2ra-2351/16 — încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- legalitatea şi temeinicia hotărîrii, problemele soluţionate la deliberarea hotărîrii
2ra-2351/16 — încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță, Jud. Botanica mun. Chișinău: V. Buhnaci dosarul nr. 2ra-2351/16
Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:
N. Vascan, V. Negru, E. Fistican
D E C I Z I E
30 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru
Ion Druță, Maria Ghervas
examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de
către Răileanu Eva,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale
de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 împotriva Evei Răileanu, Violetei Răileanu
și Ion Răileanu, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Centrala Electrică cu
Termoficare nr. 2” cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de către Răileanu Eva și menținută hotărârea Judecătoriei
Botanica mun. Chișinău din 23 martie 2015,
c o n s t a t ă
La 28 ianuare 2015, ÎMGFL-6 a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Evei Răileanu, Violetei Răileanu și Ion Răileanu, intervenient accesoriu
SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” cu privire la încasarea datoriei și
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că în baza contului personal
deschis pe numele pârâților, SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” a livrat
acestora energie termică. Răileanu Eva, Răileanu Violeta și Răileanu Ion nu au
achitat serviciile prestate și datoria formată pentru perioada 01 decembrie 2012 –
01 septembrie 2014 constituie suma de 2051,10 lei pentru energie termică, fapt ce
se confirmă prin informația privind calcularea și achitarea serviciilor locativ-
comunale respective.
Indică ÎMGFL-6 că potrivit art. 10, 17 și 18 din Hotărârea Guvernului nr.
191 din 19 februarie 2002, proprietarii și chiriașii locuințelor sunt obligați să achite
la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.
Conform art. 617 alin. (2) lit. a) din Codul civil, reclamanta este în drept să
înainteze acțiune în instanța de judecată fără respectarea procedurii de soluționare a
litigiului pe cale extrajudiciară, însă necătând la acest fapt pârâții au fost informați
prin intermediul facturilor lunare, precum și prin reclamația din 15 decembrie
2014, despre necesitatea achitării datoriei în sumă de 2051,10 lei, fapt ignorat de
către aceștia.
Solicită reclamanta încasarea în mod solidar din contul Evei Răileanu,
Violetei Răileanu și Răileanu Ion a datoriei în sumă de 2051,10 lei și a taxei de stat
în sumă de 27o lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 23 martie 2015,
acțiunea a fost admisă integral cu încasarea în mod solidar din contul Evei
Răileanu, Violetei Răileanu și Răileanu Ion în beneficiul ÎMGFL-6 a sumei de
2051,10 lei cu titlu de datorie și sumei de 270 lei cu titlu de taxă de stat, în total
suma de 2321,01 lei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, a fost respins apelul
declarat de către Răileanu Eva și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.
Chișinău din 23 martie 2015.
La 19 iulie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Răileanu
Eva a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016 și hotărîrii
Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 23 martie 2015, cu pronunțarea unei noi
hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
În susținerea recursului, Răileanu Eva a indicat că instanța de apel nu a
aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum și a examinat pricina fără
aprecierea în modul corespunzător a argumentelor invocate de către recurenta-
pârâtă atât în cererea de apel, cât și în cadrul ședinței de judecată.
Declară recurenta că intimata ÎMGFL-6 în susținerea acțiunii sale, a
menționat că la 01 septembrie 2014, apartamentul nr. 50 din str. Sarmizegetusa
37/3 mun. Chișinău a acumulat datoria în sumă de 2051, 10 lei ca urmare a
neachitării consumului de energie termică în mărime de 20 % în modul prevăzut de
Hotărârea Guvernului nr. 707 din 20 septembrie 2011.
Consideră Răileanu Eva că instanța de apel nu urma să aplice prevederile
pct. 8 din Hotărârea nominalizată, potrivit căreia achitarea plății pentru încălzire în
mărime de 20 % pentru apartamentele deconectate integral de la sistemul
centralizat de încălzire, este determinată de următorii factori: necesitatea încălzirii
locurilor de uz comun și imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire
tranzitorii. Or, intimata-reclamantă nu este în drept să pretindă achitarea datoriei în
mărimea solicitată, deoarece reieșind din circumstanțele de fapt ale pricinii, acestea
nu se încadrează în condițiile prevăzute de achitare a celor 20 % pentru energie
termică în cazul debranșării de la sistemul centralizat de enrgie termică.
Menționează recurenta că în apartament locuiește doar împreună cu soțul,
fiica Răileanu Violeta fiind plecată peste hotarele Republicii Moldova din anul
2005, iar din anul 2003 apartamentul a fost deconectat de la sistemul centralizat de
încălzire și cu acordul ÎMGFL-6 și SA „Termocom” a fost instalat sistemul de
2
încălzire autonomă. Apartamentul nr. 50 se află la etajul 5 în colțul clădirii cu 5
etaje, iar careva țevi tranzitoare prin acesta nu trec, fapt confirmat prin răspunsul
ÎMGFL-6nr. 139 din 01 decembrie 2014. Prin urmare, în lipsa țevilor tranzitoare
nu există temei legal de a solicita încasarea plății în mărime de 20 % pentru energia
termică.
La 06 septembrie 2016, în adresa intimaților ÎMGFL-6 și SA „Centrala
Electrică cu Termoficare nr. 2” a fost expediată copia recursului declarat de către
Răileanu Eva, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.
Intimații nu și-au valorificat dreptul respectiv și nu au depus referință.
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 octombrie 2016, recursul
declarat de către Răileanu Eva a fost considerat admisibil.
În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără
înștiințarea participanților la proces.
Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul
declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea integrală
a deciziei instanței de apel și remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel
Chișinău, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce
judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței
de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în
care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie
legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele
constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.
Art. 240 alin. (1) CPC, prevede că la deliberarea hotărârii, instanța
judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță
pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului
juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii.
Din suportul probator prezent la materialele pricinii, rezultă că potrivit
extrasului din Registrul bunurilor imobile nr. 0100108173, proprietarii
apartamentului nr. 50 din str. Sarmizegetusa 37/3, mun. Chișinău sunt Răileanu
Eva, Răileanu Ion și Răileanu Violeta.
Conform informației prezentate de către ÎMGFL-6, proprietarii
apartamentului au acumulat în perioada 01 decembrie 2012 – 01 septembrie 2014 o
datorie la consumul de energie termică în sumă de 2051, 10 lei.
Nefiind de acord cu datoria acumulată, Răileanu Ion s-a adresat la 10
noiembrie 2014 cu petiția nr. R-10870/14 către ÎMGFL-6 și Primăria mun.
Chișinău, unde a indicat că începând cu anul 2003 apartamentul a fost debranșat în
totalitate de la sistemul centralizat de încălzire și conectat la sistemul autonom,
prin apartamentul nr. 50 netranzitând nici o țeavă de energie termică (f.d. 34).
Prin răspunsul nr. R-2380/14 din 26 noiembrie 2014, Direcția generală
locativ-comunală și amenajare a Consiliului municipal Chișinău a comunicat că
energia termică consumată de către proprietarii apartamentului nr. 50 a fost
3
calculată conform prevederilor Regulamentului cu privire la modul de prestare și
achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,
contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la
sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
191 din 19 februarie 2002, anexa 7, care stipulează că în cazul deconectării
integrale a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat
de încălzire, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 20% din
costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii
locuibile în cămine), luând în considerație existența pierderilor normative de
energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice și subsoluri) care mențin în
stare funcțională sistemele inginerești de alimentare cu apă și de canalizare în
perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea
deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii (f.d. 35).
La rândul său, prin răspunsul nr. 139 din 01 decembrie 2014, ÎMGFL-6 i-a
comunicat lui Răileanu Ion că solicitarea dânsului a fost examinată la fața locului
de către angajații întreprinderii. Plata pentru energia termică a fost calculată
conform pct. 83 din Hotărârea Guvernului cu privire la unele măsuri de
eficientizare a funcționării sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică
nr. 707 din 20 septembrie 2011, care prevede că luând în considerare existența
pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice și
subsoluri) care mențin în stare funcțională sistemele inginerești de alimentare cu
apă și de canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și
imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii, în cazul
deconectărilor parțiale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în
cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, consumatorul va achita plata pentru
încălzire în mărime de 20% – pentru suprafața încăperilor deconectate (f.d. 36).
Totodată, ÎMGFL-6 a menționat că având în vedere că apartamentul nr. 50 din
str. Sarmizegetusa 37/3, mun. Chișinău este situat în colțul clădirii la etajul cinci,
iar coloanele lipsesc, angajații întreprinderii au întocmit actul de confirmare și
înaintat către ÎM „Infocom” pentru calcularea energiei termice centralizate în
mărime de 10 %.
Instanța de fond, prin hotărârea din 23 martie 2015, aplicând prevederile pct.
83 din Hotărârea Guvernului cu privire la unele măsuri de eficientizare a
funcționării sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică nr. 707 din 20
septembrie 2011, a admis integral acțiunea.
Examinând pricina în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău a menținut
fără modificări hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 23 martie 2015.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție consideră că prevederile pct. 83 din Hotărârea Guvernului nr.
707 din 20 septembrie 2011, nu sunt aplicabile în speța dată, or, această normă de
drept se referă la situațiile în care este imposibilă deconectarea coloanelor de
încălzire tranzitorii și în cazul deconectărilor parțiale deja efectuate a
apartamentului de la sistemul centralizat de încălzire, pentru care consumatorul va
4
achita plata pentru încălzire în mărime de 20% – pentru suprafața încăperilor
deconectate.
La caz, se reține că în apartamentul nr. 50 din str. Sarmizegetusa 37/3, mun.
Chișinău a fost posibilă deconectarea coloanelor de încălzire tranzitorii, fapt
confirmat și prin actul din 07 noiembrie 2014 întocmit de către ÎMGFL-6 (f.d. 37),
precum și apartamentul a fost deconectat de la sistemul centralizat de încălzire în
totalitate, și nu parțial după cum se stipulează în pct. 83.
Prin urmare, Judecătoria Botanica mun. Chișinău a aplicat o lege care nu
trebuia să fie aplicată, iar instanța de apel, verificând legalitatea hotărârii din 23
martie 2015, nu a înlăturat neajunsurile date.
Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că prin răspunsul nr. 139
din 01 decembrie 2014, nominalizat supra, ÎMGFL-6 i-a comunicat lui Răileanu
Ion că având în vedere că apartamentul nr. 50 din str. Sarmizegetusa 37/3, mun.
Chișinău este situat în colțul clădirii la etajul cinci, iar coloanele lipsesc, angajații
întreprinderii au întocmit actul de confirmare și înaintat către ÎM „Infocom” pentru
calcularea energiei termice centralizate în mărime de 10 %.
Analizând materialele pricinii, instanța de recurs remarcă că instanțele
ierarhic inferioare nu au verificat motivele necalculării energiei termice în mărime
de 10 %, or, nu este clară aplicarea de către ÎMGFL-6 a prevederilor pct. 83 din
Hotărârea Guvernului nr. 707 din 20 septembrie 2011, în condițiile în care a
întocmit un act prin care a stabilit necesitatea calculării plății pentru energia
termică centralizată în mărime de 10 %.
Aceste circumstanțe sunt apreciate drept o eroare judiciară, care nu poate fi
corectată de către instanța de recurs, care prin prisma art. 442 alin. (1) CPC este în
imposibilitate de a administra noi dovezi la examinarea cauzei în ordine de recurs.
Ținând cont de imposibilitatea instanței de recurs de a corecta respectiva
omisiune de procedură și reiterând inexistența temeiurilor legale pentru a remite
pricina spre rejudecare în instanța de fond (art.432 alin. (3) lit. d) si f) CPC),
instanța de recurs consideră necesar de a casa decizia Curții de Apel Chișinău și a
remite pricina spre rejudecare în instanța de apel.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței
de apel a fost emisă cu aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată și nu
satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act judecătoresc,
omisiuni care nu pot fi corectate de către instanța de recurs la examinarea pricinii
în ordine de recurs, și având în vedere lipsa temeiurilor legale de a restitui cauza
spre rejudecare în prima instanță, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite
recursul declarat de către Răileanu Eva, a casa integral decizia Curții de Apel
Chișinău din 08 iunie 2016 și a remite pricina spre rejudecare în instanța de apel, în
alt complet de judecată.
La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele
menționate și reexaminând pricina, să emită o decizie legală și întemeiată,
respectând dreptul garantat al părților la un proces echitabil.
5
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e:
Se admite recursul declarat de către Răileanu Eva.
Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, în
pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de
Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 împotriva Evei Răileanu, Violetei Răileanu și
Ion Răileanu, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Centrala Electrică cu
Termoficare nr. 2” cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată, cu
restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de
judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Iurie Bejenaru
Ion Druță
Maria Ghervas
6