3ra-1582/16 — contestarea actului administrativ

Prima instanță: V. Mihăilă 3ra–1582/16

Instanța de apel: M. Ciugureanu, Gr. Dașchevici, Șt. Niță

Î N C H E I E R E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

„Alivalda” SRL,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Alivalda” către Biroul Vamal Chișinău cu privire la anularea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către „Alivalda” SRL și menținută hotărârea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 12 aprilie 2016 de respingere a acțiunii.

c o n s t a t ă:

La 10.11.2016, „Alivalda” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 14.11.2014, între compania franceză „Forez

Piscines” S.A.S. și compania moldovenească SRL „Alivalda” a fost încheiat un

contract de distribuție, în baza căruia compania „Forez Piscines” S.A.S., s-a obligat

să livreze elemente componente de piscină, oferind drepturi exclusive de realizare pe

teritoriul Republicii Moldova companiei SRL „Alivalda” și, respectiv, să pregătească

certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1., iar SRL „Alivalda” și-a asumat, în baza

acestui contract, angajamentul să realizeze, anual, o anumită cantitate de mărfuri sub

marca companiei franceze „Forez Piscines” S.A.S.

La 23.06.2015, „Forez Piscines” S.A.S. a livrat elemente componente de piscină

în cantitate de 4379,99 de kg de proveniență franceză, însoțite de certificatul de

circulație a mărfurilor EUR.1. și 51,14 mărfuri de altă proveniență decât EU.

La 29 iunie 2015, brokerul vamal SRL „Declar", în numele și pe contul SRL

„Alivalda”, a depus declarația vamală 3019 I 10123 din 29.06.2015, în baza căreia au

fost importate din Franța elemente componente de piscină, în cantitate de 4379,99 de

kg, a cărei proveniență se confirmă prin certificatul de circulație a mărfii EUR.l, nr.

A2025360 din 23.06.2015 și corespunde tuturor cerințelor art. 16 din Protocolul II,

potrivit cărora, certificatul de circulație a mărfurilor EUR.l se eliberează de către

autoritățile vamale ale părții exportatoare la cererea scrisă a exportatorului sau, sub

responsabilitatea acestuia, a reprezentantului său autorizat.

SRL „Alivalda” urma să achite TVA 20% pentru toată marfa și taxe vamale

pentru 51,14 de kg, în total suma de 96 290,08 de lei, însă Biroul vamal a refuzat să

accepte certificatul de circulație a mărfurilor EUR.l pentru mărfurile de proveniență

franceză și a solicitat achitarea taxelor vamale pentru întreaga cantitate de mărfuri,

adică suma de 128 458,23 de lei.

În conformitate cu acordul de asociere și angajamentele Republicii Moldova

privind liberalizarea circulației mărfurilor, mărfurile importate din țările ce sunt state

membre ale UE, însoțite de Certificatul de circulație a mărfii EUR.1., sunt scutite de

taxe vamale.

Reclamantul, SRL „Alivalda”, a achitat la contul Biroului vamal suma de 128

458,23 de lei, iar de facto urma să achite suma de 96 290,08 de lei, în legătură cu ce

Biroul vamal urmează să restituie suma de 32 168,15 de lei.

La 18.08.2015, SRL „Alivalda” a înaintat Biroului vamal o cerere prin care a

solicitat recunoașterea, de către Biroul vamal, a certificatului de circulație a

mărfurilor EUR.l și restituirea sumei de 32 168,15 de lei.

La 21.09.2015, prin răspunsul Biroului vamal, s-a refuzat în recunoașterea

certificatului EUR.l pe motiv că acesta nu corespunde prevederilor pct. l din Note la

Anexa III și pct. l al art. 16 la Protocolul II definiția noțiunii de „produse originare” și

metodele de cooperare administrativă la Acordul de Asociere între Republica

Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei

Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnate la Bruxelles la 27

iunie 2014.

Reclamantul a considerat ilegale acțiunile Biroului vamal și a solicitat încasarea

prejudiciului adus în sumă de 32 168,15 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12.04.2016 acțiunea a

fost respinsă ca tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06.07.2016 a fost respins apelul

declarat de către SRL „Alivalda” și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 12.04.2016.

La 05.09.2016, SRL „Alivalda” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 06.07.2016 și hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

12.04.2016, prin care a solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri noi de

repunere în termen SRL „Alivalda” și admitere integrală a acțiunii.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de

recurs, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Alivalda” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice

afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar

fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Alivalda” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, deoarece

recursul indică la dezacordul recurentului cu soluția instanței de fond și a instanței de

apel, formulând în acest sens doar critici axate asupra soluției pronunțate.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor recurate.

Recursul exercitat, conform secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), pe când motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii,

care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

SRL „Alivalda”, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL „Alivalda”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas