2ra-1883/16 — Declararea nulității actului juridic

Dosar nr. 2ra-1883/16

Prima instanță: Judecătoria Soroca

Judecător: L. Ciuhrii

Instanța de apel:Curtea de Apel Bălți

Judecătorii: A. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul: Iulia Sîrcu

judecătorii: Tamara Chișca - Doneva, Ion Druță

Iurie Bejenaru, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Stratan Svetlana, împotriva deciziei Curții de

Apel Bălți din 12 aprilie 2016, prin care a fost admis apelul declarat de avocatul Stela

Gavajuc, în interesele lui Andrei Cașciuc și Ivan Cașciuc, casată hotărârea

Judecătoriei Soroca din 30 decembrie 2015 și emisă o nouă hotărâre,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Svetlana Stratan

către Andrei Cașciuc și Ivan Cașciuc privind declararea nulității actului juridic și

recunoașterea dreptului de proprietate,

c o n s t a t ă:

La 13.06.2013, Stratan Svetlana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

către Cașciuc Ivan și Cașciuc Andrei privind declararea nulității actului juridic și

recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea cererii a invocat că, s-a căsătorit cu Cașciuc Ivan în 2003, însă

căsătoria nu au înregistrat-o până în prezent. În urma relațiilor de concubinaj, la

11.07.2004 s-a născut fiica Daniela.

Menționează că, la insistența pârâtului după finisarea studiilor, au hotărât să

treacă cu traiul în or. Soroca. În legătură cu lipsa spațului locativ în orașul Soroca, au

hotărât să vândă apartamentul ei amplasat în or. Bălți, str. Carasiov, 37, pe care-l

deținea în proprietate în baza contractului de donație din 23.10.2003.

1

Explică că, la 23.08.2007 a vândut apartamentul sus menționat la prețul de

53116 lei și din contul acestor bani, imediat la 05.09.2007 au procurat apartamentul

nr.69 din str. Viilor, 19, în or. Soroca de la Lisac Tatiana prin intermediul unchiului

Lisac Nicolae, cărui ea personal i-a înmânat banii.

Relevă că, pentru întocmirea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului

nr.69 din str. Viilor, 19, or. Soroca, ea l-a împuternicit prin procură pe concubinul său

Cașciuc Ivan, deoarece avea încredere în el și nu a verificat actele.

Menționează că, Cașciuc Ivan făcând abuz de încredere, prin înșelăciune, fără а о

anunța, a semnat contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu din

numele sau. Pe parcursul vieți nu a verificat veridicitatea proprietarului din contractul

de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu, deoarece relațiile familiale erau

dintre cele mai bune, iar chitanțele de achitare a diverselor plăți pentru servicii le

primea pe numele său.

Indică că, soțul a plecat la lucru în Federația Rusă, de unde peste un timp a

anunțat-o că părăsește familia, deoarece tinde să-și întemeieze о nouă familie cu altă

persoană. Totodată a anunțat-o că apartamentul e perfectat pe numele lui și ea să nu

pretindă la acest apartament, care ulterior la 12.01.2013 a fost înstrăinat lui Cașciuc

Andrei – fratele lui Cașciuc Ivan.

Argumentează că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a

apartamentului nr.69 din str. Viilor, 19, or. Soroca, Cașciuc Ivan a avut un

comportament dolosiv, din care considerente acesta urmează a fi declarat nul. Tot

din aceste motive poate fi considerat nul și contractul de vânzare-cumpărare a

apartamentului în litigiu din 12.01.2013, încheiat între Cașciuc Ivan și fratele său

Cașciuc Andrei, pe care pârâtul îl tăinuiește de ea și refuză sa-i înmâneze copia. La

moment ea continuă să locuiască cu fiica în acest apartament achitând serviciile

comunale și alte plăți pe apartament. De alt spațiu locativ nu dispune.

Solicită, declararea nulități contractului din 05.09.2007 de vânzare - cumpărare

a apartamentului nr.69 din str. Viilor, 19, or. Soroca, încheiat între Lisac Tatiana și

Cașciuc Ivan; declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 12.01.2013, a

apartamentului nr.69 din str. Viilor, 19, or. Soroca, încheiat între Cașciuc Ivan și

Cașciuc Andrei; declararea valabilități contractului din 05.09.2007 de vânzare-

cumpărare a apartamentului nr.69 din str. Viilor, 19, or Soroca, încheiat între Stratan

Svetlana și Lisac Tatiana; încasarea de la pârât în beneficiul sau a cheltuielilor de

judecată.

Prin cererea de modificare și completare a pretențiilor din 16.09.2015

reprezentantul reclamantei Stratan Svetlana, avocatul Ursu Iraida a invocat că,

apartamentul în litigiu a fost procurat în timpul în care Stratan Svetlana s-a aflat în

relații de concubinaj cu Cașciuc Ivan, din mijloacele bănești încredințate de Stratan

Svetlana, Cașciuc Ivan a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.69

2

din or. Soroca, str. Viilor, 19, după care în comun s-au folosit de acest bun. Faptul dat

fiind confirmat prin cumulul de probe prezentate.

Consideră că, contribuția reclamantei la procurarea apartamentului este evidentă,

și aceasta a adus un aport mai mare, investind banii obținuți din realizarea altui

imobil, care i-a aparținut cu drept de proprietate doar ei, bun care i-a fost donat.

Relevă că, au conviețuit în comun, аu crescut copilul minor. Ducerea

gospodăriei comune și contribuția financiară considerabila a fost mai mult pe umerii

reclamantei, iar după părăsirea familiei de către pârât, aceasta a rămas să locuiască în

continuare în apartament, a îmbunătățit starea lui prin reparațiile curente, a achitat

serviciile de gospodărire comunală, demonstrând un comportament de bun proprietar,

mai ales că dânsa nu dispune de alt spațiu locativ.

Solicită, declararea nulă a contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului

nr.69 de pe str. Viilor, 19, or. Soroca, încheiat la 12 ianuarie 2013 între Cașciuc Ivan

și Cașciuc Andrei; partajarea proprietății comune în devălmășie prin determinarea a

câte ½ cota parte ideală din apartamentul nr.69 situat in or. Soroca, str. Viilor, 19.

Inițial prin încheierea instanței de fond din 16.09.2015 a fost admis renunțul la

capătul de cerere privind declararea nulității contractului de vânzare cumpărare a

imobilului dintre Lisac Tatiana și Stratan (f.d. 208 vol I).

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 30.12.2015 s-a admis acțiunea; s-a

declarat nul contractul de vânzare cumpărare a bunului imobil nr. 161, din

10.01.2013, dintre Cașciuc Ivan și Cașciuc Andrei, cu repunerea părților în poziție

inițială. S-a recunoscut bunul imobil – apartament nr.69 din str. Viilor, 19, în or.

Soroca, nr. 7801118.237.01.069 cu S = 65,4 m2 – proprietate comună în devălmășie a

părților Stratan Svetlana și Cașciuc Ivan; s-a determinat cota – parte din bunul imobil

cu nr. cadastral 7801118.237.01.069 – proprietate comună a Svetlanei Stratan și

Cașciuc Ivan, în mărime de ½ cotă parte pentru fiecare (f. d. 230-232 vol. I).

La 13 ianuarie 2016 avocatul Stela Gavajuc în interesele lui Cașciuc Ivan și

Cașciuc Andrei a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Soroca din

30.12.2015, iar la 25 februarie 2016 apel motivat împotriva aceleași hotărâri (f.d. 227

vol. I , 1-4 vol. II).

Curtea de Apel Bălți prin decizia din 12 aprilie 2016 a admis apelul declarat de

avocatul Stela Gavajuc în interesele lui Cașciuc Ivan și Cașciuc Andrei a casat

hotărârea Judecătoriei Soroca din 30.12.2015 și a emis o nouă hotărâre prin care:

S-a respins cererea formulată de Stratan Svetlana, ca neîntemeiată.

Ca temei de respingere a cererii de chemare în judecată, instanța de apel a făcut

referire la faptul că, nu poate constitui temei de dobândire a dreptului de proprietate

relația de fapt a concubinajului și faptul că, nu au fost constatate probe concludente,

pertinente și utile în raport cu momentul dobândirii dreptului de proprietate a

Svetlanei Stratan asupra imobilului în litigiu.

3

La 14 iunie 2016, Stratan Svetlana a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 12 aprilie 2016 solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei cu

pronunțarea unei noi hotărârii prin care să fie menținută hotărârea primei instanțe (f.d.

56- 60 vol. II).

În motivarea cererii de recurs a indicat că, decizia instanței de apel nu

corespunde cerințelor prevăzute de art. 239 și 373 CPC, deoarece au fost încălcate

esențial și aplicate eronat normele de drept material.

Indică că, instanța de apel incorect a determinat norma juridică aplicabilă, a tras

o concluzie greșită cu privire la constatarea dreptului de proprietate, fapt ce a dus la

emiterea unei decizii incorecte.

Consideră, concluziile instanței de apel referitor la respingerea acțiunii privind

anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 3337 din 05.09.2007 și nr.161 din

10.01.2013, eronate, deoarece la materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar

confirma circumstanțele încheierii contractelor date.

Mai menționează că, instanța de apel, contrar prevederilor art. 117 Cod de

procedură civilă, nu a apreciat probele prezentate privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea lor, iar toate probele în ansamblu referitor la legătura lor

reciprocă și suficientă pentru soluționarea pricinii.

În conformitate cu art. 130 Cod de procedură civilă, instanța urma să aprecieze

probele în ansamblu și interconexiunea lor, ceea ce în opinia sa, nu a fost efectuat.

Relevă că, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost constatate

și elucidate pe deplin, iar concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii și deasemeni cu probele prezentate și analizate în cadrul

cercetării judecătorești.

Menționează că, actul de vânzare-cumpărare nr. 161 din 10.01.2013 dintre

Cașciuc Andrei și Cașciuc Ivan, a fost un act simulat întocmit cu scopul de a ascunde

un alt act juridic, și anume actul de proprietate asupra bunului imobil în litigiu, care

de fapt, urma să fie întocmit pe numele lui Stratan Svetlana și Cașciuc Ivan, deoarece

de fapt ei au fost unicii cumpărători și întreținători ai imobilului în litigiu.

Ca urmare, consideră că instanța de apel a aplicat irațional legislația în vigoare,

fapt ce a dus la emiterea unei decizii neobiective.

La 11 iulie 2016, în adresa lui Cașciuc Andrei și Cașciuc Ivan a fost expediată

copia recursului f.d. 63 vol. II cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței

împotriva recursului sus menționat.

La 21 septembrie 2016, Cașciuc Andrei și Cașciuc Ivan nu și-a valorificat

dreptul procedural de a depune referință în termen la recursul declarat de Stratan

Svetlana.

Conform art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

4

Din actele pricinii rezultă că, la 19.02.2016 Curtea de Apel Bălți a expediat

părților decizia instanței de apel redactată, însă careva probe ce ar confirma

recepționarea acesteia, la materialele cauzei lipsesc, motiv din care instanța de recurs

consideră că recursul declarat de Stratan Svetlana la data de 19 iunie 2016, este

depus în termenul prevăzut de lege.

Conform art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 01 septembrie 2016 recursul

declarat de Stratan Svetlana a fost considerat admisibil și transmis în Colegiul civil

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, pentru a

fi examinate în fond.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis, casează decizia instanței de apel și remite cauza la rejudecare din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate

în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Materialele pricinii atestă faptul că, prin contractul de donație nr.7550 din

23.10.2003 Cîrțîca Vasile Gheorghe a donat Svetlanei Stratan apartamentul nr.37 din

mun. Bălți str. Karasiov nr.51 (f.d.10).

La 23.08.2007 Stratan Svetlana a înstrăinat apartamentul nr.37 din mun. Bălți str.

Karasiov nr.51 Glinei Crivanoc, reprezentată de Gușac Svetlana, fapt confirmat prin

contractul de vânzare cumpărare nr.4829 din 23.08.2007 (f.d.6).

La 05.09.2007 Cașciuc Ivan a procurat apartamentul nr.69, situat în or. Soroca,

str. Viilor, 19, de la Lisac Tatiana, reprezentată de Lisac Nicolae, fapt confirmat prin

contractul de vânzare cumpărare a bunului imobil nr.3337 din 05.09.2007 (f.d.3 vol.I).

Reieșind din materialele cauzei Colegiul Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, din anul 2003

Stratan Svetlana împreună cu Cașciuc Ivan, au conviețuit în comun asemeni unei

familii, confirmându-se prin materialele cauzei f.d.198-199 vol. I, având împreună о

fiică pe nume Daniela.

5

Ca urmare, în timpul conviețuirii în comun, a fost procurat apartamentul nr.69,

amplasat pe str. Viilor, 19, în or. Soroca, în care Stratan Svetlana, Casciuc Ivan și

fiica lor au trecut cu traiul permanent.

Potrivit Registrului Bunurilor Imobile, în baza contractului menționat, în calitate

de proprietar al bunului imobil nr.7801118.237.01.069, la 11.09.2007 a fost înregistrat

Casciuc Ivan Piotr.

În continuare respectând sfera devolutivă a prezentului recurs Colegiul va

examina legalitatea deciziei instanței de apel în limitele argumentelor invocate de

recurent.

Potrivit recomandărilor avizului nr. 11 din 2008 al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului

Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești, o motivație și o analiză clară sunt

cerințele fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului

la un proces echitabil. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar

trebui să evidențieze, că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-

au fost prezentate.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Potrivit art. 60 lit. 2) din Codul de procedură civilă, reclamantul este în drept să

modifice temeiul sau obiectul acțiunii, să mărească ori să reducă cuantumul

pretențiilor în acțiune, ori să renunțe la acțiune. Pârâtul este în drept să recunoască

acțiunea. Părțile pot înceta procesul prin tranzacție.

Colegiul relevă că, în decizia recurată lipsesc raționamentele care au ghidat

instanța de apel să dispună respingerea acțiunii, or, prin cererea de chemare în

judecată s-a solicitat partajarea averii în devălmășie, iar instanța de fond a determinat

cota parte din bunul imobil cu nr cadastral nr.7801118.237.01.069 proprietate comună

a părților Stratan Svetlana și Casciuc Ivan.

Mai mult ca atât, instanțele ierarhic inferioare urmau să concretizeze cerințele

reclamantei, or, divirgențile apărute în partea motivată și dispozitivul hotărârii

judecătorești au apărut din cauza faptului că reclamanta inițial a înaintat cerințele

de partajare a averii în devălmășie, dar situația de fapt a descris-o ca partajarea

bunului comun pe cote - părți.

Totodată, exigența motivării actelor judecătorești de dispoziție derivă din

legislația procesual-civilă precum și din jurisprudența constantă a Curții Europene a

Drepturilor Omului pronunțate pe marginea art.6, care garantează dreptul

justițiabilului la o hotărâre motivată sub aspectul instituirii obligației instanțelor de

judecată de a-și argumenta hotărârile adoptate din perspectiva unei analize ample a

circumstanțelor pricinii.

6

Îndatorirea de a motiva coerent și unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor,

fără a exista contradicții între motivare și dispozitiv, constituie o garanție pentru

justițiabili, în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care

se dă posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar.

Instanța de recurs consemnează că, Codul de procedură civilă consacră principiul

general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte

premisa pentru soluția din dispozitiv.

Această dispoziție este dictată atât în interesul unei bune administrări a justiției

și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor cât și pentru a se da instanțelor

superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt obligați să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate

și dovezile care au determinat-o.

De asemenea, instanța de apel eronat a dispus respingerea acțiunii considerând

că cerințele date sunt neîntemeiate, deși, codul de procedură civilă prevede dreptul

reclamanților de a-și concretiza cerințele, ba mai mult ca atât în virtutea art. 5 alin. (2)

din Codul de procedură civilă, nici unei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară

din motiv de inexistență a legislației, de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a

legislației în vigoare.

În această ordine de idei, încălcările abordare supra, admise de instanța de apel a

privat recurenta de un grad de jurisdicție având în vedere faptul că în ordine de apel

nu au fost supuse examinării în fond pretențiile înaintate, iar prin respingerea

nejustificată a cererii, recurentei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, erori

susceptibile corectării doar ca rezultat al rejudecării pricinii în instanța de apel.

De asemenea, în cadrul rejudecării pricinii instanța urmează să elucideze

circumstanțele importante ale pricinii și anume să stabilească legalitatea dobândirii de

către Cașciuc Andrei și Cașciuc Ivan a dreptului de proprietate asupra bunului litigios,

respectarea condițiilor de valabilitate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare

din 05 septembrie 2007 între Lisac Tatiana și Cașciuc Ivan, reieșind din cerințele

reclamantei concretizate. În caz de necesitate concretizarea lor, deoarece în cererea

de chemare în judecată se solicită inițial partajarea averii în devălmășie, iar în

deservire se invocă partajarea bunului pe cote părți, instanța de apel nu a elucidat

aceste circumstanțe.

Colegiu Civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție apreciază critic poziția instanței de apel în partea în care reclamanta Stratan

Svetlana și-a concretizat cerințele refuzând la unele capete de cerere. Or, speței date,

prevederile art. 212 CPC, la care face referire instanța de apel, nu sunt aplicabile.

Ba mai mult ca atât, adoptând încheierea din 15.09.2012 (f.d. 185, Vol.I),

instanța de fond nu face referire la art. 212 CPC, ci la art.60 alin.2 și alin.5 CPC,

7

dreptul reclamantului de a modifica temeiul sau obiectul acțiunii ori să renunțe la

acțiune.

Adică, reclamanta Stratan Svetlana dispunea de aceste drepturi și ea a renunțat

doar la unele capete din acțiune nu la acțiune în întregime.

Art.212 prevede expres cazurile în care reclamantul renunță la acțiune integral

ori încheie o tranzacție. În cazul dat este obligatoriu ca reclamantul să consemneze în

procesul verbal al ședinței de judecată, deoarece procesul încetează în întregime și

consecințele sunt diferite de cazul când reclamantul pe parcursul examinării cauzei

modifică temeiul sau obiectul acțiunii, renunțând la unele capete din cerere.

Dat fiind faptul că, instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material

și procedural la soluționarea pricinii precum și a emis o decizie nefondată, iar

lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă,

cauza urmează a fi rejudecată de Curtea de Apel Chișinău de un alt complet de

judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să supună controlului de

legalitate și temeinicia acțiunii înaintată de Stratan Svetlana și reexaminând pricina să

emită o hotărâre legală și întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale

părților.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Svetlana Stratan.

Se casează decizia Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2016 în pricina civilă la

cererile de chemare în judecată depuse de Svetlana Stratan către Andrei Cașciuc și

Ivan Cașciuc privind declararea nulității actului juridic și recunoașterea dreptului de

proprietate, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt

complet de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul: Iulia Sîrcu

judecătorii: Tamara Chișca - Doneva

Ion Druță

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

8