2rc-917/16 — intentarea procesului de insolvabilitate

2rc-917/16 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2rc-917/16

prima instanță: (Curtea de Apel Bălți) D. Corolevschi

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către administratorul societății cu răspundere

limitată ”Irmano”, Sergiu Țurcanu,

în cadrul procesului de insolvabilitate a societății cu răspundere limitată

”Irmano”,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 05 septembrie 2016 prin care s-

a scos de pe rol cererea introductivă a reprezentantului debitorului societatea cu

răspundere limitată ”Irmano”, Țurcanu Sergiu,

c o n s t a t ă:

La 08 iunie 2016 administratorul societății cu răspundere limitată ”Irmano”,

Sergiu Țurcan a depus cerere introductivă prin care a solicitat intentarea procesului

de insolvabilitate față de societatea cu răspundere limitată ”Irmano” cu instituirea

perioadei de observație, desemnarea în calitate de administrator al procesului de

insolvabilitate a administratorului autorizat Nicolae Bostan.

În motivarea cererii introductive a menționat că, societatea cu răspundere

limitată ”Irmano” are datorii față de creditori în sumă de 1 305 808,81 lei. La fel a

indicat că, societatea cu răspundere limitată ”Irmano” nu are creanțe curente sau

întîrzieri de la debitori, precum și nu dispune de mijloace bănești pe conturile

bancare.

De asemenea a menționat că, bunurile societății sunt ipotecate la banca

comercială ”Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” societate pe acțiuni în

favoarea societății cu răspundere limitată ”Sine&Co” și sunt deja transmise în

posesia băncii, prin urmare nu pot fi utilizate pentru stingerea datoriilor.

Valoarea activelor societății cu răspundere limitată ”Irmano” este

insuficientă pentru satisfacerea creanțelor creditorilor, fapt ce a dus la survenirea

stării de supra-îndatorare și incapacității de plată.

1

Prin încheierea din 10 iunie 2016 Curtea de Apel Bălți a admis spre

examinare cererea introductivă depusă de societatea cu răspundere limitată

”Irmano” cu sediul în r-nul Drochia, s. Țarigrad privind intentarea procesului de

insolvabilitate în privința sa. În scopul prevenirii modificării stării bunurilor

debitorului societății cu răspundere limitată ”Irmano” în perioada derulării

procesului de insolvabilitate a dispus aplicarea măsurilor de asigurare: a desemnat

în calitate de administrator provizoriu al debitorului societății cu răspundere

limitată ”Irmano” în perioada derulării procesului de insolvabilitate pe Bostan

Nicolae, a înlăturat debitorul societății cu răspundere limitată ”Irmano” de la

gestionarea patrimoniului, a pus sechestru pe bunurile debitorul și pe

corespondența comercială, a suspendat executarea silită asupra bunurilor.

De asemenea, a obligat administratorul provizoriu să prezinte pînă la data

examinării cauzei raportul cu privire la executarea măsurilor de asigurare aplicate,

să verifice mărimea și componența masei debitoare și posibilitatea activității

economice în perioada derulării procesului de insolvabilitate (f.d.35,36).

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 05 septembrie 2016 a fost scoasă de

pe rol cererea introductivă a reprezentantului debitorului, societate cu răspundere

limitată ”Irmano”, Țurcan Sergiu (f.d. 116).

La 05 octombrie 2015 administratorul societății pe acțiuni ”Irmano”, Sergiu

Țurcanu a depus cerere de recurs prin care a solicitat repunerea în termen de

declarare a recursului, casarea încheierii Curții de Apel Bălți din 05 septembrie

2016 prin care a fost scoasă de pe rol cererea introductivă depusă de debitorul

societatea cu răspundere limitată ”Irmano” privind intentarea insolvabilității, cu

restituirea pricinii în Curtea de Apel Bălți pentru examinarea cererii introductive în

fond.

În motivarea cererii de recurs au indicat că, consideră încheierea instanței

ilegală și pasibilă de a fi anulată.

Astfel, instanța de judecată a scos de pe rol cererea introductivă în temeiul

art. 267 lit. g) din Codul de procedură civilă și anume din motivul neprezentării în

instanța de judecată a reprezentantului debitorului.

În legătură cu acest fapt a relevat că art. 267 Cod de procedură civilă nu se

aplică în procedura de insolvabilitate or art. 34 din Legea insolvabilității stabilește

expres competențele instanței după depunerea cererii introductive, instanța de

insolvabilitate avînd împuternicerea de a intenta procedura de insolvabilitate sau de

a respinge cererea introductivă.

De asemenea, a menționat că, procedura de insolvabilitate nu poate fi egalată

cu o procedură contencioasă întrucît nu sunt părțile – pîrît, reclamant ci deja sunt

debitori și creditori.

În concluzie a indicat că, în cazul în care instanța de judecată a considerat

obligatorie prezenta reprezentului debitorului urma să emită o încheiere în acest

sens.

În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, nr. 149 din 29

iunie 2012 hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu

2

recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile

prevăzute expres de prezenta lege.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat încheierea la 05 septembrie 2016. Cererea

de recurs a fost depusă la 05 octombrie 2016. Potrivit procesului-verbal al ședinței

de judecată din 05 septembrie 2016, reprezentantul debitorului nu a fost prezent la

examinarea cauzei, temei ce a servit la scoaterea cererii de pe rol (f.d. 115).

Prin scrisoarea nr. 18597 copia încheierii motivate a fost expediată părților la

23 septembrie 2016 (f.d. 117), iar conform avizului de recepție reprezentantul

societății cu răspundere limitată ”Irmano” a recepționat încheierea la 27 septembrie

2016 (f.d. 119). Cererea de recurs a fost depusă la 05 octombrie 2016, respectiv se

consideră depusă în termen conform art.8 din Legea insolvabilității, nr. 149 din 29

iunie 2012.

Luînd în considerație acest fapt instanța de recurs nu se va expune pe

marginea repunerii în termenul de declarare a recursului.

Cu referire la încheierea recurată instanța de recurs menționează

următoarele.

Potrivit art. 426 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă recursul

împotriva încheierii se depune și se examinează în modul stabilit de prezentul

capitol, cu excepțiile stabilite de prezenta secțiune. Recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului

și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Potrivit art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs, după

ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să

caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

La 08 iunie 2016 administratorul societății cu răspundere limitată ”Irmano” a

depus cerere introductivă prin care a solicitat intentarea procesului de

insolvabilitate din cauzat că societatea este în incapacitate de plată și este

supraîndatorată – temeiul general și special de constatare a procedurii de

insolvabilitate, prevăzute în art. 10 din Legea insolvabilității.

Prin încheierea din 10 iunie 2016 Curtea de Apel Bălți a admis spre

examinare cererea introductivă depusă de societatea cu răspundere limitată

”Irmano” cu sediul în r-nul Drochia, s. Țarigrad privind intentarea procesului de

insolvabilitate în privința sa. În scopul prevenirii modificării stării bunurilor

debitorului societății cu răspundere limitată ”Irmano” în perioada derulării

procesului de insolvabilitate a dispus aplicarea măsurilor de asigurare: a desemnat

în calitate de administrator provizoriu al debitorului societății cu răspundere

limitată ”Irmano” în perioada derulării procesului de insolvabilitate pe Bostan

Nicolae, a înlăturat debitorul societății cu răspundere limitată ”Irmano” de la

gestionarea patrimoniului, a pus sechestru pe bunurile debitorul și pe

corespondența comercială, a suspendat executarea silită asupra bunurilor. De

asemenea, a obligat administratorul provizoriu să prezinte pînă la data examinării

cauzei raportul cu privire la executarea măsurilor de asigurare aplicate, să verifice

3

mărimea și componența masei debitoare și posibilitatea activității economice în

perioada derulării procesului de insolvabilitate (f.d.35,36).

Prin încheierea din 05 septembrie 2016 Curtea de Apel Bălți a scos cererea

introductivă de pe rol în temeiul art. 267 lit. g) din Codul de procedură civilă și

anume din cauza neprezentării în ședința de judecată a reprezentantului debitorului,

atribuindu-i statut de reclamant.

Prin urmare, instanța de recurs urmează să constate aplicabilitatea ori

inaplicabilitatea instituției scoaterii cererii de pe rol în cadrul procesului de

insolvabilitate.

În conformitate cu art. 356 din Codul de procedură civilă cererea de

declarare a insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din

prezentul cod, cu excepțiile și completările stabilite de legislația insolvabilității.

Articolul 1 alin. (4) din Legea insolvabilității prevede că, procesul de

insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură

civilă și cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 6 alin. (3) din Legea nr. 780 din 27 decembrie 2001

privind actele legislative, în caz de divergență între o normă a actului legislativ

general și o normă a actului legislativ special cu aceeași forță juridică, se aplică

norma actului legislativ special.

Respectiv, Legea insolvabilității fiind legea specială urmează să fie aplicată

prioritar reglementărilor din Codul de procedură civilă.

In primo, se relevă că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea insolvabilității,

scopul prezentei legi este instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei

proceduri colective pentru satisfacerea creanțelor creditorilor din contul

patrimoniului debitorului prin aplicarea față de acesta a procedurii de restructurare

sau a procedurii falimentului și prin distribuirea produsului finit. Insolvabilitatea

potrivit Legii insolvabilității se definește ca situație financiară a debitorului

caracterizată prin incapacitatea de a își onora obligațiile de plată, constatată prin

act judecătoresc de dispoziție.

Respectiv, procedura insolvabilității este o procedură prin care se asigură

satisfacerea creanțelor creditorilor din masa debitoare și nu apărare dreptului

subiectiv, element caracteristic procedurii contencioase.

In secundo, art. 4 alin. (1) din Legea insolvabilității statuează că, participanți

la procesul de insolvabilitate sînt: administratorul provizoriu, administratorul

insolvabilității, lichidatorul, creditorii, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor,

debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului, alte organe și persoane stabilite

în prezenta lege. Prin urmare legea nu operează cu noțiunea de reclamant – pîrît,

calități procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 10 din Legea insolvabilității, intentarea unui proces

de insolvabilitate presupune existența unui temei. Temeiul general de intentare a

unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului.

Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în

supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică

responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la

4

baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activității lui dacă

acest fapt este posibil.

Existența temeiurilor prevăzute în art. 10 se constată în instanța de judecată

în baza actelor anexate la cererea introductivă prevăzute expres în art. 17, 18 din

Legea insolvabilității, or cererea urmează să fie restituită conform art. 22 din lege

și în baza tabelului preliminar al creanțelor și raportul întocmite de administratorul

provizoriu.

Prezența reprezentantului debitorului în ședința de judecată este necesară

pentru realizarea dreptului la apărare și principiului contradictorialității, or în cazul

în care debitorul a înaintat cererea introductivă instanța de insolvabilitate cunoaște

poziția acestuia.

Distinct de cele menționate supra, art. 13 și art. 14 din Legea insolvabilității,

în scopul satisfacerii creanțelor și neadmiterii altor creanțe, prevăd expres situațiile

cînd debitorul are dreptul ori este obligat să introducă cererea introductivă.

În acest sens, art. 14 alin. (1) din Legea insolvabilității obligă

administratorul insolvabilității să depună cererea introductivă în cazul existenței

temeiurilor prevăzute la art. 10.

Obligarea debitorului de a depune cerere introductivă este o măsură

prevăzută de lege pentru a asigura exercitarea creanțelor creditorilor, or în caz de

nedepunere a cererii introductive organele de conducere ale debitorului sunt

pasibile de răspundere subsidiară.

Intentarea procedurii de insolvabilitate și procedura de examinare este

expres prevăzută în capitolul II din Legea insolvabilității, care fiind lege specială

urmează să fie aplicată, or art. 356 din Codul de procedură civilă expres prevede

acest fapt.

Respectiv, instituțiile specifice procedurii de examinare a cererii introductive

și împuternicirile instanței de insolvabilitate sunt expres reglementate de Legea

insolvabilității și urmează să fie aplicate în strică conformitate cu aceasta.

În conformitate cu art. 34 alin. (1) din Legea insolvabilității, instanța de

insolvabilitate hotărăște, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate și a faptelor

constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de

insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.

Astfel, procedura de examinare a cererii și competențele instanței de

insolvabilitate sunt expres prevăzute în Legea insolvabilității, or instanța de

judecată urmează să examineze temeiurile insolvabilității și să adopte o hotărîre în

baza existenței ori nu a acestora.

Legea insolvabilității nu prevede competența instanței de scoatere a cererii

introductive de pe rol, aceasta fiind specifică procedurii contencioase, or elementul

procesului echitabil prevăzut de art. 6.1. din CEDO este ca instanța să fie

constituită prin lege.

Având în vedere principiul statului de drept, inerent în sistemul Convenției,

Curtea consideră că o „instanță” trebuie să fie întotdeauna constituită „potrivit

legii”, în caz contrar fiind lipsită de legitimitatea necesară într-o societate

democratică pentru a audia cauzele persoanelor de drept privat (Lavents împotriva

5

Letoniei, pct. 81). 119. Expresia „potrivit legii” se referă nu doar la temeiul juridic

al însăși existenței instanței, ci și la respectarea de către instanță a normelor

specifice după care se conduce (Sokurenko și Strygun împotriva Ucrainei, pct. 24).

Legalitatea unei instanțe trebuie neapărat să acopere și componența sa [Buscarini

împotriva San Marino (dec.)].

Luînd în considerație cele expuse și constatate supra, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție urmează să

admită recursul declarat și să restituite cauza la reexaminarea în Curtea de Apel

Bălți ca instanță de insolvabilitate pentru examinarea cererii introductive depuse de

administratorul societății cu răspundere limitată ”Irmano”, Sergiu Țurcan.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 Codul de procedură civilă,

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către administratorul societății cu răspundere

limitată ”Irmano” Țurcanu Sergiu.

Se casează încheierea Curții de Apel Bălți din 05 septembrie 2016 emisă în

cadrul procesului de insolvabilitate a societăți cu răspundere limitată ”Irmano”, cu

remiterea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Bălți ca instanță de insolvabilitate

în același complet de judecată pentru examinarea cererii introductive.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

6