2r-951/16 — cu privire la partajarea bunului proprietate comuna

2r-951/16 — cu privire la partajarea bunului proprietate comuna (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2r-95/16

prima instanță:(judecătoria Centru, mun. Chișinău) Constantin Roșca.

Curtea de Apel Chișinău – Pruteanu V., Popova L., Gavrilița A.

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Morozan Maria, Morozan Constantin,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lipcan Vasile

împotriva lui Morozan Constantin, Morozan Maria, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Cațer Victor cu privire la determinarea a cîte ½ cotă-parte

ideală din bunurile proprietate comună în devălmășie după Morozan Constantin și

Morozan Maria precum și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016 prin

care s-a respins cererea de restituire a cererii de apel, cererea de amînare a ședinței

de judecată, s-a repins ca neîntemeiată cererea lui Morozan Constantin și Morozan

Maria de scutire de la plata taxei de stat, s-a prelungit termenul de prezentare a

dovezii de plată a taxei de stat,

c o n s t a t ă:

La 03 martie 2015 Lipcan Vasile a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Morozan Constantin, Morozan Maria, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Cațer Victor prin care a solicitat dispunerea împărțirii

casei individuale de locuit cu suprafața totală de 115,6 m.p., situată în mun.

Chișinău, str. Rîndunele, 7, cu nr. cadastral 0100215.202.01 între coproprietarii

devălmași Morozan Constantin și Morozan Maria, determinînd în proprietatea lui

Constantin Morozan și Morozan Maria a cîte ½ cotă-parte ideală din bunul imobil,

dispunerea împărțirii autoturismul de model Toyato Prado, n/î KAM 779 între

coproprietarii devălmași Morozan Maria, Morozan Constantin determinînd în

proprietatea lui Constantin Morozan și Maria Morozan a cîte ½ cotă-parte ideală.

De asemenea a solicitat încuviințarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile și în

Registrul de stat al transporturilor modificările rezultate din hotărîrea

judecătorească, încasarea de la pîrîți în beneficiul reclamantului a taxei de stat în

mărime de 100 de lei și a cheltuielilor de judecată suportate (f.d.3.4).

1

În motivarea cererii de chemare în judecată a motivat că, prin hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 mai 2012, a fost dispusă încasarea de la

Constantin Morozan în beneficiul lui Vasile Lipcan a sumelor de 18 000 euro și

30 000 dolari SUA, cu titlul de împrumut, a sumelor de 9532,85 euro și 15246,98

dolari SUA cu titlul de dobîndă de întîziere și a taxei de stat în sumă de 5 000 lei.

De asemenea, a fost încasată de la Constantin Morozan în beneficiul statului a

taxei de stat în sumă de 20 000 lei.

Hotărârea respectivă a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 19 februarie 2013 și decizia Curții Supreme de Justiție din 04 septembrie 2013.

În urma rămînerii hotărîrii irevocabile a fost emis titlul executoriu. Prin

încheierea executorului judecătoresc Cațer Victor la 03 aprilie 2013 a fost intentată

procedura de executare.

Deși au fost întreprinse mai multe măsuri de executare a titlului executoriu,

pîrîtul nu a executat titlul executoriu și nu a stins datoria.

Respectiv, pentru a asigura executarea datoriei și luînd în considerație că

pîrîtul nu dispune de alte bunuri cu titlul de proprietate personală, consideră că prin

determinarea cotelor părți a proprietății comune în devălmășie a pîrîților Morozan

Constantin și Morozan Maria, reclamantul va putea să-și stingă datoria din contul

bunurilor (f.d. 3,4).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 septembrie 2015 s-a

admis integral cererea de chemare în judecată înaintată de către Lipcan Vasile

împotriva lui Morozan Constantin și Morozan Maria, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Cațer Victor cu privire la determinarea a cîte ½ cotă-parte

ideală din bunurile proprietate comună în devălmășie după Morozan Constantin și

Morozan Maria precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

S-a determinat după Morozan Constantin și Morozan Maria, a cîte ½ cotă-

parte ideală din proprietatea comună în devălmășie a soților și anume din: imobilul,

identificat cu numărul cadastral 0100215.202.01 situat în mun. Chișinău, str.

Rîndunelilor, 7 precum și din automobilul de model ”Toyato Prado” cu numărul de

înmatriculare KAM 779.

De asemenea s-a decis că hotărârea în cauză servește ca temei pentru Oficiul

Cadastral Teritorial Chișinău, filiala întreprinderii de stat ”Cadastru” și Direcția

înregistrare a transporturtului și calificarea conducătorilor auto din cadrul

întreprinderii de stat ”Registru” să efectueze înregistrările în Registrul bunurilor

imobile și în Registrul de stat al transportatorilor.

S-a încasat de la Morozan Constantin în beneficiul lui Lipcan Vasile suma

de 200 lei cu titlul de cheltuieli pentru achitarea taxei de stat (f.d. 63-64).

Nefiind deacord cu hotărârea primei instanțe, la 22 octombrie 2015 Morozan

Constantin și Morozan Maria au depus cerere de apel prin care au solicitat casarea

integrală a hotărîrii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să

fie respinsă cererea de chemare în judecată integral (f.d. 68).

La 18 decembrie 2015 Morozan Constantin, Morozan Maria au depus cerere

de apel motivată prin care au solicitat casarea integrală a hotărîrii instanței de fond

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a dispus trimiterea pricinii la rejudecare

în prima instanță, scutirea integrală de la achitarea taxei de stat în temeiul art. 85

2

alin. (4) din Codul de procedură civilă, deoarece apelanții sunt pensionari iar

Morozan Constantin este și invalid de gr. I (fără termen) (f.d. 78,79).

Prin încheierea din 24 februarie 2016 Curtea de Apel Chișinău a respins ca

neîntemeiată cererea lui Morozan Constantin și Morozan Maria de scutire de la

plata taxei de stat 18 750 lei.

Nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Morozan Constantin și Morozan

Maria împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 septembrie

2015.

S-a acordat lui Morozan Constantin și Morozan Maria termen pînă la 06

aprilie 2016 ora 12:00 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în sumă de

18 750 lei (f.d. 93, 94).

La 01 aprilie 2016 Morozan Constantin, Morozan Maria au depus cerere de

recurs prin care au solicitat casarea integrală a încheierii Curții de Apel Chișinău

din 24 februarie 2016 (f.d. 100,101).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 mai 2016 s-a respins recursul

declarat de către Morozan Constantin și Morozan Maria s-a menținut încheierea

Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016 în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată înaintată de Lipcan Vasile împotriva lui Morozan Constantin

și Morozan Maria, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Cațer Victor cu

privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie și încasarea

cheltuielilor de judecată (f.d. 106-111).

La 19 septembrie 2016 Morozan Maria, Morozan Constantin au depus cerere

prin care au solicitat scutirea de la achitarea taxei de stat în mărime de 18 750 lei,

admiterea spre examinare a cererii de apel în baza taxei de stat achitată ca acțiuni

nepatrimonială în mărime de 200 lei. Amînarea ședinței de judecată fixată pentru

data de 28 septembrie 2016, în legătură cu imposibilitatea prezentării în ședința de

judecată din cauza problemelor de sănătate și din cauza necesității angajării unui

avocat.

În motivarea cererii de scutire de la plata taxei de stat a menționat că Curtea

de Apel Chișinău în mod nejustificat impune apelanții să achite taxa de stat în

mărime de 18 750 lei în condițiile în care intimatul Lipcan Vasile la înaintarea

cererii de chemare în judecată a achitat doar 200 lei, acțiunea fiind examinată ca

una nepatrimonială (f.d. 119,120).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016 s-a respins

cererea de restituire a cereri de apel.

S-a respins cererea de amînare a ședinței de judecată, s-a respins ca

neîntemeiată cererea lui Morozan Constantin și Morozan Maria de scutire de la

plata taxei de stat, s-a prelungit termenul pentru prezentarea dovezii de plată a

taxei de stat încă de 18 550 lei pînă la 05 octombrie 2016, s-a comunicat lui

Morozan Constantin, Morozan Maria că, ședința de judecată este numită pentru 05

octombrie 2016, ora 10:00, s-a explicat lui Morozan Constantin și Morozan Maria

că, dacă va fi prezentată pînă la 05 octombrie 2016, ora 10:00 dovada achitării

plății taxei de stat încă de 18 500 lei, apelul se va considera depus la data

prezentării inițiale și se va examina în fond, în caz contrar apelul va fi restituit

conform art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă (f.d. 124-127).

3

În motivarea încheierii Curtea de Apel Chișinău a conchis că Morozan

Constantin și Morozan Maria nu au prezentat probe care să confirme pretinsa

imposibilitate a apelanților de a achita taxa de stat de 18 500 lei.

La 04 octomnrie 2016 Morozan Constantin și Morozan Maria au depus

cerere de recurs prin care au solicitat casarea integrală a încheierii Curții de Apel

Chișinău din 28 septembrie 2016 și scutirea recurenților de la achitarea taxei de

stat, care a fost stabilită din valoarea acțiunii în mărime de 18 750 lei și dispunerea

acceptării cererii de apel cu achitarea taxei de stat în mărime fixă.

În motivarea cererii de recurs au indicat că, Lipcan Vasile la depunerea

cererii de chemare în judecată au achitat taxa de stat în mărime de 200 lei, fiind

calificat litigiul ca unul nepatrimonial.

Curtea de Apel Chișinău neținînd cont de acest fapt califică litigiul ca unul

patrimonial și a dispus achitarea taxei în mărime de 18 500 lei, fapt ce duce la

încălcarea principiului egalității părților.

De asemenea, a indicat că, în speță litigiul nu este patrimonial întrucît se

solicită stabilirea cotelor părți a proprietății comune în devălmășie și taxa de stat

urmează să fie achitată în mărime de 75% din 500% pentru fiecare capăt de cerere

și nu 3% din valoarea acțiunii.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, ttermenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Analizînd termenul de depunere a recursului, instanța de recurs a constatat

că, Curtea de Apel Chișinău a emis încheierea la 28 septembrie 2016.

Cererea de recurs a fost depusă la 04 octombrie 2016, respectiv recursul se

consideră depus în termen conform art.425 din Codul de procedură civilă.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis parțial cu casarea încheierii în parte și remiterea pricinii la

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în același complet de judecată din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. b) Codul de procedură civilă instanța de

recurs, poate să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea,

restituind pricina spre rejudecare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, art. 6 § 1 din

Convenție îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice

contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil.

Astfel, acest articol consfințește un „drept la o instanță“, în cadrul căruia

dreptul de acces, și anume dreptul de a sesiza instanța în materie civilă, nu

constituie decât un singur aspect.

Cu toate acestea, Curtea admite că, potrivit jurisprudenței sale constante,

„dreptul la o instanță“ nu este absolut. El se pretează unor limitări deoarece, prin

însăși natura sa, el impune o reglementare din partea statului care poate să aleagă

mijloacele pe care să le utilizeze în acest scop.

În aceasta privința, Curtea reamintește că, ea nu a exclus niciodată ipoteza ca

interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea unei restricții

4

de natura financiară în accesul unei persoane la o instanță (Tolstoy-Miloslavsky, p.

80–81, §§ 61).

Totuși, aceste limitări nu pot restrânge accesul liber pentru un individ într-o

asemenea măsură sau până la un punct încât să fie afectată însăși esența dreptului

de acces. În plus, limitările nu sunt în acord cu art. 6 § 1 din Convenție decât dacă

urmăresc un „scop legitim” și dacă există un „raport rezonabil de proporționalitate

între mijloacele folosite și scopul vizat” [Ashingdane împotriva Regatului Unit,

pct. 57; Fayed împotriva Regatului Unit, pct. 65; Markovic și alții împotriva Italiei

(MC), pct. 99].

Cu toate acestea, Curtea reiterează faptul că, valoarea taxelor, apreciată în

lumina circumstanțelor unei cauze concrete, inclusiv solvabilitatea reclamantului și

faza de procedura în care limitarea respectivă este impusă, sunt factori care trebuie

luați în considerare pentru a stabili dacă partea interesată a beneficiat de dreptul

său de acces la instanță sau dacă, din cauza valorii taxelor, accesul la o instanță a

fost limitat într-o asemenea măsură încât dreptul este încălcat chiar în esența sa

(Tolstoy-Miloslavsky p. 80–81, §§ 63 și Kreuz, § 60).

În conformitate cu art. 83 din Codul de procedură civilă, taxa de stat

reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească

în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele

procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe

documente din dosar.

În acțiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcție de caracterul și

valoarea acțiunii, iar în acțiunile nepatrimoniale și în alte cazuri prevăzute de lege,

în proporții fixe, conform Legii taxei de stat.

Legea taxei de stat, nr. 1216 din 03 decembrie 1992 stabilește cuantumul

taxei de stat pentru litigiile patrimoniale și nepatrimoniale.

Calificarea litigiului ca patrimonial sau nepatrimonial se efectuează de către

instanța de judecată luînd în considerație respectarea accesului la justiție a

persoanei și cu aplicarea principiului egalității părților în proces.

În speță, Judecătoria Centru, mun. Chișinău a calificat litigiul ca

nepatrimonial și respectiv reclamantul Lipcan Vasile a achitat taxa de stat în sumă

de 200 lei.

Curtea de Apel Chișinău a calificat litigiul ca patrimonial și a solicitat ca

apelanții, Morozan Constantin, Morozan Maria să achite taxa de stat în sumă de

18 750 lei.

Totodată, obiectul litigiului în instanța de fond a constituit determinarea

cotelor părți din proprietatea comună în devălmășie a recurenților Morozan

Constantin, Morozan Maria, iar prin hotărârea Judecătoria Centru, mun. Chișinău

din 28 septembrie 2015 s-a admis integral cererea de chemare în judecată înaintată

de către Lipcan Vasile împotriva lui Morozan Constantin și Morozan Maria,

intervenient accesoriu executorul judecătoresc Cațer Victor cu privire la

determinarea a cîte ½ cotă-parte ideală din bunurile proprietate comună în

devălmășie după Morozan Constantin și Morozan Maria precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

5

S-a determinat după Morozan Constantin și Morozan Maria, a cîte ½ cotă-

parte ideală din proprietatea comună în devălmășie a soților și anume din: imobilul,

identificat cu numărul cadastral 0100215.202.01 situat în mun. Chișinău, str.

Rîndunelilor, 7 precum și din automobilul de model ”Toyato Prado” cu numărul de

înmatriculare KAM 779.

Morozan Constantin, Morozan Maria au contestat hotărîrea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 28 septembrie 2015, obiectul litigiului fiind același.

Cu toate acestea, instanța de apel, a calificat litigiul ca patrimonial fără a

motiva încheierea în acest sens, or dreptul la un proces echitabil, garantat de art.

6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile

pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept

scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective

(Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16,

paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste

observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către

instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația

de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de

probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez

împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și

Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p.

19, paragraful 59].

Distinct de cele relatate supra, Curtea Supremă de Justiție relevă că, instanța

de judecată la examinarea cauzei urmează să rețină menținerea unui „echilibru

just” între părți, or acesta implică egalitatea armelor implică obligația ca fiecăreia

dintre părți să i se ofere o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza – inclusiv

probele – în condiții care să nu o situeze într-o situație de net dezavantaj față de

partea adversă: Dombo Beheer B.V. împotriva Țărilor de Jos, pct. 33.

Subsecvent, relevăm că, instanța de judecată în cazul în care constată că

litigiul este patrimonial, taxa de stat urmează să fie achitată în conformitate cu art.

3 pct. 1 lit. a) din Legea taxei de stat, care prevede că, pentru cererile cu caracter

patrimonial se achită taxa de stat în mărime de 3% din valoarea acțiunii sau din

suma încasată.

Respectiv, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că, apelații urmează să achite

taxa de stat în sumă de 18 500 lei.

Cu toate acestea instanța de judecată nu a constatat care este valoarea

acțiunii, sau suma încasată și din ce sumă a calculat taxa de stat, or taxa de stat este

o limitare legală a accesului la justiție, care urmează să fie transparentă astfel încît

să nu fie încălcat dreptul în substanță.

Cu referire la decizia Curții Supreme de Justiție din 11 mai 2016 prin care s-

a respins recursul declarat de către Morozan Constantin și Morozan Maria și s-a

menținut încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016 în pricina civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Lipcan Vasile împotriva lui Morozan

Constantin, Morozan Maria, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Cațer

Victor cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie și

încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de recurs relevă.

6

Curtea de la Strasbourg arată că nu există un drept la o jurisprudență

constantă, astfel că schimbarea jurisprudenței impusă de o abordare dinamică și

progresivă este admisibilă și nu încalcă principiul securității juridice (CtEDO,

Unedic c. Franței, 2008, para. 74; Legrand c. Franței, 2011). Nu este un reviriment

de jurisprudență în situația în care hotărârea instanței supreme prin care se derogă

de la jurisprudența constantă este singulară și atât timp cât nu se explică detaliat

motivele schimbării poziției acestei instanțe (CtEDO, Ilie Șerban c. României,

2011, para. 30).

În acest sens, reținem că instanța de judecată urmează să examineze

prezenta cauză prin aplicarea în coroborare a principiilor: accesului la justiție,

egalității părților versus securității raporturilor juridice.

Prin urmare, din considerentele sus menționate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de

recurs urmează de admis parțial cu casarea parțială a încheierii instanței de apel și

cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel la stadia de primire a cererii de

apel.

În conformitate cu art. 427 lit. b) art.428 Codul de procedură civilă,

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite parțial recursul declarat de către Morozan Constantin, Morozan

Maria.

Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016 emisă

în cauza Lipcan Vasile împotriva lui Morozan Constantin, Morozan Maria,

intervenient accesoriu executorul judecătoresc Cațer Victor cu privire la

determinarea a cîte ½ cotă-parte ideală din bunurile proprietate comună în

devălmășie după Morozan Constantin și Morozan Maria precum și încasarea

cheltuielilor de judecată, în partea respingerii ca neîntemeiată a cererii lui Morozan

Constantin și Morozan Maria de scutire de la plata taxei de stat, cu remiterea

pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în același complet de judecată la

stadia de primire a cererii de apel.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

7