2ra-2599/16 — eliberarea acordului pentru privatizarea locuintei

Prima instanță: Judecătoria sectorului Centru municipiul Chișinău, Judecător – Svetlana Vîșcu Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Domnica Manole, Angela Bostan, Ștefan Niță Dosar nr.2ra-2599/16 ÎNCHEIERE 23 noiembrie 2016 municipiul Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, – Svetlana Filincova, Judecători – Dumitru Mardari, Galina Stratulat, Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Liubovi Veleșco și Vladlena Pagu împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”, intervenient accesoriu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova, privind eliberarea acordului la privatizarea locuinței, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”, co ns tată : La 26 ianuarie 2015 Liubovi Veleșco și Vladlena Pagu au depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” (în continuare ÎS „Calea Ferată din Moldova”), intervenient accesoriu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova,

solicitînd obligarea de a da acordul pentru privatizarea apartamentului nr.28, situat în municipiul Chișinău, bd.Dacia, nr.10, chiriaș principal – Liubovi Veșeșco. În argumentarea pretențiilor înaintate au invocat că la 02 decembrie 1971 Arabadji Ana, care este mama reclamantei Veleșco Liubovi, a primit de la ÎS „Calea Ferată din Moldova” (fosta Calea Ferată Chișinău), unde era angajată, apartamentul nr. 28, amplasat în mun. Chișinău, sect. Botanica, bd.Păcii, actualmente bd.Dacia, nr.10, fiindu-i eliberat bonul de repartiție nr. 000960, în care au fost incluși soțul ei Arabadji Gheorghe și fiica Mahmut Liubovi, care după căsătorie a luat prenumele Veleșco.

La 28 septembrie 1996, mama sa Arabadji Ana a decedat și conform deciziei Preturii sectorului Botanica nr.19/3 nr.l din 24.12.1996, contractul de închiriere a apartamentului nominalizat a fost modificat, cu includerea în calitate de închiriaș a 1 trei persoane: Veleșco Liubovi, fiica sa Pagu Vladlena și tatăl vitreg Arabadji Gheorghe. La 11 martie 2003 Pagu Vladlena a născut copilul Pagu Daniil, care a fost inclus în fișa de locuință a apartamentului nr. 28, situat în mun. Chișinău, bd. Dacia, nr. 10, iar la 13 septembrie 2004, Arabadji Gheorghe a decedat, fiind exclus din fișa locuinței. Au subliniat că pînă în prezent apartamentul nr. 28, situat în mun. Chișinău, bd.

Dacia, nr.10, se află la balanța ÎS „Calea Ferată din Moldova”, motiv pentru care s- au adresat cu o cerere către administrația acestei întreprinderi în vederea eliberării acordului pentru privatizarea locuinței, însă prin răspunsul nr. H- 4/2146 din 28 august 2014, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a refuzat să dea acordul la privatizare, invocînd prevederile art. 17 al. 1 din Legea privatizării fondului de locuință nr.l324-XII din 10.03.1993, care nu permite transmiterea în proprietate privată a locuințelor de serviciu.

Consideră că refuzul ÎS „Calea Ferată din Moldova” de a elibera acordul la privatizarea apartamentului este neîntemeiat, întru-cît acesta nu are statut de locuință de serviciu, or, conform pct. 6 al Hotărîrii Sovietului Miniștrilor al RSSM, nr. 192 din 05.06.1984, locuința de serviciu se acordă pentru folosință pe baza unui ordin de repartiție special, emis de Comitetul executiv al Sovietului raional, orășenesc, de deputați ai norodului și care este unicul temei pentru instalare în această locuință. Formularele ordinelor de repartiție sînt documente de strictă evidență. In ordinul de repartiție se include informația privind dreptul de instalare în locuința de serviciu. In acest context reclamantele au subliniat că în ordinul de repartiție nr. 000960 din 02 decembrie 1971 lipsește mențiunea „locuință de serviciu”, de aceea pîrîtul le încalcă nejustificat dreptul lor la privatizarea locuinței.

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru municipiul Chișinău din 04 decembrie 2015 a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Liubovi Veleșco și Vladlena Pagu împotriva ÎS „Calea Ferată din Moldova”. A fost obligată ÎS „Calea Ferată din Moldova” să dea acordul pentru privatizarea apartamentului nr.28, situat în municipiul Chișinău, sect.Botanica, bd.Dacia, nr.10, chiriașului principal Liubovi Veleșco. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016 a fost respins apelul declarat de ÎS „Calea Ferată din Moldova” și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru municipiul Chișinău din 04 decembrie 2015. La 01 septembrie 2016 ÎS „Calea Ferată din Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă acțiunea înaintată de Liubovi Veleșco și Vladlena Pagu, ca neîntemeiată.

2 În motivarea cererii a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat legea. Gestionar al activelor ÎS „Calea Ferată din Moldova” este statul, iar în speță Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, în calitate de proprietar, dispune de bunurile sale, inclusiv prin înstrăinarea acestora. Susține recurentul că legislația în vigoare nu impune ÎS „Calea Ferată din Moldova” să acorde permisiunea scrisă privind privatizarea locuinței, iar solicitarea de a prezenta un asemenea acord este contrară legii, iar instanța de judecată nu face trimitere la nici un act normativ care ar obliga în acest sens ÎS „Calea Ferată din Moldova”. Nu s-a luat în calcul faptul că Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor n-a dat acordul la privatizarea locuinței.

La 07 noiembrie 2016 Liubovi Veleșco și Vladlena Pagu au depus referință la recursul declarat de ÎS „Calea Ferată din Moldova”, solicitînd declararea recursului ca fiind inadmisibil. Analizînd temeiurile invocate în cererile de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de ÎS „Calea Ferată din Moldova” ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă. Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de Procedură Civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de vasta argumentare a circumstanțelor de drept ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă 3 asupra reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului. Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a, Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o rejudecare a fondului pricinii.

Rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4). Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestuia nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate fi evidențiat de cererile de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarate de Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Svetlana Filincova, Judecători – Dumitru Mardari Galina Stratulat 4