2rac-513/16 — incasarea dobinzii de intirziere

Dosarul nr. 2rac-513/16

Prima instanță: Judecătoria Taraclia (jud. S. Uzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud.T. Dimitriadi, E. Dvurecenschii, N. Veleva)

ÎNCHEIERE

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Birlic-95”, prin intermediul avocatului Nicolae

Leșan, împotriva deciziei din 09 august 2016 a Curții de Apel Cahul,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprindere Mixtă „LKW-Aleks Spedition” SRL împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Birlic-95” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere,

prejudiciul rezultat din diferența de curs valutar și a cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La data de 23 decembrie 2015, „LKW-Aleks Spedition” SRL a depus cerere

de chemare în judecată împotriva SRL „Birlic-95” solicitând încasarea dobânzii de

întîrziere în mărime de 17647,27 lei, a prejudiciului rezultat din modificarea cursului

valutar în mărime de 23471,65 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că în baza contractului de

transport nr.878/1 din 27 februarie 2013, încheiat cu SRL „Birlic-95” precum și cu

comanda înaintată, ultimei i-au fost prestate servicii de transport. SRL „Birlic-95”

și-a asumat obligația de a achita serviciile prestate.

Indică reclamantul că, a executat două curse, asigurând transportarea

încărcăturilor în interesul pârâtului din Germania în Moldova și au fost emise

facturile la data de 07 martie 2013 și 22 martie 2013.

Susține reclamantul că și-a îndeplinit pe deplin și în modul corespunzător

obligațiile asumate, însă, pârâtul nu a achitat în termen datoria pentru serviciile

îndeplinite, achitând doar la data de 03 iulie 2013 suma de 10000 lei în contul

datoriei.

Prin hotărârea din 08 octombrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău

a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „LKW-Aleks Spedition”

SRL împotriva SRL „Birlic-95”, conform căreia a fost dispusă încasarea de la SRL

„Birlic-95” în beneficiul ÎM „LKW-Aleks Spedition” SRL suma de 71577,45 lei cu

titlu de datorie, suma de 7010,67 lei cu titlu de dobândă de întîrziere; cheltuieli

pentru executarea încheierii de asigurare a acțiunii în sumă de 2400 lei, cheltuielile

1

pentru achitarea taxei de stat în mărime de 5402 lei și cheltuielile de asistență juridică

în mărime de 3000 lei; a fost respinsă cererea reconvențională depusă de SRL

„Birlic-95” împotriva ÎM „LKW-Aleks Spedition” SRL ca neîntemeiată.

Prin decizia din 02 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

depus de SRL „Birlic-95” și a fost casată hotărârea din 08 octombrie 2014 a

Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău; a fost pronunțată o nouă hotărâre prin care a

fost admisă cererea reconvențională depusă de SRL „Birlic-95” împotriva ÎM

„LKW-Aleks Spedition” SRL și s-a dispus încasarea de la ÎM „LKW-Aleks

Spedition” SRL în beneficiul SRL „Birlic-95“ venitul ratat în sumă de 2900 euro și

amenda în mărime de 1200 euro, convertiți în lei conform cursului BNM la

momentul executării hotărârii și cheltuielile de judecată în sumă de 1768 lei.

Prin decizia din 02 decembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de ÎM „LKW-Aleks Spedition” SRL și a fost casată decizia din 02

aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău; a fost menținută hotărârea din 08 octombrie

2014 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău.

Remarcă reclamantul că, este o companie de transport internațional, iar prin

reținerea plății de către pârât, i-a fost cauzat un prejudiciu rezultat din diferența de

curs valutar, fiind emisă o factură conform normelor de evidență contabilă.

Declară că, pârâtul este obligat să efectueze plata conform cursului oficial al

leului moldovenesc. La data de 03 decembrie 2015 au fost emise facturile pentru

diferența de curs, care au fost expediate pârâtului, conform valorii declarate.

Prin hotărârea din 16 martie 2016 a Judecătoriei Taraclia s-a admis acțiunea

depusă de ÎM „LKW-Aleks Spedition” SRL și s-a încasat de la SRL „Birlic-95” în

beneficiul ÎM „LKW-Aleks Spedition” SRL dobânda de întîrziere pe obligațiunile

financiare pe contractul de prestare a serviciilor de transport nr.878/1 din 27

februarie 2013 în mărime de 17647,27 lei, prejudiciul rezultat din modificarea

cursului valutar în mărime de 23471,65 lei, cheltuielile de asistență juridică în

mărime de 4700 lei, taxa de stat în mărime de 1234 lei.

Prin decizia din 09 august 2016 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul depus

de SRL „Birlic-95”, prin intermediul avocatului Nicolae Leșan și s-a menținut

hotărârea din 16 martie 2016 a Judecătoriei Taraclia.

La data de 27 septembrie 2016, SRL „Birlic-95”, prin intermediul avocatului

Nicolae Leșan, a declarat recurs împotriva deciziei 09 august 2016 a Curții de Apel

Cahul, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 16 martie 2016 a Judecătoriei

Taraclia și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii depuse de ÎM

„LKW-Aleks Spedition” SRL.

În susținerea recursului s-a invocat că contrar prevederilor art. art. 130 alin.(1),

(2), 239, 241 alin.(5) Cod de procedură civilă, decizia instanței de apel se întemeiază

pe aprecierea superficială și unilaterală a circumstanțelor pricinii, fără a fi stabilite

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond, iar hotărârea

nu are putere de convingere.

Consideră că, speței nu-i sunt aplicabile prevederile art. 619 Cod civil, deoarece

SRL „Birlic -95” nu s-a folosit de mijloacele financiare în sumă de 80945,76 lei,

ceea ce se confirmă prin încheierea executorului judecătoresc din 30 octombrie 2013

prin care a fost aplicat sechestru pe mijloacele financiare la cererea ÎM „LKW -Aleks

Spedition” SRL. Astfel, este eronată concluzia instanței de apel, or, dobânda de

2

întîrziere conform art. 619 este plata pentru folosirea surselor financiare străine.

Specifică că, suma de 71577, 45 lei a fost una litigioasă, care a devenit certă și

exigibilă prin decizia din 02 decembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, iar

dobânda de întîrziere urmează a fi calculată din 02 decembrie 2015 data emiterii

deciziei Curții Supreme de justiție în caz de neexecutare benevolă a acesteia.

Susține că este eronat argumentul instanței de apel precum că debitorul SRL

„Birlic -95” nu a executat obligația pecuniară, era pus în întîrziere, fiind obligat să

achite dobânzi de toată perioada întârziere, nu doar la pronunțarea hotărârii instanței

de fond. Or, pentru curgerea de drept a dobânzilor de întârziere se cer a fi îndeplinite

unele condiții și anume obligația să fie lichidă și exigibilă.

Declară că, instanța de apel formal și neîntemeiat a acceptat și pretenția

intimatului cu privire la încasarea sumei de 23471, 65 lei ce constituie diferența de

curs, or, conform actelor de predare - primire precum și a facturilor fiscale suma

pentru serviciile de transport prestate a fost stabilită în lei.

Menționează că, în baza cererii de chemare ÎM „LKW- Aleks Spedition” SRL

a solicitat încasarea sumei în baza facturilor fiscale din 07 martie 2013 și 22 martie

2013, iar, prin cererea din 19 septembrie 2013, reprezentantul ÎM „LKW- Aleks

Spedition” SRL a renunțat la mijlocul de probă contractul nr. 878/1 din 27 februarie

2013 indicând că, nu are relevanță din punct de vedere a raporturilor stabilite între

părți.

Reiterează că, până la momentul emiterii deciziei din 02 decembrie 2015 a

Curții Supreme de Justiție creanța intimatului nu era lichidă și exigibilă, fiind un

litigiu care a fost soluționat de către instanța de judecată, iar Curtea Supremă de

Justiție prin decizia din 02 decembrie 2015 a dispus încasarea sumei în lei

moldovenești, dar nu în valută-euro și astfel intimatul nu este îndreptățit la plata

diferenței de curs.

Opinează că, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate

de SRL „Bilrlic-95” în privința capătului de cerere a intimatului cu referire la

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în urnă de 4700 lei suportate în cauza

civilă care a fost examinată de Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău. Intimatul nu a

prezentat acte ce ar confirma că cheltuielile de asistență juridică și anume copia de

pe factura de strictă evidență, lista detaliată a actelor efectuate de avocat și a timpului

aferent acestora, cu tariful și orarul.

Precizează că, instanța de judecată are obligația de a examina în mod adecvat

argumentele și probelede aduse de părți, fără a prejudeca aprecierea acestora drept

relevante la adoptarea deciziei. Însă, contrar prevederilor legii, în cazul instanța de

apel a emis o hotărâre neîntemeiată și contrară circumstanțelor de fapt și de drept a

litigiului în cauză.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Cahul a fost adoptată la 09 august 2016, iar SRL

„Birlic-95”, prin intermediul avocatului Nicolae Leșan, a declarat recurs la data de

27 septembrie 2016, ceea ce denotă că este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Birlic-95”, prin

intermediul avocatului Nicolae Leșan, completul Colegiului civil, comercial și de

3

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Birlic-95”, prin

intermediul avocatului Nicolae Leșan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

4

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL „Birlic-95”, prin intermediul

avocatului Nicolae Leșan.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Birlic-95”, prin intermediul avocatului Nicolae Leșan, împotriva deciziei

din 09 august 2016 a Curții de Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

5