cerere de concretizare a cerințelor

în care a invocat, că consiliul societății SA „Transcon-M” prin decizia din

10 martie 2004, pe lângă tehnica specială pentru construcția și reparația drumurilor a

SA „Transcon-M”, a decis și înstrăinarea bunurilor imobile ale subdiviziunii

societății din or. Hîncești (DCR-9) (factura fiscală BN 0317192 din 08 decembrie

2004) (f. d. 77, vol. I).

În acest sens, a reiterat că din moment ce hotărârea Judecătoriei Economice din

13 martie 2013 a devenit definitivă și irevocabilă, părțile au fost readuse la poziția de

până la semnarea contractului din anul 2000 (prima privatizare), iar statul

restabilindu-și drepturile proprietarului de jure al patrimoniului SA „Transcon-M” la

valoare și componența acestuia până la petrecerea concursului, consiliul societății și

organul executiv nu au fost în drept, în lipsa acordul proprietarului de jure să

înstrăineze activele societății, inclusiv bunurile imobile ale acesteia.

Mai mult ca atât, remarcă că tranzacția în cauză este lovită de nulitate,

deoarece lipsește consimțământul proprietarului de jure și nu a fost respectată forma

autentică stabilită de lege, nerespectarea căreia are drept consecință nulitatea absolută

a tranzacției.

Sub acest aspect, menționează că imobilele subdiviziunii Direcția construcții

rutiere -9 (DRC-9) din or. Hîncești, traseul Hîncești-Leova și str. Industrială, 9,

potrivit datelor din registrul bunurilor imobile sunt înregistrate cu drept de proprietate

după SA „Transcon-M”.

Concomitent a indicat că pe lângă mijloacele fixe indicate în facturile fiscale

menționate în cererea de chemare în judecată, obiectul prezentei acțiuni se

completează cu tehnica și utilajul indicat în factura fiscală nr. BN 0317186 din 03

decembrie 2004, factura fiscală nr. BN 0317185 din 03 decembrie 2004, factura

fiscală nr. BN 0317196 din 07 decembrie 2004.

Își întemeiază cererea de concretizare a acțiunii în baza dispozițiilor art. 199,

art. 212, art. 213, art. 216, art. 217, art. 220 din Codul civil.

Solicită declararea nulității a tranzacțiilor de înstrăinare a mijloacelor fixe între

SA „Transcon-M” și Compania de Construcții „Terconvit” SA.

La 30 ianuarie 2013, SA „Pietriș” a depus o cerere de concretizare a cerințelor

prin care a solicitat admiterea renunțării parțiale la acțiune de declararea nulității a

contractului de vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2004, încheiat între

SA „Transcon-M” și Compania de Construcții „Terconvit” SA, în partea ce ține de

tehnica și utilajul pentru construcția și reparația drumului, încasarea de la Agenția

Proprietății Publice în beneficiul SA „Pietriș” contravaloarea utilajului și tehnicii

pentru construcția și reparația drumurilor vândută Companiei de Construcții

„Terconvit” SA în valoare de 222 548 lei și a venitului ratat pentru imposibilitatea

folosirii bunurilor în mărimea ce va fi contestată separat, declararea nulității

contractului de vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2004, în partea ce ține de

bunurile imobile specificate în anexa la acesta și factura fiscală nr. 0317192 din 08

decembrie 2004 (f. d. 129-131, vol. I).

La 06 octombrie 2014, SA „Pietriș” a depus o cerere de concretizare a

cerințelor prin care a solicitat admiterea renunțării la acțiune în partea ce ține de

declararea nulității a contractului de vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2004,

încheiat între SA „Transcon-M” și Compania de Construcții „Terconvit” SA, în

partea tehnicii și utilajului pentru construcția și reparația drumului, admiterea

renunțării la acțiune ce ține de încasarea de la Agenția Proprietății Publice în

beneficiul SA „Pietriș” a contravalorii utilajului și tehnicii pentru construcția și

reparația drumurilor vândută Companiei de Construcții „Terconvit” SA în valoare de

222 548 lei, declararea nulității a contractului de vânzare-cumpărare din

01 decembrie 2004, în partea înstrăinării bunurilor imobile specificate în anexa la

acesta și factura fiscală nr. 0317192 din 08 decembrie 2004 (f. d. 178-183).

La 17 decembrie 2014, SA „Pietriș” a depus o cerere de concretizare a

cerințelor prin care a solicitat admiterea renunțării la acțiune în partea ce ține de

declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2004,

încheiat între SA „Transcon-M” și Compania de Construcții „Terconvit” SA, în

partea tehnicii și utilajului pentru construcția și reparația drumului, admiterea

renunțării la acțiune ce ține de încasarea de la Agenția Proprietății Publice în

beneficiul SA „Pietriș” a contravalorii utilajului și tehnicii pentru construcția și

reparația drumurilor vândută Companiei de Construcții „Terconvit” SA în valoare de

222 548 lei, declararea nulității a contractului de vânzare-cumpărare din

01 decembrie 2004, în partea înstrăinării bunurilor imobile specificate în anexa la

acesta și factura fiscală nr. 0317192 din 08 decembrie 2004 (f. d. 223, vol. I).

Ulterior, SA „Pietriș”, a mai depus o cerere de concretizare a cerințelor, prin

care a solicitat într-un final declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare din

01 decembrie 2004, în partea ce ține de următoarele bunuri: construcția cu nr.

cadastral 5301108.001.01, amplasată în or. Hîncești, extravilan; construcția cu nr.

cadastral 5301108.001.02, amplasată în or. Hîncești, extravilan, galeria fabricii de

beton asfaltat amplasată în or. Hîncești, extravilan; sonda arteziană, amplasată în

or. Hîncești, extravilan, conveier transportor amplasat în or. Hîncești, extravilan

(f. d. 224-225, vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 iunie 2015, acțiunea a

fost admisă, fiind declarată nulitatea contractul de vânzare-cumpărare f/n din

01 decembrie 2014, încheiat între SA „Transcon-M” și Compania de Construcții

„Terconvit” SA în partea înstrăinării bunurilor imobile: atelierului de reparație al

fabricii de beton și asfalt amplasat în or. Hîncești, extravilan nr. cadastral

5301108.01, galeria fabricii de beton asfalt nr. de inventariere 0994 amplasată pe

terenul cu nr. cadastral 5301108.001, cântar amplasat în or. Hîncești extravilan nr.

cadastral 5301108.001.02, sondă arteziană nr. de inventariere 09195 amplasată pe

terenul cu nr. cadastral 5301108.001 și transportator cu benzi, cu repunerea părților în

situația anterioară. Totodată, a fost încasat de la Compania de Construcții

„Terconvit” SA în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2415 lei (f. d. 12-21,

vol. II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, a fost respins apelul

declarat de Compania de Construcții „Terconvit” SA și menținută hotărârea primei

instanțe (f. d. 49-57, vol. II).

La 28 martie 2016, Compania de Construcții „Terconvit” SA a declarat recurs

împotriva deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea să fie respinsă (f. d. 62-63, vol. II).

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare, deoarece nu au fost elucidate pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond și eronat

au fost aplicate normele de drept material și procedural.

Afirmă că, instanța de apel a încălcat prevederile art. 6 alin. (1) și art. 13 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art.

20, art. 26 alin. (1) din Constituția RM, art. 118 alin. (1), art. 121, art. 122, art. 130,

art. 183 alin. (2), art. 239 din CPC.

Menționează că, instanța de apel greșit a ajuns la concluzia că contractul de

vânzare-cumpărare urmează a fi anulat, deoarece contravine normelor imperative,

însă nu a indicat care anume norme de drept au fost încălcate la încheierea

contractului contestat.

De asemenea, apreciază drept greșite concluziile instanțelor ierarhic inferioare

precum că lipsesc înscrisuri privind transmiterea bunurilor imobile de către

SA „Transcon-M” în posesia și proprietatea Companiei de Construcții „Terconvit”

SA, ori bunurile imobile sunt indicate în factura fiscală BN 0317192, care a fost

prezentată în original la examinarea cauzei în prima instanță.

La fel, invocă că SA „Transcon-M” este un achizitor conștiincios al bunului în

temeiul contractului de vânzare-cumpărare, iar tranzacția în cauză nu a fost fictivă și

a fost încheiată fără forțarea părților.

Sub acest aspect relatează că nici un drept al părților nu a fost încălcat, astfel în

temeiul pct. 6.1. al Contractului achitarea pentru proprietate se efectuează în decurs

de 6 luni din momentul eliberării facturii fiscale, prin urmare, vânzătorul a eliberat 3

facturi fiscale cu data de 08 decembrie 2004 și 14 decembrie 2004. Iar achitarea de

către cumpărător a fost efectuată în 2 tranșe - 82 000 lei la 17 februarie 2005 și

221 048 lei la 26 mai 2005.

Susține că, instanța de apel nu s-a expus în privința argumentelor din referința

depusă de Agenția Proprietății Publice, care cu referire la prevederile art. 267 și

art. 271 din Codul civil, a invocat că cerințele reclamantului sunt nefondate și

neîntemeiate.

Mai mult ca atât, invocă că, în procesul perfectării prețului de expunere a

pachetului de acțiuni deținute de stat în SA „Transcon-M”, nu au fost incluse bunurile

care au fost înstrăinate de către SA „Transcon-M” către Compania de Construcții

„Terconvit” SA, iar admiterea acțiunii ar duce la revizuirea prețului plătit de SA

„Pietriș” pentru acțiunile procurate în SA „Transcon-M”.

Prin urmare, conchide că afirmațiile intimaților sunt vădit declarative, deoarece

nu-și găsesc confirmare prin probele pertinente și accesibile, ceea ce denotă faptul că

sunt formale.

La 26 octombrie 2016, SA „Transcon-M”, a depus referință la recursul

declarat, solicitând declararea inadmisibilității acestuia (f. d. 74-76, vol. II).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel din 28 ianuarie 2016 la data de

28 martie 2015, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și a restitui pricina spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și

să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum rezultă din actele cauzei, înaintând acțiunea în judecată împotriva

Companiei de Construcții „Terconvit” SA și SA „Transcon-M”, SA „Pietriș”,

concretizându-și ulterior cerințele, a solicitat declararea nulității contractului de

vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2004, în partea ce ține de următoarele bunuri:

construcția cu nr. cadastral 5301108.001.01, amplasată în or. Hîncești, extravilan;

construcția cu nr. cadastral 5301108.001.02, amplasată în or. Hîncești, extravilan,

galeria fabricii de beton asfaltat amplasată în or. Hîncești, extravilan; sonda arteziană,

amplasată în or. Hîncești, extravilan, conveier transportor amplasat în or. Hîncești,

extravilan.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii și admiterii acesteia integral, declarând nulitatea contractul de

vânzare-cumpărare f/n din 01 decembrie 2014, încheiat între SA „Transcon-M” și

Compania de Construcții „Terconvit” SA, în partea înstrăinării bunurilor imobile:

atelierului de reparație al fabricii de beton și asfalt amplasat în or. Hîncești, extravilan

nr. cadastral 5301108.01, galeria fabricii de beton asfalt nr. de inventariere 0994

amplasată pe terenul cu nr. cadastral 5301108.001, cântar amplasat în or. Hîncești

extravilan nr. cadastral 5301108.001.02, sondă arteziană nr. de inventariere 09195

amplasată pe terenul cu nr. cadastral 5301108.001 și transportator cu benzi, cu

repunerea părților în situația anterioară și încasând de la Compania de Construcții

„Terconvit” SA în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2 415 lei.

Judecând apelul declarat de către Compania de Construcții „Terconvit” SA,

instanța de apel a ajuns la concluzia respingerii acestuia ca neîntemeiat și menținerii

hotărârii primei instanțe, considerând că instanța a examinat pricina sub toate

aspectele și a aplicat corect normele de drept material și procedural.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție este una greșită, fapt ce

rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care

presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele,

mai mult că concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și

arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept

procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (4) CPC, ca rezultat al aprecierii probelor,

instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea

legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care

au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța

de recurs reține că contrar acestor prevederi și dispozițiilor conținute în art. 373 alin.

(5) CPC, instanța de apel judecând apelul nu s-a pronunțat și nu a combătut toate

argumentele invocate în cererea de apel de către Compania de Construcții

„Terconvit” SA, inclusiv celor aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanțe, dar a

trecut în mod superficial asupra circumstanțelor pricinii, remarcând în mod general

unele probe reținute de prima instanță, fără a examina legalitatea și temeinicia

hotărârii supusă apelului în raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în

cauză.

Astfel, după cum se constată la caz, SA „Pietriș” a solicitat declararea nulității

contractului de vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2004, în partea ce ține de

următoarele bunuri: construcția cu nr. cadastral 5301108.001.01, amplasată în

or. Hîncești, extravilan; construcția cu nr. cadastral 5301108.001.02, amplasată în

or. Hîncești, extravilan, galeria fabricii de beton asfaltat amplasată în or. Hîncești,

extravilan; sonda arteziană, amplasată în or. Hîncești, extravilan, conveier transportor

amplasat în or. Hîncești, extravilan.

Este de menționat, însă, că atât în ședința de judecată a primei instanțe cât și în

cererea de apel depusă de Compania de Construcții „Terconvit” SA apelantul a

insistat asupra faptului că în procesul perfectării prețului de expunere a pachetului de

acțiuni deținut de SA „Transcon-M”, nu au fost incluse bunurile care au fost

înstrăinate de SA „Transcon-M” către Compania de Construcții „Terconvit” SA,

respectiv eventuala admitere a acțiunii ar duce la revizuirea prețului plătit de către SA

„Pietriș” (f. d. 246-verso, vol. I, f. d. 63, vol. II), argument care de altfel a fost invocat

și de către Agenția Proprietății Publice în referința din 06 martie 2004 (f.d. 140-

141,vol. I).

Instanța de apel, însă, fără a supune verificării argumentul dat în raport cu

prevederile legale sub imperiul căror urma a fi judecat prezentul litigiu, s-a limitat

doar la expunerea concluziilor reținute de prima instanță, constatând că Agenția

Proprietății Publice a RM a organizat concursul investițional pentru privatizarea

SA „Transcon-M”, la care câștigătorul a fost declarat SA „Pietriș”, astfel la 07 martie

2008 a fost semnat Contractul de vânzare-cumpărare a acțiunilor statului deținute în

SA „Transcon-M” de către Ministerul Privatizării și Administrației Proprietății de

Stat și s-a eliberat adeverința de privatizare nr. 5/03 din 04 aprilie 2008.

Iar, pe parcursul inventarierii patrimoniului procurat de către SA „Pietriș” s-a

constatat că o parte din activele societății-tehnică și utilajul pentru construcția și

reparația drumului au fost comercializate ca active neutilizate către diferiți agenți

economici.

În situația dată, reieșind din specificul acțiunii, instanța de recurs consideră că

la judecarea cauzei era necesară verificarea legalității hotărârii primei instanțe, cât și

obiectului litigiului, și în baza argumentelor invocate de apelant.

În acest sens, se va remarca că în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei

pretențiilor înaintate de SA „Pietriș”, era indispensabil, de a stabili întâi de toate dacă

bunurile în litigiu au fost incluse în pachetul de acțiuni la privatizarea SA „Transcon-

M” de către SA „Pietriș”.

Aici este important de menționat că raportul juridic a apărut între părți ca

urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare a tehnicii speciale pentru

construcția și reparația drumurilor f/n din 01 decembrie 2004, încheiat între

SA „Transcon-M” și Compania de Construcții „Terconvit” SA.

Iar după cum a fost constatat, la data de 14 februarie 2008, SA „Pietriș” a

câștigat concursul investițional de deetatizarea a valorilor mobiliare, proprietatea

publică a statului în SA „Transcon-M” cu ulterioară semnare a Contractului de

vânzare-cumpărare din 07 martie 2008 și eliberarea adeverinței de privatizare nr. 5/03

din 04 aprilie 2008.

Situația, care, de fapt, impune clarificării dacă bunurile în litigiu au fost incluse

în pachetul de acțiuni la privatizarea SA „Transcon-M” de către SA „Pietriș” și care

au fost vândute Companiei de Construcții „Terconvit” SA de către SA „Transcon-

M”, circumstanță care ar fi trebuit cercetată la caz de către instanțele judecătorești

pentru constatarea faptului dacă în general SA „Pietriș” este îndreptățit de a pretinde

declararea nulității a contractului menționat în partea contestată.

Acest fapt se impune a fi stabilit și din considerentul că Compania de

Construcții „Terconvit” SA insistă asupra faptului că în procesul perfectării prețului

de expunere a pachetului de acțiuni deținut de SA „Transcon-M”, nu au fost incluse

bunurile care au fost înstrăinate de SA „Transcon-M” către Compania de Construcții

„Terconvit” SA, iar eventuala admiterea acțiunii ar duce la revizuirea prețului plătit

de către SA „Pietriș”.

Împrejurările menționate au fost lăsate, însă, fără apreciere de instanța de apel,

pe când urmau a fi analizate în cumul cu alte probe, întru judecarea justă a raportului

juridic apărut în speță.

Or, la caz, important este faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea

corectă a naturii juridice a litigiului, reieșind din specificul acestui, presupune prin

sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației de fapt, în coroborare cu

cadrul legal aplicabil speței.

La acest capitol se va remarca și faptul că la materiale cauzei lipsesc probe care

ar demonstra că bunurile în litigiu au fost incluse în pachetul de acțiuni la privatizarea

SA „Transcon-M” de către SA „Pietriș”.

Astfel, la caz se constată că instanța de apel nu a pătruns în esența litigiului cu

care a fost investită, fapt ce indică la examinarea superficială a cauzei, cât și la

aprecierea arbitrară a materialului probator în raport cu argumentele invocate care

sunt relevante cazului.

În conexiunea celor relatate, se stabilește că soluția instanței de apel nu conține

o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns,

având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speță,

respectiv instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar

asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu

privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

La acest segment este de menționat că motivarea instanței de apel nu este

altceva decât reflectarea poziției primei instanțe, fapt ce denotă că decizia instanței de

apel nu conține nici o apreciere ce ar determina definitiv și incontestabil certitudinea

adoptării soluției la care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea de

a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant

al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale

care-i sunt supuse aprecierii.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil și de contencios administrativ

lărgit al curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel urmează a fi

casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Compania de Construcții „Terconvit”

Societate pe Acțiuni.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Pietriș”

împotriva Companiei de Construcții „Terconvit” Societate pe Acțiuni și Societății pe

Acțiuni „Transon-M”, intervenient accesoriu Agenția Proprietății Publice a

Republicii Moldova cu privire la declararea nulității contractului de vânzare-

cumpărare, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva