2ra-2610/16 — repararea prejudiciului material și moral

prima instanță: I. Gorlenco dosarul nr. 2ra-2610/16

instanța de apel: T. Dimitriadi, E. Dvurecenschii, N. Veleva

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Flioștor

Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Flioștor Valeriu

împotriva lui Nichiforov Anatolii și societății pe acțiuni „Moldasig”, intervenienți

accesorii Osadcenco Timofei și Nichiforova Oxana cu privire la repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 07 iunie 2016, prin care s-a respins

apelul declarat de Flioștor Valeriu prin intermediul avocatului Granici Sergiu și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2016 de admitere în parte a

acțiunii,

c o n s t a t ă

La 15 octombrie 2016 Flioștor Valeriu prin intermediul reprezentantului,

avocatul Granici Sergiu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui

Nichiforov Anatolii și SA „Moldasig”, privind repararea prejudiciului material și

moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 20 iunie 2015, Flioștor Valeriu a transmis

în folosință lui Osadcenco Timofei ciclomotorul de model „PIAGGIO VARIANTE”

cu n/î X3CN8Y.

La 20 iunie 2015, în jurul orei 11:55, ultimul aflându-se la ghidonul

ciclomotorului menționat, se deplasa în or. Cahul de pe str. 31 August spre str. Ștefan

cel Mare, concomitent se deplasa și pârâtul cu mijlocul de transport de model

„DAEWOO MATIZ” cu n/î CT AL 949, unde în urma virării la stânga, pârâtul nu

i-a cedat trecerea, iar motocicleta a derapat și a fost deteriorat ghidonul

1

ciclomotorului.

Potrivit procesului-verbal cu privirea la contravenție nr. MAI 03165346,

Nichiforov Anatol a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de

art. 242 alin. (2) Cod contravențional, fiindu-i stabilită amendă în mărime de 50

unități conventionale, echivalentul a 1000 lei, pe care a achitat-o în termen de 72 de

ore.

Susține că, ciclomotorul de model „PIAGGIO VARIANTE” cu n/î X3CN8Y îi

aparține cu drept de proprietate.

Menționează că, s-a adresat pârâtului, solicitând repararea prejudiciului

material cauzat în urma accidentului rutier produs, însă ultimul benevol a refuzat

satisfacerea adresării.

Reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza art. 1410 Cod Civil.

Solicită reclamantul încasarea de la Nichiforov Anatolii și SA ,,Moldasig” a

sumei de 4550 lei cu titlu de prejudiciu material și 1000 lei cu titlu de prejudiciu

moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierile Judecătoriei Cahul din 16 noiembrie 2015 s-au atras în calitate

de intervenienți accesorii de partea pîrîtului pe Nichiforova Oxana (f.d. 17-18) și de

partea reclamantului pe Osadcenco Timofei (f.d. 19-20).

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2016 acțiunea a fost admisă

parțial. S-a încasat de la Nichiforov Anatolii în beneficiul lui Flioștor Valeriu suma

de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral, 100 lei cu titlu de cheltuieli pentru achitarea

taxei de stat și 500 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică, iar în total suma

de 1600 lei, în rest acțiunea s-a respins.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Flioștor Valeriu prin intermediul

reprezentantului, avocatul Granici Sergiu a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 07 iunie 2016 s-a respins apelul declarat

de Flioștor Valeriu prin intermediul reprezentantului, avocatul Granici Sergiu și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2016.

La 15 septembrie 2016, Flioștor Valeriu a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere

a acțiunii integral.

În susținerea recursului, recurentul a reiterat argumentele de fapt și de drept

invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, invocând că, instanța

de judecată nu a recunoscut ca probă actul de depanare a unității de transport din 21

septembrie 2015 emis de SA ,,Integral Auto”.

Recurentul consideră că, nu era necesar de înștiințat pe Nichiforov Anatolii la

efectuarea calculului și întocmirea actului de depanare a unității de transport din 21

septembrie 2015, din motiv că acest act nu reprezintă o expertiză, iar citarea nu este

2

obligatorie.

Astfel, actul de depanare a unității de transport din 21 septembrie 2015 emis de

SA ,,Integral Auto” este o probă pe care instanțele urmau să o i-a în considerație

deoarece nu a fost dezbătută de către partea oponentă prin alte probe.

Menționează că, nu este de acord cu aprecierea instanței referitor la încasarea

prejudiciului moral, instanța de judecată nu a luat în considerație suferințele

suportate, și anume că, s-a aflat în imposibilitate de a se folosi de ciclomotor.

La fel, recurentul a menționat că instanța nu a luat în considerație că avocatul

Granici Sergiu a participat la examinarea dosarului contravențional și a întocmit

acțiunea civilă, a acumulat probe, a participat la examinarea cauzei, iar dânsul a

suportat suma de 3000 lei pentru asistența juridică.

Prin referința depusă la 07 noiembrie 2016, Nichiforov Anatolii a solicitat

respingerea recursului declarat, menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa participanților la proces la 30 iunie 2016 (f.d. 99) și având în vedere că la

materialele dosarului este anexată dovada recepționării acesteia de către Flioștor

Valeriu, recursul declarat la 22 iunie 2016, se consideră depus în termen.

De către Curtea de Apel Cahul la 30 iunie 2016 a fost expediată copia deciziei

din 07 iunie 2016, însă la materialele cauzei nu sunt probe în vederea receptării de

către recurent a deciziei contestate, recursul se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de Flioștor Valeriu

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

3

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind

limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor

persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC .

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Flioștor Valeriu este declarativ

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Instanța de recurs reține că argumentele invocate de Flioștor Valeriu în cererea

de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or,

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

4

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Flioștor Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Flioștor Valeriu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecător Tatiana Vieru

judecătorii Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

5