2ra-2392/16 — Încasarea datoriei

2ra-2392/16 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 2ra-2392/16

Prima instanță: Jud. Botanica, mun. Chișinău, L. Gafton

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

Î N C H E I E R E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul: Ala Cobăneanu

judecătorii: Ion Druță, Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Boris Șirco,

Liubovi Șirco și Olesea Șirco,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Boris Șirco, Liubovi Șirco și Olesea Șirco, menținută

hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 16 iunie 2015,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA "Apă - Canal

Chișinău" către Șirco Boris, Șirco Liubovi și Șirco Olesea cu privire la încasarea

datoriei pentru serviciile prestate și acțiunea reconvențională înaintată de Șirco Boris,

Șirco Liubovi și Șirco Olesea către SA „Apă - Canal Chișinău" cu privire la

recunoașterea caracterului ilegal al acțiunilor și compensarea prejudiciului material și

moral cauzat,

c o n s t a t ă:

La 17 noiembrie 2010 SA "Apă - Canal Chișinău" s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată către Șirco Boris, Șirco Liubovi și Șirco

Olesea cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei formate pentru plata serviciilor

prestate de aprovizionare cu apă potabilă și servicii de deservire tehnică a blocului,

care la 01 noiembrie 2010 a constituit suma de 698,51 lei.

În motivarea acțiunii a indicat, datoria s-a format drept urmare a refuzului

pîrîților să achite serviciile prestate.

1

Invocă că, în lipsa unui gestionar legal al fondului locativ, SA "Apă - Canal

Chișinău" fiind unicul furnizor de apă, și-a asumat prestarea serviciilor de

aprovizionare cu apă potabilă a locatarilor din mun. Chișinău, str. Muncești, 810,

încheind cu locatarii acestui imobil contracte individuale de furnizare a apei.

Menționează că, deși pârâții au refuzat semnarea contractului, aceștia din urmă

au beneficiat de serviciile de furnizare a apei, pe care au consumat-o în perioada

respectivă, așa cum rezultă din calculul desfășurat, anexat la materialele pricinii, fiind

formată o datorie atât în ceea ce privește asigurarea cu apă potabilă, canalizare, cât și

deservirea tehnică.

Solicită încasarea în mod solidar din contul pârâților a sumei de 698,51 lei cu

titlu de datorie care s-a acumulat în perioada de până la 01 noiembrie 2010.

Acțiunea reconvențională:

În apărarea acestora, pârâții/reclamanții Șirco Boris, Șirco Liubovi și Șirco

Olesea au invocat caracterul neîntemeiat al acțiunii civile înaintate de SA "Apă -

Canal Chișinău", solicitând respingerea acesteia cu admiterea acțiunii reconvenționale

înaintate către SA "Apă - Canal Chișinău" cu privire la recunoașterea caracterului

ilegal al acțiunilor și compensarea prejudiciului material și moral cauzat.

Afirmă că, SA "Apă - Canal Chișinău" a prestat servicii de alimentare cu apă

potabilă în lipsa unui contract individual încheiat cu chiriașul principal Șirco Boris,

care nu au fost de acord cu proiectul contractului propus pentru semnare și a înaintat

acestuia un proces-verbal de divergențe, care a fost lăsat fără examinare, furnizând

apă pârâților fără temei legal, astfel, SA "Apă - Canal Chișinău" nu este în drept să

pretindă achitarea unor careva plăți în acest sens.

Explică că, calculul desfășurat anexat de reclamant în calitate de probă întru

susținerea cerințelor sale, nu corespunde rigorilor impuse unui document oficial și

respectiv, acesta nu are forță probantă, deoarece volumului de apă inclus în pretinsa

cotă-parte, nu este clar din ce este compus, ori, potrivit răspunsului Ministerului

Economiei și Comerțului al Republicii Moldova, includerea acesteia este ilegală.

Indică că, toate cheltuielile în acest sens urmează să fie suportate de către

furnizor, în sarcina prestatorului de serviciu fiind inclusiv și instalarea contorului de

apă, în anul 2005 SA "Apă - Canal Chișinău" refuzând fără careva temei prestarea

acestui serviciu.

Adaugă că, în prezent nu sunt careva datorii față de SA "Apă - Canal Chișinău".

Mai mult ca atât achită lunar serviciile prestate conform datelor contorului, acesta

fiind instalat în apartament, sigilat și verificat.

Relevă că, Șirco Liubovi și Șirco Olesea, nu pot avea calitatea de co-pârâți în

prezenta pricină, deoarece sunt pârâți necorespunzători, acțiunea civilă fiind pasibilă

de respins inclusiv din acest considerent.

2

Solicită admiterea acțiunii reconvenționale, recunoașterea faptului că, Șirco

Liubovi și Șirco Olesea nu sunt subiecți ai raportului juridic civil, fiind pârați

necorespunzători; recunoașterea faptului că, SA "Apă - Canal Chișinău" a încălcat

legislația în vigoare și nu a instalat, din cont propriu, în apartamentul acestora un

contor de apă în anul 2005; recunoașterea ca fiind ilegale acțiunile reclamantului de

efectuare a calculului plăților spre achitare de către Șirco Boris pentru cota-parte și

deservirea tehnică, incluzând în facturile de plată pentru livrarea apei și canalizare a

deservirii tehnice cu obligarea de a recalcula plățile respective; recunoașterea ca fiind

ilegale acțiunile reclamantului prin care acesta a diminuat în actul din 09.12.2010

sumele achitate de Șirco Boris pentru apă și canalizare în perioada februarie 2005 -

2010; recunoașterea faptului că, SA "Apă - Canal Chișinău" a încălcat legislația

Republicii Moldova și nu a expediat extrasele anuale ale contului pentru perioada

2005-2010; recunoașterea faptului că, metoda operată de către reclamant, de a calcula

plățile pentru apă rece / după norma 0,195m3 apă pentru o persoană în zi, nu este

întemeiată și contravine legislației RM; recunoașterea faptului că, actele de control al

datoriilor din 09.12.2010 și 26.11.2013, precum și calculul desfășurat pentru apă și

deservirea tehnică nu au forță probantă, ținând cont de faptul că acestea nu corespund

rigorilor unui document; încasarea prejudiciului material în mărime de 64,80 lei,

precum și a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 16 iunie 2015 s-a

admis parțial acțiunea civilă și s-a încasat în mod solidar din contul lui Șirco Boris,

Șirco Liubovi și Șirco Olesea suma de 312,15 lei cu titlu de datorie formată pentru

deservirea tehnică în perioada 01 noiembrie 2007 - 01 noiembrie 2010 și suma de

115,61 lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

S-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea reconvențională înaintată de Șirco

Boris, Șirco Liubovi și Șirco Olesea către SA „Apă - Canal Chișinău" cu privire la

recunoașterea caracterului ilegal al acțiunilor și compensarea prejudiciului material și

moral cauzat.

Ca motiv de admitere parțială a acțiunii inițiale instanța de fond a indicat că,

contractul de livrare și evacuare a apelor uzate pentru necesitățile comunale ale

coposesorii blocului de locuințe din șos. Muncești nr. 810, mun. Chișinău, a fost

încheiat cu Duliga Vladimir, desemnat prin Procesul Verbal al adunării locatarilor

casei nr. 810, str. Muncești din 21.07.2005, temei care, în opinia instanței, este unul

legal atâta timp cât pârâții au acceptat prestarea acestui serviciu, au achitat chiar o

parte din el și nu l-au contestat.

3

Ca motiv de respingere a cererii reconvenționale instanța de fond a indicat că, din

analiza textului Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10.02.2000, a Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr.10 din 30.10.2009, actele și acțiunile

reclamantului contestate de către pârâții Șirco, nu cad sub incidența legii nominalizate

și nu constituie în sine acțiuni sau acte care ar putea fi contestate în mod separat,

acestora urmează a lise da apreciere prin prisma litigiului iscat.

De asemenea pretențiile înaintate în cererea reconvențională au fost parțial

obiectul unui alt litigiu care s-a examinat de către Judecătoria Râșcani, mun.

Chișinău, decizia fiind irevocabilă din 25.06.2014.

Ca urmare argumentele pârâților Șirco privind cauzarea prejudiciului material și

moral nu au fost probate (f.d.120-122 vol.II).

La 26 iunie 2015 Șirco Boris, Șirco Liubovi și Șirco Olesea au declarat apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 16 iunie 2015 (f.d.131

vol.II), completat la 08 octombrie 2015 (f.d. 170-173 vol.II).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 21 aprilie 2016 a respins apelul declarat

de Șirco Boris, Șirco Liubovi și Șirco Olesea.

A menținut hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 16 iunie 2015

(f.d.221-235 Vol.II).

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, instanța de fond corect a

dat apreciere la materialele cauzei și întemeiat a aplicat legislația în vigoare reieșind

din circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul material.

Ca urmare, argumentele apelanților nu și-au găsit confirmare, motiv din care a și

fost menținută hotărârea instanței de fond.

La 27 iulie 2016, Șirco Boris, Șirco Liubovi și Șirco Olesea a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016 solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea

unei noi decizii prin care să fie admisă integral acțiunea reconvențională și respinsă

integral cererea inițială (f.d. 1-3 vol.III).

În motivarea cererii de recurs a indicat că, aprecierea instanței de apel și instanței

de fond privind respingerea acțiunii reconvențională este subiectivă, deoarece

criteriile care stau la baza emiterii acestora trebuie să fie obiective și imparțiale.

Menționează că, instanța de apel și instanța de fond în mod arbitrar au apreciat

circumstanțele speței, or, poziția instanțelor inferioare este subiectivă și constituie o

derogare de la exigențele prescrise din principiul contradictorialității în condițiile

egalității armelor.

Relatează că, instanța de apel, în motivarea deciziei, nu își justifică soluția, or,

cerințele acțiunii reconvenționale sunt întemeiate și urmează a fi admise integral.

4

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de Șirco Boris, Șirco Liubovi și Șirco Olesea în

cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 21 aprilie

2016 la 13.05.2016 (f. d. 236 vol. II).

La materialele pricinii nu sunt anexate probe ce confirmă recepționarea copiei

deciziei instanței de apel de către Șirco Boris, Șirco Liubovi și Șirco Olesea.

Prin urmare, recursul declarat Șirco Boris, Șirco Liubovi și Șirco Olesea la 27

iulie 2016, se consideră depus în termen.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Colegiul consideră recursul ca fiind depus în termen în condițiile în care din

materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei

instanței de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a

recursului.

Or, recurentul anexează la cererea de recurs probe ce confirmă omiterea

întemeiată a termenului de prescripție.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

5

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă

motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

6

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța

de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept

material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale,

iar argumentele invocate de Șirco Boris, Șirco Liubovi și Șirco Olesea în cererea de

recurs poartă caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul inadmisibil.

În conformitate art. art. 433 lit. a) 434 și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Șirco Boris, Șirco Liubovi și Șirco Olesea se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul: Ala Cobăneanu

Judecătorii: Ion Druță

Nicolae Craiu

7