3ra-1582/16 — contestarea actului administrativ

Prima instanță: V. Mihăilă 3ra–1582/16 Instanța de apel: M. Ciugureanu, Gr. Dașchevici, Șt. Niță Î N C H E I E R E 09 noiembrie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, – Svetlana Filincova Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către „Alivalda” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Alivalda” către Biroul Vamal Chișinău cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către „Alivalda” SRL și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 12 aprilie 2016 de respingere a acțiunii. c o n s t a t ă: La 10.11.2016, „Alivalda” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acțiunii a indicat că, la 14.11.2014, între compania franceză „Forez Piscines” S.A.S. și compania moldovenească SRL „Alivalda” a fost încheiat un contract de distribuție, în baza căruia compania „Forez Piscines” S.A.S., s-a obligat să livreze elemente componente de piscină, oferind drepturi exclusive de realizare pe teritoriul Republicii Moldova companiei SRL „Alivalda” și, respectiv, să pregătească certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1., iar SRL „Alivalda” și-a asumat, în baza acestui contract, angajamentul să realizeze, anual, o anumită cantitate de mărfuri sub marca companiei franceze „Forez Piscines” S.A.S.

La 23.06.2015, „Forez Piscines” S.A.S. a livrat elemente componente de piscină în cantitate de 4379,99 de kg de proveniență franceză, însoțite de certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1. și 51,14 mărfuri de altă proveniență decât EU. La 29 iunie 2015, brokerul vamal SRL „Declar", în numele și pe contul SRL „Alivalda”, a depus declarația vamală 3019 I 10123 din 29.06.2015, în baza căreia au fost importate din Franța elemente componente de piscină, în cantitate de 4379,99 de kg, a cărei proveniență se confirmă prin certificatul de circulație a mărfii EUR.l, nr. A2025360 din 23.06.2015 și corespunde tuturor cerințelor art. 16 din Protocolul II, potrivit cărora, certificatul de circulație a mărfurilor EUR.l se eliberează de către autoritățile vamale ale părții exportatoare la cererea scrisă a exportatorului sau, sub responsabilitatea acestuia, a reprezentantului său autorizat.

SRL „Alivalda” urma să achite TVA 20% pentru toată marfa și taxe vamale pentru 51,14 de kg, în total suma de 96 290,08 de lei, însă Biroul vamal a refuzat să accepte certificatul de circulație a mărfurilor EUR.l pentru mărfurile de proveniență franceză și a solicitat achitarea taxelor vamale pentru întreaga cantitate de mărfuri, adică suma de 128 458,23 de lei. În conformitate cu acordul de asociere și angajamentele Republicii Moldova privind liberalizarea circulației mărfurilor, mărfurile importate din țările ce sunt state membre ale UE, însoțite de Certificatul de circulație a mărfii EUR.1., sunt scutite de taxe vamale. Reclamantul, SRL „Alivalda”, a achitat la contul Biroului vamal suma de 128 458,23 de lei, iar de facto urma să achite suma de 96 290,08 de lei, în legătură cu ce Biroul vamal urmează să restituie suma de 32 168,15 de lei.

La 18.08.2015, SRL „Alivalda” a înaintat Biroului vamal o cerere prin care a solicitat recunoașterea, de către Biroul vamal, a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.l și restituirea sumei de 32 168,15 de lei. La 21.09.2015, prin răspunsul Biroului vamal, s-a refuzat în recunoașterea certificatului EUR.l pe motiv că acesta nu corespunde prevederilor pct. l din Note la Anexa III și pct. l al art. 16 la Protocolul II definiția noțiunii de „produse originare” și metodele de cooperare administrativă la Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnate la Bruxelles la 27 iunie 2014. Reclamantul a considerat ilegale acțiunile Biroului vamal și a solicitat încasarea prejudiciului adus în sumă de 32 168,15 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12.04.2016 acțiunea a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06.07.2016 a fost respins apelul declarat de către SRL „Alivalda” și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12.04.2016. La 05.09.2016, SRL „Alivalda” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06.07.2016 și hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12.04.2016, prin care a solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri noi de repunere în termen SRL „Alivalda” și admitere integrală a acțiunii.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Alivalda” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Alivalda” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, deoarece recursul indică la dezacordul recurentului cu soluția instanței de fond și a instanței de apel, formulând în acest sens doar critici axate asupra soluției pronunțate. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat, conform secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. În acest sens, completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), pe când motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Alivalda”, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL „Alivalda”. Încheierea este irevocabilă. Președintele ședinței, Svetlana Filincova Judecători Dumitru Mardari Maria Ghervas