2ra-2756/16 — declararea nulității contractului de donație

dosarul nr. 2ra-2756/16

prima instanță: I. Sandu

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

ÎNCHEIERE

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ion Neculce prin

intermediul avocatului său Angela Vuico,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Neculce

împotriva lui Pavel Cernat, intervenient accesoriu notarul public Valentina

Cramarenco cu privire la declararea nulității contractului de donație și anularea

contractului de divizare cu partajare a averii comune,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, prin care a fost

respinsă cererea de apel declarată de Ion Neculce, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Căușeni din 12 noiembrie 2015,

c o n s t a t

La 19 iunie 2015, Ion Neculce a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Pavel Cernat, intervenient accesoriu notarul public Valentina

Cramarenco cu privire la declararea nulității contractului de donație și anularea

contractului de divizare cu partajare a averii comune.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că conform contractului de vînzare-

cumpărare nr. 3504 din 30 aprilie 2010, a procurat de la Consiliul orășenesc Căușeni

terenul cu suprafața de 0,2813 ha, nr. cadastral 2701219035 din str-la 1 Calea

Bezoaiei 20 or. Căușeni. La propunerea pîrîtului a convenit să-i vîndă terenul cu

suprafața de 0,2813 ha situat în intravilanul or. Căușeni la prețul stabilit de Organul

Cadastral Teritorial Căușeni în sumă de 28 701 lei.

Susține reclamantul că la 23 decembrie 2011 s-a prezentat la notar unde a fost

întocmit contractul de donație. Imediat după semnarea contractului, Pavel Cernat i-

a achitat suma de 700 Euro și 1000 lei, adică 11 400 lei conform cursului Băncii

Naționale a Moldovei la momentul încheierii contractului, iar restul sumei în mărime

de 17 300 lei i-a promis că îi va achita ulterior.

Reclamantul menționează că în luna martie anul 2015 s-a adresat către Pavel

Cernat privind achitarea sumei restante în mărime de 17 300 lei, însă ultimul i-a

declarat că nu poate pretinde la terenul cu suprafața de 0,2813 ha situat în

1

intravilanul or. Căușeni, deoarece conform contractului de donație nr. 6779 din 03

decembrie 2011, Ion Neculce i-a donat acest teren.

Indică reclamantul că nu a avut intenția de a încheia un contract de donație, ci

un contract de vînzare-cumpărare, însă nu a avut posibilitate de a lua cunoștință cu

contractul încheiat la notar, deoarece după semnarea acestuia, Pavel Cernat a luat

toate exemplarele.

Solicită Ion Neculce declararea nulității contractului de donație nr. 6779 din

03 decembrie 2011, anularea contractului de divizare cu partajare a averii comune

asupra terenului nr. 559 din 21 februarie 2012, încasarea din contul lui Pavel Cernat

în beneficul său a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 12 noiembrie 2013, a fost declarat nul

contractul de donație nr. 6779 din 03 decembrie 2011 încheiat între Ion Neculce în

calitate de donator și Pavel Cernat în calitate de donatar, potrivit căruia a fost donat

terenul cu suprafața de 0,2813 ha, nr. cadastral 2701219035 din str-la 1 Calea

Bezoaiei 20 or. Căușeni, destinat construcției locative, fără aducerea părților în

poziția precontractuală, a fost recunoscut valabil contractul de vînzare-cumpărare la

prețul de 700 Euro și 1000 lei a terenului cu suprafața de 0,2813 ha, nr. cadastral

2701219035 din str-la 1 Calea Bezoaiei 20 or. Căușeni, destinat construcției locative

(f.d. 69-71).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, a fost respinsă cererea

de apel declarată de Ion Neculce, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Căușeni din

12 noiembrie 2015 (f.d. 108-116).

La 08 august 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei adoptate (f.d. 117)

La 07 octombrie 2016, Ion Neculce prin intermediul avocatului său Angela

Vuico a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea

stabilirii prețului tranzacției de vînzare-cumpărare a terenului cu suprafața de 0,2813

ha, nr. cadastral 2701219035 din str-la 1 Calea Bezoaiei 20 or. Căușeni, cu emiterea

în această parte a unei noi hotărâri prin care prețul tranzacției de vînzare-cumpărare

a terenului cu suprafața de 0,2813 ha, nr. cadastral 2701219035 din str-la 1 Calea

Bezoaiei 20 or. Căușeni să fie stabilit în mărime de 28 701 lei conform prețului

normativ stabilit de Organul Cadastral Teritorial Căușeni.

În conformitate cu art. 434 al.(1) Cod Procedură Civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data pronunțării deciziei, iar în cazul redactării acesteia, de la

data înștiințării scrise a părților despre semnarea hotărârii redactate.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

la 07 octombrie 2016 este depus în termen, deoarece conform copiei plicului,

recurentul a recepționat copia deciziei instanței de apel la 10 august 2016 (f.d. 126).

Recurentul Ion Neculce prin intermediul avocatului său Angela Vuico în

motivarea recursului a indicat că, atît instanța de apel, cît și prima instanță la

adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural și material,

nu a constatat și elucidat circumstanțele care au importanță pentru examinarea justă

a pricinii. Recurentul consideră eronată concluzia instanțelor de judecată că prețul

tranzacției de vînzare-cumpărare a terenului cu suprafața de 0,2813 ha, nr. cadastral

2

2701219035 din str-la 1 Calea Bezoaiei 20 or. Căușeni convenit de părți este de 700

Euro și 1000 lei, deoarece susține recurentul părțile au convenit că prețul tranzacției

să fie suma de 28 701 lei stabilită de Organul Cadastral Teritorial Căușeni. Astfel

recurentul susține că este de acord parțial cu decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe în partea declarării nulității contractului de donație nr. 6779 din 03

decembrie 2011 încheiat între Ion Neculce și Pavel Cernat și recunoașterea

valabilității contractului de vînzare-cumpărare a terenului cu suprafața de 0,2813 ha,

nr. cadastral 2701219035 din str-la 1 Calea Bezoaiei 20 or. Căușeni, însă nu este de

acord cu stabilirea prețului de vânzare-cumpărare.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 03 noiembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui

Pavel Cernat cererea de recurs depusă de Ion Neculce prin intermediul avocatului

său Angela Vuico cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 18 noiembrie 2016 Pavel Cernat a depus referință la cererea de recurs,

solicitînd declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, Ion Neculce prin intermediul avocatului său Angela

Vuico, în cererea de recurs nu au invocat nici unul din temeiurile de declarare

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ...

art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care

o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ion Neculce prin intermediul avocatului său

Angela Vuico, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ion Neculce prin intermediul avocatului său Angela

Vuico, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

4