2ra-2679/16 — incasarea prejudiciului material si cheltuielilor de judecata

Prima instanță: Judecătoria Orhei, Judecător – Lazari Steliana

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Nina Vascan, Eugenia Fistican, Veronica Negru

Dosar nr.2ra-2679/16

ÎNCHEIERE

30 noiembrie 2016 municipiul Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

avocatul Iulian Cașu, în interesele lui Anatolii Hîncu,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

societatea cu răspundere limitată „Nagoltrans” împotriva lui Anatolii Hîncu,

privind repararea prejudiciului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016, prin care a fost

admisă cererea de apel declarată de societatea cu răspundere „Nagoltrans”,

co ns tată :

La 23 iulie 2015 societatea cu răspundere limitată „Nagoltrans” (în continuare

SRL Nagoltrans”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anatolii

Hîncu, solicitînd încasarea sumei de 28 020 lei cu titlu de prejudiciu material.

În motivarea cererii a indicat că la 26 decembrie 2014 Anatolii Hîncu, în

calitate de locatar, a încheiat cu SRL Nagoltrans”, în calitate de locator, un contract

de locațiune a automobilului de model Dacia Logan, cu n/î CJR708. Automobilul

dat s-a aflat în posesia și folosința lui Anatolii Hîncu în perioada 26 decembrie

2014 – 04 ianuarie 2015. Conform contractului, Anatolii Hîncu urma să restituie

automobilul la 05 ianuarie 2015, însă acesta a fost restituit la 04 ianuarie 2015, cu

semne vizibile că a fost accidentat, fapt care se confirmă prin actul de restituire

întocmit în acest sens și semnat de către ambele părți.

Potrivit actului de examinare a mijlocului de transport auto, efectuat de SRL

„Exauto-Plus”, cu nr.20/01A din 06 ianuarie 2015, suma totală a prejudiciului

material cauzat companiei de pe urma deteriorării automobilului este de 28 020,11

lei, sumă necesară pentru recondiționarea automobilului.

A mai indicat că Anatolii Hîncu a fost citat prin telegramă să se prezinte la

examinarea automobilului, însă ultimul nu s-a prezentat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 27 noiembrie 2015 a fost respinsă cererea

de chemare în judecată depusă de SRL „Nagoltrans” împotriva lui Anatolii Hîncu.

1

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016 a fost admis apelul

declarat de SRL „Nagoltrans” și a fost casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 27

noiembrie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care a fost admisă parțial

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Nagoltrans” împotriva lui Anatolii

Hîncu. A fost încasat de la Anatolii Hîncu în beneficiul SRL „Nagoltrans”

prejudiciul material în mărime de 28 020 (douăzeci și opt mii douăzeci) lei, taxa de

stat achitată în prima instanță în sumă de 841 (opt sute patruzeci și unu) lei și taxa

de stat pentru depunerea cererii de apel în sumă de 631 (șase sute treizeci și unu)

lei.

La 06 octombrie 2016 avocatul Iulian Cașu, în interesele lui Anatolii Hîncu, a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016,

solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea în vigoare a

hotărîrii instanței de fond.

În motivarea cererii a indicat că instanța de fond corect a constatat faptul că

actul de examinare din 06 ianuarie 2015 este nul și nu poate fi reținut ca probă,

fiind petrecută examinarea în lipsa recurentului.

Susține recurentul că în speță se pretinde în mod ilegal încasarea unui

prejudiciu, fără prezentarea informației din evidența contabilă care să confirme

suportarea acestor cheltuieli.

Consideră recurentul că instanța de apel în mod incorect a inversat sarcina

probațiunii, punând în sarcina lui Anatolii Hîncu obligația de a proba necauzarea

prejudiciului indicat de SRL „Nagoltrans”.

Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de avocatul

Iulian Cașu, în interesele lui Anatolii Hîncu, ca fiind inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură

Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de Procedură Civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

2

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de vasta argumentare a

circumstanțelor de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al

recurentului, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute

prin prisma art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă

asupra reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a,

Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu

soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestuia nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune

declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererile de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod

Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Iulian Cașu, în interesele

lui Anatolii Hîncu.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova,

Judecători –

Dumitru Mardari

3

Maria Ghervas

4