2r-874/16 — cu privire la încasarea datoriei

2r-874/16 — cu privire la încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: V. Boico 2r-874/16

instanța de apel: N. Cernat, A. Minciuna, A. Panov

DECIZIE

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Gheorghe Targon

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Valentina Bicher împotriva lui Ion Targon cu privire la partajarea averii comune și

cererea reconvențională înaintată de Gheorghe Targon împotriva lui Ion Targon,

Dan Targon, Valentina Bicher cu privire la încasarea datoriei

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 august 2016 prin care nu

s-a dat curs cererii de apel

constată:

La 12 august 2011, Valentina Bicher a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Targon cu privire la partajarea averii comune în devălmășie.

În motivarea acțiunii a invocat că la 15 februarie 2011 a fost desfăcută

căsătoria înregistrată între ea și Ion Targon.

Menționează că în timpul căsătoriei, împreună cu pârâtul au obținut și dețin

în proprietate comună apartamentul nr.14 cu suprafața de 69,7 m. p., bloc locativ

nr. 41, situat pe str. Sucevița, mun. Chișinău.

Susține că odată cu cererea de chemare în judecată cu privire la desfacerea

căsătoriei nu au fost înaintate și careva cerințe cu privire la partajarea averii

comune în devălmășie.

Își întemeiază pretențiile pe dispozițiile prevăzute de art. 25, art. 26 Codul

familiei, art. 346, art. 371, art. 370, art. 373 Cod civil, art. 85, art. 166-167 CPC.

Solicită Valentina Bicher partajarea în natură a proprietății comune în

devălmășie.

La 11 martie 2013, Gheorghe Targon a depus acțiune reconvențională

împotriva lui Ion Targon și Valentinei Bicher cu privire la încasarea sumei

împrumutate și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că la 25 mai 2001

Ion Targon, activând în interesele familiei sale, pentru îmbunătățirea condițiilor de

trai, a împrumutat de la el suma de 8 000 dolari SUA. Apoi la 10 aprilie 2004, la

20 iunie 2006 și la 05 iulie 2009, i-a mai dat cu împrumut lui Ion Targon, cu

același scop, sumele de 13 000 euro, 16 500 euro și 10 000 euro.

Menționează că pentru confirmarea împrumuturilor Ion Targon a întocmit și

semnat recipise, în care nu a indicat termenul de rambursare, deoarece sunt frați,

dar a menționat că banii împrumutați vor fi restituiți la prima solicitare.

Mai indică că sumele împrumutat au fost transmise prin intermediul lui

Constantin Bălănuța.

Susține că în anul 2011, a aflat despre conflictul în familia fratelui său

Ion Targon, respectiv, s-a adresat către acesta cu rugămintea de a-i restitui sumele

împrumutate. Cu aceeași rugăminte s-a adresa și către Valentina Bicher, care i-a

comunicat că a divorțat cu soțul și la banii împrumutați dânsa nu are nicio

atribuție.

Consideră că banii împrumutați au fost folosiți pentru necesitățile comune a

soților Targon și Bicher, fiind cheltuiți pentru reparația și reconstrucția locuinței

comune, respectiv sumele bănești urmează a fi încasate de la ambii, în mod solidar.

Își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. a), f), h), art. 259

alin. (1), art. 260 alin. (1), art. 272 alin. (1), alin. (3), 512 alin. (1), art. 867,

alin. (1), art. 871, alin. (1), art. 872 alin. (1) Cod civil, art. 166-167 CPC

Solicită Gheorghe Targon repunerea în termen a cererii de chemare în

judecată pe motiv că la întocmirea recipiselor prin care au fost date cu împrumut

sumele solicitate, nu a fost indicat termenul de rambursare a împrumutului,

încasarea în mod solidar de la pârâții Ion Targon și Valentina Bicher în beneficiul

său a sumei de 8 000 dolari SUA, 39 500 euro, 500 euro.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 martie 2013 a

fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului

Dan Targon.

La 04 iunie 2013 Valentina Bicher a depus cerere de concretizare a

cerințelor la acțiunea inițială.

În motivarea acesteia a indicat că potrivit concluziei expertizei efectuate,

partajarea în natură a bunului litigios nu este posibilă, iar conviețuirea în comun a

membrilor familiei în aceiași locuință este imposibilă, din care motiv a solicitat

vânzarea la licitație a imobilului nr. 14 cu suprafața de 69,7 m. p., bloc locativ

nr. 41, din str. Sucevița mun. Chișinău și distribuirea prețului către proprietari

proporțional cotei-părți deținute de fiecare și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 iunie 2013 a

fost atras în proces Gheorghe Targon în calitate de intervenient principal la

judecarea pricinii inițiale, intentată de către Valentina Bicher împotriva lui

Ion Targon cu privire la partajarea averii comune în devălmășie.

Ulterior, la 19 septembrie 2013 Gheorghe Targon a depus cerere

suplimentară la acțiunea reconvențională, solicitând încasarea de la Ion Targon,

Dan Targon și Valentina Bicher a datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15 decembrie 2015

a fost admisă acțiunea Valentinei Bicher împotriva lui Ion Targon, intervenient

accesoriu Dan Targon privind vânzarea la licitație a imobilului nr. 14 cu suprafața

de 69,7 m. p., bloc locativ nr. 41, din str. Sucevița mun. Chișinău cu distribuirea

prețului către proprietari proporțional cotei-părți deținute și încasarea cheltuielilor

de judecată.

A fost dispusă vânzarea la licitație a apartamentului nr. 14, din str. Sucevița,

41 mun. Chișinău, cu distribuirea a câte 1/3 cotă-parte din suma obținută fiecăruia

din proprietari: Ion Targon, Dan Targon și Valentina Bicher.

A fost încasat de la Ion Targon în beneficiul Valentinei Bicher cheltuielile de

judecată ce constau din taxa pentru expertiza efectuată în mărime 780 lei și

cheltuielile pentru asistența judiciară în sumă 2000 lei, iar în total 2780 (două mii

șapte sute opt zeci) lei.

A fost încasat de la Ion Targon taxa de stat în beneficiul statului în sumă de

150 lei.

A fost admisă parțial acțiunea reconvențională înaintată de Gheorghe Targon

împotriva lui Ion Targon, Dan Targon și Valentinei Bicher privind încasarea

datoriei.

A fost încasat de la Ion Targon în beneficiul lui Gheorghe Targon suma de

8000 (opt mii) dolari SUA și 39 500 (treizeci și nouă mii cinci sute) euro sau suma

echivalentă în lei moldovenești la momentul executării hotărârii.

A fost încasat de la Ion Targon în beneficiul lui Gheorghe Targon

cheltuielile de judecată ce constau din taxa de stat achitată la depunerea acțiunii

civile în sumă de 22 216 lei, cheltuielile pentru asistența juridică - 10 000 lei, în

total în mărime de 32 216 (treizeci și două mii două sute șaisprezece) lei.

În rest cerințele lui Gheorghe Targon au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

La 14 ianuarie 2016, Gheorghe Targon a depus cerere de apel nemotivată

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea în parte a hotărârii

contestate, și anume în partea prin care a fost respinsă acțiunea reconvențională,cu

emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea reconvențională să fie admisă integral.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 august 2016 nu s-a dat curs

cererii de apel depuse de Gheorghe Torgan, ultimului fiindu-i acordat termen

pentru achitarea taxei de stat în mărime de 15 374, 63 lei și depunerea apelului

motivat.

La 01 septembrie 2016, Gheorghe Torgan prin intermediul oficiului poștal a

declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 august 2016,

prin care nu s-a dat curs cererii de apel nemotivată, solicitând casarea încheierii

recurate, în partea sumei stabilite pentru achitarea taxei de stat.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Explică că instanța de apel a constatat că la depunerea acțiunii

reconvenționale înaintată la 11 martie 2013 trebuia achitată taxa de stat în mărime

de 3% din valoarea acțiunii, ceea ce constituie suma de 20 499,51 lei și respectiv,

la depunerea cererii de apel, urma de a fi achitată taxa de stat în mărime de

15 374,63 lei, ceea ce constituie 75% din suma achitată în mărime de 3% la

depunerea acțiunii.

Menționează că la depunerea acțiunii reconvenționale dânsul a achitat suma

de 22 216,00 lei, adică mai mult cu 1 806,49 lei. În acest sens, consideră că

încheierea recurată de a nu a curs cererii de apel nu este obiectivă, deoarece dânsul

urmează a fi scutit de la achitarea taxei de stat, prin diminuarea sumei de

15 374,63 lei, stabilită de instanța de apel, cu 1 806,49 lei.

Pe de altă parte, recurentul precizează că actualmente dânsul nu este încadrat

în câmpul muncii, starea materială este proastă din care considerente solicită

anularea încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 august 2016 și scutirea de la

achitarea plății taxei de stat în mărime de 15 374,63 lei.

În conformitate cu art. 425 al CPC RM, termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată

în adresa recurentului la 15 august 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 25, vol. II).

Prin urmare, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 august 2016,

în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului

și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

La caz, se constată că la 05 septembrie 2016, Gheorghe Torgan a depus

cerere de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 august 2016

care, nu conține esența și temeiurile declarării lui, precum și argumentul ilegalității

sau netemeiniciei încheierii atacate.

După cum denotă actele cauzei, la 11 ianuarie 2016 Gheorghe Torgan a

depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 15 decembrie 2015 și fără a achita taxa de stat, care, însă, se

impune a fi achitată, or litigiul în cauză este unul patrimonial.

Ca urmare, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 august 2016 nu

s-a dat curs cererii de apel depuse de Gheorghe Torgan, ultimului fiindu-i acordat

termen pentru achitarea taxei de stat în mărime de 15 374, 63 lei și depunerea

apelului motivat.

Totodată, a fost explicat apelantului că în caz că neajunsurile menționate nu

vor fi lichidate, cererea de apel nu va fi considerată ca depusă și împreună cu toate

documentele anexate va fi restituită.

Instanța de recurs, având în susținere prevederile art. 368 alin. (1) CPC,

reține că instanța de apel întemeiat a dispus, prin încheierea din 15 august 2016, de

a nu da curs cererii de apel înaintată de apelantul Gheorghe Torgan, împotriva

hotărârii instanței de fond, acordându-i ultimului termen pentru prezentarea dovezii

de plată a taxei de stat.

În susținerea acestei opinii se vor reține prevederile art. 3 alin. (1) lit. j) din

Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03 decembrie 1992, care indică că pentru

cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești taxa de stat se

stabilește în cuantum de 75% din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii

de chemare în judecată, sau altei cereri (plângeri), iar în cazul litigiilor cu caracter

patrimonial - 75% din taxa calculată din suma contestată.

Instanța de recurs reține ca neîntemeiat argumentul recurentului precum că la

depunerea acțiunii reconvenționale dânsul a achitat taxa de stat cu 1 806,49 lei mai

mult, respectiv suma dată urmează a fi exclusă din suma taxei de stat ce urmează a

fi achitată la depunerea cererii de apel.

În acest sens, instanța de recurs va reține dispozițiile art. 89 CPC, care

expres reglementează că taxa de stat plătită se restituie parțial sau integral, iar

alin. (1) lit. a) al normei enunțate prevede că în cazul depunerii taxei de stat într-o

sumă mai mare decât cea prevăzută de legislația în vigoare, se restituie suma

plătită în plus.

Mai cu seamă, la acest segment se va menționa, că art. 89 alin. (3) CPC

indică cert că restituirea taxei de stat se efectuează de către organele fiscale prin

intermediul Trezoreriei de Stat, în termen de cel mult un an de la data emiterii

încheierii.

Ca urmare, având în susținere aceste norme, este indubitabil că legiuitorul a

prevăzut necondiționat, că suma taxei de stat plătită în plus se restituie, în

condițiile legale.

Cu referire la argumentul recurentului Gheorghe Torgan precum că la

depunerea cererii de apel dânsul urma a fi scutit de la plata taxei de stat, deoarece

nu este încadrat în câmpul muncii și starea materială este proastă, instanța de

recurs va reține prevederile art. 85 alin. (4) CPC, care specifică că, în funcție de

situația materială și de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică

poate fi scutită de judecător (de instanța judecătorească) de plata taxei de stat sau

de plata unei părți a ei.

La caz, însă, se constată că Gheorghe Torgan, odată cu depunerea cererii de

apel, cât și ulterior, nu a formulat în fața instanței de apel o cerere cu privire la

scutirea de la plata taxei de stat, conform dispozițiilor art. 85 alin. (4) CPC, cu

prezentarea probelor în acest, or, instanța competentă de a soluționa o astfel de

cerere este instanța de apel, împuternicită de a judeca cererea de apel.

Prin urmare, se va reține că argumentele invocate în cererea de recurs cu

privire la netemeinicia soluției instanței de apel, sunt lipsite de suport legal.

Distinct de cele evidențiate mai sus, instanța de recurs conchide că soluția

adoptată de instanța de apel prin încheierea din 15 august 2016, prin care apelantul

Gheorghe Torgan a fost obligat la achitarea taxei de stat pentru depunerea cererii

de apel, este una întemeiată, aceasta fiind compatibilă și cu respectarea garanțiilor

unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, având în vedere

că dreptul la un tribunal nu este absolut, or acesta poate fi supus unor diverse

limitări de ordin pecuniar (plata taxei de stat) sau procedural (autorizație

prealabilă).

Față de cele ce preced și având în vedere că argumentele invocate în recurs

sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea

încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 august 2016, prin care nu s-a dat curs

cererii de apel depuse de Gheorghe Torgan și acordat termen, pentru depunerea

apelului motivat și achitarea taxei de stat în sumă de 15 374,63 lei.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție.

decide:

Se respinge recursul declarat de Gheorghe Torgan.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 august 2016 în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Bicher împotriva lui

Ion Targon cu privire la partajarea averii comune și cererea reconvențională

înaintată de Gheorghe Targon împotriva lui Ion Targon, Dan Targon,

Valentina Bicher cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu