2ra-2543/16 — partajarea datoriilor comune în devălmăsie a sotilor

2ra-2543/16 — partajarea datoriilor comune în devălmăsie a sotilor (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: M. Tertea dosarul nr. 2ra-2543/16

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

Î N C H E I E R E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Irina Vasilcenco (Obadă) și Vasile Obadă,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Obadă

împotriva Irinei Vasilcenco (Obadă) cu privire la partajarea datoriilor comune în

devălmășie a soților,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016, prin care au

fost respinse apelurile declarate de către Irina Vasilcenco (Obadă) și Vasile Obadă

și menținută hotărârea Judecătoriei Căușeni din 26 ianuarie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 14 august 2015, Vasile Obadă a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Irinei Vasilcenco (Obadă) cu privire la partajarea datoriilor

comune în devălmășie a soților.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 22 mai 2014, prin

hotărârea Judecătoriei Căușeni a fost desfăcută căsătoria sa încheiată cu Irina

Vasilcenco (Obada).

Afirmă că, la momentul desfacerii căsătoriei, nu s-au invocat pretenții

patrimoniale deoarece în baza unei înțelegeri amiabile, urmau a fi partajate atât

bunurile, cât și datoriile comune, care existau la acel moment.

Susține că, nu s-a soldat cu succes soluționarea litigiului pe cale amiabilă,

din care considerente s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată.

Relevă că, în timpul căsătoriei, reieșind din starea financiară dificilă, fiind

doar el angajat în câmpul munci iar pârâta fiind însărcinată, și în interes de familie,

a fost nevoit să împrumute mijloace bănești atât de la instituțiile bancare, cât și de

la persoane fizice.

Declară că, odată cu nașterea copilului, cheltuielile s-au majorat, deoarece

copilul a avut unele afecțiuni de sănătate, care au necesitat tratament și îngrijire

clinică.

1

În aceste circumstanțe, invocă că, la data de 19 martie 2014, în baza

contractului de împrumut autentificat notarial, a împrumutat de la Zinaida Obadă

suma de 25 000 lei, cu termenul final de rambursare la data de 19 martie 2016.

Afirmă că, la data de 10 octombrie 2013, în baza contractului de

împrumut/recipisă, a luat cu împrumut suma de 900 Euro de la Ion Roibu, pe un

termen de pînă la 01 ianuarie 2015.

La fel, susține că, la data de 11 noiembrie 2013, a încheiat cu ÎM „Credit

Rapid” SRL contractul de împrumut cu dobândă nr. N/OV/2106/1, conform căruia

i-a fost acordat un împrumut în sumă de 1 000 dolari SUA pe un termen de 20, de

luni cu o dobândă de 14,75 % anual, cu o rată lunară de 61,7 dolari SUA.

Menționează că, la momentul desfacerii căsătoriei - 22 mai 2014, datoria

conform acestui contract de împrumut constituia 725,22 dolari SUA, pe care el

ulterior a achitat-o împreună cu dobânda în sumă de 68,95 dolari SUA.

Relevă că, la data de 26 noiembrie 2013, a încheiat cu BC

„Moldindconbank” SA contractul de linie de credit nr. 13/151-CRED2289, în baza

căruia i-a fost acordată o linie de credit revolving în limita plafonului maxim de

30 000 lei, cu o dobândă de 5% pentru primele 24 de luni din soldul creditului la

data calculării.

Invocă că, întru asigurarea rambursării creditului acordat în valoare de

30 000 lei prin contractul de credit nr. 13/151-CRED2289 și achitării dobânzilor,

penalităților pentru utilizarea lor, pârâta Irina Vasilcenco (Obadă) a încheiat cu BC

„Moldindconbank” SA, la data de 26 noiembrie 2013 contractul de fidejusiune,

prin care s-a obligat să răspundă față de creditor pentru executarea totală a

obligaților de plată asumate de către Vasile Obada.

Susține că, la momentul desfacerii căsătoriei, datoria conform contractului

de credit nr. 13/151-CRED2289, constituia suma de 28 417,25 lei, fapt confirmat

prin extrasul pe contract, eliberat de către BC „Moldindconbank” SA pe perioada

26 noiembrie 2013 – 09 iulie 2015.

Mai invocă că, conform ordonanței judecătorești nr. 2p/o-189/14 din 14

martie 2014, achită lunar din salariu, pensia de întreținere a copilului minor, fiica

Ariana Obada, născută la 18 decembrie 2013, în sumă de 1056 lei, total fiind

transferat pe contul pârâtei suma de 14 532,57 lei, fapt confirmat prin certificatul

nr. 5/6-5059 din 09 iulie 2015, totodată, acordă și ajutoare financiare sub formă de

alimente, haine, jucării, medicamente la solicitarea pârâtei.

Declară că, se află într-o situație financiară grea și nu are posibilitatea de a

rambursa de unul singur datoriile acumulate în timpul căsătoriei de ambii soți.

Solicită partajarea în cote-părți egale cu pârâta Irina Vasilcenco (Obadă) a

împrumutului bănesc în mărime de 25 000 lei, a împrumutului în mărime de 900

Euro, a împrumutului în mărime de 28 475,69 lei cu dobînda bancară și a

împrumutului bănesc în mărime de 725,22 dolari SUA cu dobânda de 68,95 dolari

SUA.

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 26 ianuarie 2015 a fost admisă

parțial acțiunea, a fost partajat împrumutul bănesc restant în sumă de 28 475,69 lei

acordat de către BC „Moldindcombank” SA prin contractul de credit nr. 13/151-

CRED2289 la data de 26 noiembrie 2013, dobânda aferentă și alte plăți ce

2

generează din acest contract, atribuind în obligația lui Vasile Obadă și Irinei

Vasilcenco (Obadă) de a restitui fiecare câte 172 cotă-parte din împrumut, ceea ce

constituie 14 237,85 lei și câte ½ cotă-parte din dobânda aferentă și alte plăți ce

generează din acest contract. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În argumentarea poziției sale, referitor la admiterea pretenției cu privire la

partajarea împrumutului bănesc în sumă de 28 475,69 lei și a dobândei aferente de

la BC „Moldindcombank” SA, prima instanță și-a argumentat concluzia prin

constatarea cu certitudine că, acest împrumut a fost luat de către reclamant cu

scopul achitării costului restant al casei procurate, fapt recunoscut și de către pârâtă

în ședința de judecată, care a garantat rambursarea creditului în calitate de

fidejusor.

La respingerea celorlalte pretenții, prima instanță a reiterat că, împrumuturile

luate de Vasile Obadă la data de 10 octombrie 2013 în baza recipisei în sumă de

900 Euro de la Ion Roibu, la data de 11 noiembrie 2013 în baza contractului de

împrumut nr. N/OV/2016/1 de la ÎM „Credit Rapid” SRL în sumă de 1 000 dolari

SUA și la data de 19 martie 2014 în baza contractului de împrumut de la Zinaida

Obadă în sumă de 25 000 lei, s-au efecutat în alte scopuri decât cele familiale,

deoarece la data de 10 martie 2014, deja era intentat procesul de divorț de către

pârâtă, însă din martie 2013, gospodăria comună între soții Obadă a încetat de fapt,

soții locuind separat, fiind în relații ostile.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016 au fost respinse

apelurile declarate de către Irina Vasilcenco (Obadă) și Vasile Obadă și menținută

hotărârea primei instanțe.

La data de 26 august 2016, Irina Vasilcenco (Obada) a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială

a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești în partea admiterii cerinței de partajare a împrumutului bănesc

acordat de către BC „Moldindconbank” SA, deoarece instanțele judecătorești, la

examinarea cauzei, au încălcat esențial și aplicat eronat normele de drept material

și procedural, au apreciat arbitrar probele.

Menționează că, instanțele de judecată eronat au interpretat declarațiile lui

Vasile Obadă precum că, împrumutul acordat de către BC „Moldindconbank” SA a

fost luat în scopul achitării costului restant al casei, deoarece Vasile Obadă nu a

transmis suma împrumutată foștilor proprietari Andrei și Olga Nița, fapt ce se

confirmă prin depunerea în instanța de judecată de către ultimii a cererii de

chemare în judecată împotriva lui Vasile Obadă cu privire la rezilierea contractului

de vânzare-cumpărare a imobilului.

Consideră că, aceste împrejurări, precum și încheierea Judecătoriei Orhei din

30 aprilie 2014, prin care a fost confirmată tranzacția de împăcare încheiată între

Andrei Niță, Olga Niță și Vasile Obadă conform căreia, Vasile Obadă benevol a

cedat casa procurată de către ei în sat. Peresecina, r-ul Căușeni foștilor proprietari,

stabilind lipsa cărorva pretenții patrimoniale reciproce, denotă faptul că, Vasile

Obadă a folosit împrumutul acordat de către BC „Moldindconbank” SA în alte

3

scopuri personale și nu în interes de familie, mai mult, este combătut și argumentul

precum că, intimatul ar fi cheltuit mijloace financiare în jur de 5 000 Euro pentru

reconstrucția casei procurate.

Consideră că, intimatul, prin înaintarea prezentei cererii de chemare,

manifestă un comportament dolosiv și pretinde sume bănești, care nu au fost

folosite în interes de familie dar în scopuri personale.

Totodată, relevă că, deși împrumutul acordat de către BC „Moldindconbank”

SA în valoare de 30 000 lei a fost contractat în timpul căsătoriei, mijloacele

financiare au fost administrate de către intimat în interesele sale personale, din care

motiv, aceasta constituie datoria lui proprie și pe care urmează să o restituie Vasile

Obadă în conformitate cu clauzele contractuale.

La data de 09 septembrie 2016, Vasile Obadă a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece instanțele judecătorești, la examinarea cauzei, au încălcat

esențial și aplicat eronat normele de drept material și procedural, au apreciat

arbitrar probele, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

omului și anume, a dreptului de proprietate – art. 1 din Protocolul 1 CEDO și a

dreptului la o hotărâre motivată – art. 6 CEDO.

Menționează că, hotărârea judecătorească nu corespunde prevederilor art.

241 alin. (5) din CPC, deoarece în motivare nu sunt indicate argumentele invocate

de instanță la respingerea unor probe.

Relevă că, instanțele de judecată au apreciat superficial probele de

importanță majoră și, anume, probele ce demonstrează că unul dintre soți nu a știut

că a fost încheiat un contract de împrumut de către celălalt, instanța rezumându-se

nejustificat doar la faptul că, recurentul nu a probat pertinent și concludent că,

împrumuturile au fost luate în interesele familiei, neglijând în totalitate esența

probelor ce demonstrează contractarea împrumuturilor în interese de familie,

anume, pentru reparația casei procurate pe care le-a recunoscut și intimata.

Invocă că, instanța de apel și prima instanță au avut obligația de a-și îndrepta

atenția inițial pe faptul încasării împrumuturilor în mod solidar de la ambii soții,

derogând de la restituirea solidară a soților doar în cazul unor probe veridice, ce ar

demonstra că unul dintre soți a folosit banii împrumutați în alte scopuri decât cele

de familie.

Consideră că, instanțele de judecată nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, motivând că, la

materialele cauzei lipsesc probe veridice ce ar confirma faptul că, el a folosit

sumele de bani împrumutate în alte scopuri și nu în interesul comun al soților.

Afirmă că, declarația Irinei Vasilcenco (Obadă) precum că, nu a cunoscut

despre existența împrumuturilor bănești în sumă de 25 000 lei, 900 Euro și 725

dolari SUA sunt declarative și lipsite de suport probatoriu.

Susține că, prima instanță neîntemeiat a respins partajarea împrumuturilor în

mărime de 900 Euro conform recipisei din 10 octombrie 2013, în mărime de

4

25 000 lei conform contractului de împrumut din 19 martie 2014 și a împrumutului

în mărime de 725,22 dolari SUA conform contractului de împrumut din 11

noiembrie 2013, deoarece aceste împrumuturi au fost contractate în legătură cu

casa procurată de către el în interesul familiei și care necesita o reparație capitală,

scopul împrumuturilor bănești fiind schimbarea ușilor, ferestrelor și achitarea

datoriei restante la procurarea casei.

Mai relevă că, instanța de apel nu a luat în considerație recunoașterea Irinei

Vasilcenco (Obadă) în ședința de judecată a faptului că, mijloacele bănești

împrumutate de la BC „Moldindcondbank” SA la data de 26 noiembrie 2013 au

fost solicitate pentru achitarea parțială a datoriei restante pentru procurarea de către

ei a casei de locuit la 05 octombrie 2011.

Consideră că, prin recunoașterea de către Irina Vasilcenco (Obadă) a unui

împrumut duce la apariția unei bănuieli rezonabile asupra faptului că, într-adevăr

împrumuturile contractate de către el au fost solicitate în interes de familie, la fel,

și intervalul de 16 zile dintre contractele de împrumut servesc ca probă în acest

sens.

Invocă că, hotărârile judecătorești sunt neîntemeiate și lipsite de suport

probatoriu.

Prin referința depusă la data de 26 octombrie 2016 Vasile Obadă a solicitat

respingerea recursului declarat de către Irina Vasilcenco (Obadă).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile au fost depuse în termen, or,

din materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursurilor.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt inadmisibile din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

5

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de către Irina

Vasilcenco (Obadă) și Vasile Obadă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile

declarate de către Irina Vasilcenco (Obadă) și Vasile Obadă, asemenea aspecte nu

se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

6

considera recursurile Irinei Vasilcenco (Obadă) și a lui Vasile Obadă ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursurile declarate de către Irina Vasilcenco (Obadă) și Vasile Obadă se

consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

7