2ra-2674/16 — achitarea muncii suplimentare

prima instanță: E. Buzu dosarul nr. 2ra- 2674/16

instanța de apel: N. Cernat, A. Panov, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

reprezentantul Mariei Garaz și a lui Iacob Garaz, avocatul Ludmila Bîrcă,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Garaz și a lui Iacob

Garaz împotriva Primăriei comunei Vîșcăuți, raionul Orhei cu privire la achitarea

muncii suplimentare peste durata normală săptămînală și achitarea compensației

pentru munca prestată în zilele de sărbătoare nelucrătoare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 august 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Maria Garaz și Iacob Garaz și a fost menținută

hotărîrea Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 26 noiembrie 2014, Maria Garaz și Iacob Garaz au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei comunei Vîșcăuți, r-nul Orhei cu privire la

achitarea muncii suplimentare peste durata normală săptămînală și achitarea

compensației pentru munca prestată în zilele de sărbătoare nelucrătoare.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, la data de 15 iunie 1979, Maria

Garaz, iar la data de 01 decembrie 1992, soțul ei Iacob Garaz au fost angajați în

funcția de paznic grădinar pe 1,0 unitate la grădinița de copii din s. Vîșcăuți, r-nul

Orhei.

Menționează că, la data de 18 februarie 2014, s-au adresat cu o petiție către

Inspectoratul Muncii cu privire la faptul că nu le-a fost achitat salariul corect.

Susține că, în urma controlului efectuat la grădinița din s. Vîșcăuți, r-nul Orhei,

din data de 05 martie 2014, privind respectarea legislației în domeniul muncii, s-a

constatat că reclamanții în perioada februarie 2011 – decembrie 2013 au prestat

muncă în volum de 12 ore/zi, iar începînd cu data de 01 ianuarie 2014 au prestat

muncă în volum de 12 ore/zi.

Afirmă că, conform documentelor contabile din Primăria Vîșcăuți în perioada

februarie 2011 – ianuarie 2014 lor li s-a achitat salariul fără a li se achita și pentru

munca suplimentară/peste durata normală săptămînală de 40 ore/săptămînă 2652 ore.

1

Mai afirmă că, nu li s-a achitat și compensația pentru munca prestată în zilele de

sărbătoare nelucrătoare pentru perioada februarie 2011 – ianuarie 2014, în volum de

33 zile pentru fiecare, adică cîte 9 zile pentru a. 2011 și cîte 12 zile pentru a. 2012 și

2013.

În cadrul examinării cauzei, reclamanții si-au concretizat cerințele, indicînd că,

conform datelor din tabelele de muncă Iacob Garaz a lucrat suplimentar 1389,5 ore,

iar Maria Garaz 1139 ore, în total ambii au lucrat 2528 ore.

Solicită, obligarea pîrîtului de a achita suma de 14401,82 lei pentru munca

prestată suplimentar în mărime de 1,5 salarii de bază și suma de 3253,79 lei avînd în

vedere nivelul de inflație pentru perioada din a. 2013 – 2016.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2016 a fost respinsă acțiunea ca

neîntemeiată.

Prima instanță, și-a argumentat concluzia prin faptul că, în conformitate cu

art.104 Codul muncii, atragerea la muncă suplimentară se efectuează în baza

ordinului (dispoziției, deciziei, hotărîrii) motivat al angajatorului, care se aduce la

cunoștință salariaților respectivi sub semnătură, iar reclamanții Maria Garaz și Iacob

Garaz nu au confirmat prestarea muncii peste program.

Totodată, prima instanță a stabilit că, controlul efectuat de Inspecția Teritorială

de Muncă din Orhei a fost unul superficial, deoarece necesitatea muncii suplimentare

urmează a fi argumentată, întemeiată de careva circumstanțe.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 august 2016 a fost respins apelul

declarat de către Maria Garaz și Iacov Garaz și a fost menținută hotărîrea primei

instanțe.

La data de 24 septembrie 2016, în termenul prevăzut de lege, reprezentantul

Mariei Garaz și a lui Iacob Garaz, avocatul Ludmila Bîrcă a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestora, casarea deciziei instanței de

apel și hotărîrea primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea

acțiunii.

În motivarea recursurilor a invocat că, nu este de acord cu hotărîrile instanțelor

inferioare, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost

elucidate pe deplin, au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material, iar

erorile comise au dus la soluționarea greșită a cauzei.

Susține că, faptul că recurenții au lucrat ore suplimentare se confirmă prin

tabelul de evidență a timpului de muncă în perioada februarie 2011 – decembrie

către directorul instituției Galina Andronache, verificate și contrasemnate de către

președintele comitetului sindical Elena Chișlari.

Menționează că angajatorul era obligat să țină, în modul stabilit, evidența

timpului de muncă pentru fiecare salariat, inclusiv a muncii suplimentare, muncii de

noapte și a muncii prestate în timp de sărbătoare și să întocmească actele contabile.

Afirmă că, Inspecția de Stat a Muncii a constatat că paznicii grădiniției de copii

din s. Vîșcăuți, r-nul Orhei în perioada februarie a. 2011-decembrie 2013 au fost

remunerați în limita 1 unități, conform statelor de personal, fără a se ține cont de

datele înscrise în tabelele de pontaj privind evidența timpului de muncă conform

2

cărora salariații prestau muncă suplimentară, peste durata normală săptămînală și

lunară.

Prin referința depusă la data de 25 noiembrie 2016, Primăria s. Vîșcăuți a

solicitat respingerea cererilor de recurs ca fiind inadmisibile.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de către reprezentantul Mariei

Garaz și a lui Iacob Garaz, avocatul Ludmila Bîrcă nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

3

Argumentul invocat de către reprezentantul recurenților precum că, instanța de

apel a apreciat arbitrar probele, anexate la materialele dosarului, nu poate fi reținut,

deoarece la caz, instanța de apel a apreciat probele în corespundere cu exigențele art.

130 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în cererile de recurs nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanțele ierarhic inferioare, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile

declarate de către reprezentantul Mariei Garaz și a lui Iacob Garaz, avocatul Ludmila

Bîrcă, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile reprezentantul Mariei Garaz și a lui Iacob Garaz, avocatul

Ludmila Bîrcă ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursurile reprezentantului Mariei Garaz și a lui Iacob Garaz, avocatul

Ludmila Bîrcă se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4