3ra-1403/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: M. Galupa dosarul nr. 3ra-1403/16

instanța de apel: T. Dimitriadi, I. Dănăilă, R. Petrov

Î N C H E I E R E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Cooperativa de Consum ,,Universcoop” Leova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Consum

,,Universcoop” Leova împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova,

intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată ,,Extra-Expres” cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 21 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Cooperativa de Consum ,,Universcoop” Leova și

menținută hotărârea Judecătoriei Leova din 02 noiembrie 2015, prin care acțiunea a

fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 30 mai 2013, CC ,,Universcoop” Leova a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că la 21 martie 2013, de către Inspectorul

Direcției Control Fiscal al Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-l Leova a fost întocmit

actul cu nr. 1-602348, prin care s-a stabilit comiterea de către CC ,,Universcoop”

Leova a unor abateri și încălcări a legislației fiscale depistate în cadrul controlului

operativ din data de 14 ianuarie 2013, petrecut în cafeneaua din sat. Sărăteni, raionul

Leova, manifestate prin comercializarea băuturii alcoolice marcate cu timbru de acciz

cu semne de deosebire, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică cu nr. 760

din 04 martie 2013, întocmit de Direcția tehnico-științifică a MAI.

Susține că nefiind de acord cu concluzia Actului constatator menționat cât și cu

Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 760, în temeiul art. 216 alin. (8) din

Codul fiscal și în termenul prevăzut de lege a prezentat în scris argumentele

dezacordului la act cu trimiterea la încălcările normelor de drept procedural comise de

către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova, potrivit legislației în vigoare.

La 18 aprilie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova a adoptat

decizia nr. 1913 asupra cazului de încălcare fiscală comisă de CC ,,Universcoop”

Leova, prin care ultima a fost recunoscută vinovată de încălcarea prevederilor art. 5

alin. (2) lit. h) din Legea cu privire la fabricarea și circulația alcoolului etilic și a

producției alcoolice nr. 1100 din 30 iunie 2000, precum și încălcarea dispozițiilor art.

123 alin. (5) din Codul fiscal, fiind amendați conform art. 262 din Codul fiscal cu

suma de 50 000 lei.

În condițiile enunțate, consideră că decizia nr. 1913 din 18 aprilie 2013 este

nefondată, rezultă din aprecierea subiectivă și incompletă a normelor de drept și a

probelor puse la baza emiterii acesteia, urmând a fi revocată.

Își întemeiază poziția în baza dispozițiilor art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 19,

art. 21, art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, art. 120, art. 128, art. 136, art. 222, art. 239, art. 240 din Codul

fiscal, Ordinul IFPS nr. 1377 din 21 noiembrie 2012, art. 7 alin. (1) din Legea cu

privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale.

Solicită reclamantul revocarea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul

Leova nr. 1913 din 18 aprilie 2013, ca fiind vădit ilegală.

Prin încheierea Judecătoriei Leova din 29 iulie 2014, SRL ,,Extra-Expres” a

fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantului.

Prin hotărârea Judecătoriei Leova din 02 noiembrie 2015, acțiunea a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 21 aprilie 2016, a fost respins apelul

declarat de către CC ,,Universcoop” Leova și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 123 alin. (5),

art. 129 alin. (3), art. 216 alin. (8), art. 241 alin. (2), art. 246 alin. (1) și alin. (2), art.

262 din Codul fiscal care reglementează aspectele ce țin de modul de calculare și

termenele de calcularea accizelor, conducerea organului fiscal, controlul fiscal la fața

locului, autoritatea abilitată să examineze cauzele privind încălcările fiscale, termenele

de examinare a cazului de încălcare fiscală, lipsa timbrelor de acciz.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de

apel a considerat întemeiate concluziile primei instanțe, potrivit cărora decizia

Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova nr. 1913 din 18 aprilie 2013 este legală,

fiind întocmită în conformitate cu cerințele legislației, or organul fiscal nu a încălcat

termenul de examinare a cazului de încălcare fiscală și de emitere a deciziei de

sancționare, iar decizia în cauză este semnată de o persoană împuternicită prin ordinul

șefului IFPS din 31 octombrie 2012.

La 26 iulie 2016, CC ,,Universcoop” Leova, prin intermediul oficiului poștal, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material

și procedural, fiind pasibilă de casare.

Susține că concluziile instanțelor sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii,

iar hotărârile acestora sunt nemotivate.

Afirmă că decizia Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 1913 din 18 aprilie 2013

asupra cazului de încălcare fiscală comisă de către CC ,,Universcoop” Leova nu a fost

semnată de o persoană împuternicită.

De asemenea, cu referire la prevederile art. 246 alin. (1) și alin. (2) Cod fiscal,

susține că organul fiscal nu s-a încadrat în termenul de examinare și emitere a deciziei

de sancționare sus menționate.

Consideră că actul administrativ contestat urmează a fi anulat în temeiul art. 26

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000,

deoarece a prezentat probele acre dempnstrează ilegalitatea acestuia.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din 21 aprilie 2016 a

fost expediată în adresa recurentului CC ,,Universcoop” Leova, la data de 06 iunie

2016, fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoțire nr. 05-3a-1562-14122015 (f. d.

274).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 26 iulie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către CC ,,Universcoop” Leova este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către CC ,,Universcoop” Leova

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de

apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererile de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către CC ,,Universcoop” Leova asemenea aspecte nu se regăsesc.

Pentru considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către CC ,,Universcoop” Leova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Cooperativa de Consum ,,Universcoop” Leova se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță