2rc-846/16 — încasarea datoriei, penalității și a dobînzii de întîrziere, declararea nulității contractului d evînzare-cumpărare

2rc-846/16 — încasarea datoriei, penalității și a dobînzii de întîrziere, declararea nulității contractului d evînzare-cumpărare (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: S. Popovici dosarul nr. 2rc-846/16

instanța de apel: S. Gubenco, G. Colev, Șt. Starciuc

D E C I Z I E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Inter

Trade Investment Company”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Inter Trade Investment Company” împotriva Societății pe Acțiuni „Aidin”

cu privire la încasarea datoriei, penalității și dobînzii de întîrziere, și la cererea

reconvențională a Societății pe Acțiuni „Aidin” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Inter Trade Investment Company” cu privire la declararea nulității

contractului de vînzare-cumpărare,

împotriva încheierii Curții de Apel Comrat din 14 iulie 2016, prin care a fost

respins demersul Societății pe Acțiuni „Aidin” cu privire la scutirea de la plata taxei de

stat și nu s-a dat curs cererii de apel depuse de către Societatea pe Acțiuni „Aidin” ,

c o n s t a t ă:

La 26 mai 2015, SRL „Inter Trade Investment Company” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SA „Aidin” cu privire la încasarea datoriei, penalității și

dobînzii de întîrziere.

În motivarea acțiunii a indicat că în baza contractului de împrumut nr. 006 din

29 mai 2013 și ordinul de plată din 03 mai 2013 a transferat în contul pîrîtului suma

de 3 557 400 lei cu titlu de împrumut pe un termen de 60 zile din ziua efectuării

transferului, iar pîrîtul s-a obligat să restituie suma acordată în termen de 5 zile de la

data expirării termenului convenit.

Ulterior, a mai acordat pîrîtului un împrumut suplimentar în mărime de 1

99 900 lei efectuînd transferul banilor în două tranșe și anume la data de 10 iunie 2013

suma de 100 000 lei și la data de 18 iunie 2013, fapt ce se confirmă prin ordinele de

plată din data efectuării transferului.

Menționează că începînd cu luna august 2013, pîrîtul a restituit parțial

împrumutul acordat în mai multe tranșe conform Actului de verificare a decontărilor

între întreprindere, iar la data de 29 martie 2014, în scopul restituirii unei sume din

împrumutul convenit între SRL „Inter Trade Investment Company” cu calitatea de

creditor și SRL „Turbilon Teh” cu calitatea de debitor nou a fost încheiat contractul de

preluare a datoriei nr. 04/16/14 în temeiul căruia SA „Aidin” a stins datoria sa față de

SRL „Inter Trade Investment Company” în temeiul contractului de împrumut n.006

din 29 mai 2013 în mărime de 420 000 lei transmințînd-o noului debitor SRL

„Turbilon Teh”.

Mai indică reclamantul că la 01 aprilie 2014, în calitate de cedent reclamantul,

ÎCS „Total Leasing & Finance” SA în calitate de cesionar și SA „Aidin” în calitate de

debitor au încheiat Contractul de cesiune a creanței nr. 008-CES/INT/14, potrivit

căruia SRL „Inter Trade Investment Company” a cedat creanța sa față de pârât în

mărime de 420 000 lei companiei SA „Total Leasing & Finance” SA.

Prin urmare, obligațiunea pârâtului de a restitui suma de 420 000 lei, care făcea

parte din contractul de împrumut, a fost cedată companiei SA „Total Leasing &

Finance” SA, iar creanțele viitoare ce decurg din drepturile accesorii creanței de bază,

au rămas în sarcina reclamantului.

Susține că în rezultatul tranzacțiilor sus-menționate și a restituirii parțiale a

împrumutului acordat, pârâtul a acumulat o datorie în mărime totală de 2 393 400 lei

din care suma de 2 192 500 lei cu titlu de împrumut nerestituit în baza contractului și

suma de 199 900 lei cu titlu de împrumut suplimentar.

Astfel, la 06 decembrie 2013 și ulterior la 05 decembrie 2014 a expediat în

adresa pîrîtului pretenții cu privire la restituirea împrumutului, însă careva măsuri în

acest sens nu au fost întreprinse.

În context invocînd prevederile art. 867 alin. (1R și art. 871 alin. (1) Cod civil,

relatează reclamantul că deși, și-a îndeplinit obligațiunea de acordare a împrumutului

în termen de 5 zile de la semnarea contractului, pârâtul urma să restituie împrumutul

integral după expirarea termenului de 60 zile, adică la 04 august 2013, însă acesta din

urmă nu și-a executat obligațiile asumate prin contractul de împrumut, și nu a restituit

integral împrumutul la data scadentă convenită, restituind doar suma de 1 364 900 lei

din suma totală de 3 557 400 lei.

Totodată, cu referire la prevederile art. 872 alin. (1) și art. 619 alin. (1), (2) Cod

civil, și invocînd nerestituirea împrumutului în mărime integrală în termenul convenit,

natura pecuniară a obligației asumate, precum și faptul că pîrîtului nu a restituit

împrumutul suplimentar în valoare de 199 900 lei, consideră că este îndreptățit la

încasarea dobânzii legale pentru nerestituirea integrală a împrumutului, pe care o

datorează pîrîtul și care l-a moment constituie suma de 653 342,3 lei, și dobînzii de

întîrziere pentru (nerestituirea împrumutului suplimentar în valoare de 199 900 lei) în

mărime de 51 240 lei.

Iar, invocînd prevederile art. 624 alin. (1) Cod civil și pct. 8.1 din contractul de

împrumut, prin care pentru nerestituirea în termen a sumei convenite a fost stabilită o

penalitate de 0,1% din sumă pentru fiecare zi de întîrziere, indică reclamantul că

pîrîtul este obligat să achite o penalitate în valoare de 394 650 lei.

Solicită, încasarea din contul SA „Aidin” în beneficiul SRL „Inter Trade

Investment Company” a datoriei în mărime de 2 392 400 lei, penalității de întîrziere în

mărime de 394 650 lei și dobînzii de întîrziere în mărime de 704 582, 3 lei

În cadrul dezbaterilor judiciare SRL „Inter Trade Investment Company” a

depus cerere de modificare a temeiului acțiunii, invocînd că prin ordinele de plată nr.

din 10 iunie 2013 și 18 iunie 2013 a transferat pe contul pîrîtului împrumutul

suplimentar în sumă totală de 199 900 lei și cu toate că, în ordinele de plată la rubrica

Destinația pății este indicată acordarea împrumutului conform contractului nr. 006 din

25 septembrie 2013 părțile au omis să perfecteze în formă scrisă acest acord

suplimentar.

Astfel, invocînd prevederile art. 210 alin. (1), art. 211 alin. (1) Cod civil,

consideră că este în drept să solicite încasarea sumei respective ca îmbogățire fără justă

cauză, iar cu referire la prevederile art. art. 1389 alin. (1) și art. 619 alin. (1) și (2)

Cod civil , susține reclamantul că întrucît conform ordinelor de plată prezentate, pîrîtul

a recepționat suma de 199 900 lei și nu a restituit-o și obligația de restituire este una

pecuniară, pîrîtul datorează o dobîndă de întîrziere în mărime de 51 240 lei.

Solicită încasarea din contul SA „Aidin” în beneficiul SRL „Inter Trade

Investment Company” a datoriei în mărime de 2 392 400 lei, penalității de întîrziere în

mărime de 394 650 lei și dobînzii de întîrziere în mărime de 704 582,3 lei.

La 15 decembrie 2015, SRL „Inter Trade Investment Cmpany” a depus cerere

de concretizare a pretențiilor și invocînd că la 09 octombrie 2015 pîrîtul a restituit o

parte din suma datorată și anume: suma de 50 000 lei, solicită încasarea datoriei în

mărime de 2 342 400 lei, penalității de întîrziere în mărime de 394 650 lei și dobînzii

de întîrziere în mărime de 704 582,3 lei.

La 01 februarie 2016 SA „Aidin” a depus cerere reconvențională împotriva SRL

„Turbilon Teh” și SRL „Inter Trade Investment Company” cu privire la declararea

nulității contractului de vînzare-cumpărare.

În motivarea cererii a invocat că în baza contractului de vînzare-cumpărare nr.

019 din 21 mai 2013, a procurat de la SRL „Turbilon Teh” o combină agricolă.

Consideră că contractul de vînzare-cumpărare respectiv a fost încheiat cu

încălcarea legislației în vigoare și urmează să fie recunoscut nul.

Astfel, indică că prețul de piață a bunului procurat la momentul încheierii

contractului, declararea nulității căruia o solicită, a constituit nu mai mult de 250 000

euro.

Menționează SA „Aidin” că a încheiat contratul de vînzare-cumpărare respectiv

cu SRL „Turbilon Teh” în vederea procurării combinei agricole, aflîndu-se într-o

situație dificilă, întrucît recent procura-se vite mari cornute pentru producerea laptelui,

iar pe teritoriul republicii nu existau servicii accesibile de strîngere a porumbului la

furaj pentru hrana vitelor.

În legătură cu acest fapt SA „Aidin” a fost nevoită să procure combina agricolă

de la SRL „Turbilon Teh” în condiții extrem de dezavantajoase pentru societate,

condiții de întreținere a animalelor.

Indică că SRL „Turbilon Teh” împreună cu SRL „Inter Trade Investment

Company” au profitat de situația SA „Aidin” și au înstrăinat bunul menționat la un

preț mult mai majorat.

În aceste condiții consideră că contractul de vînzare-cumpărare nr. 019 din 21

mai 2013 a fost încheiat ca rezultat al unui concurs de circumstanțe grele din care

motiv în temeiul art. 230 Cod civil urmează a fi declarat nul.

Solicită declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare nr. 019 din 21 mai

2013.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 14 martie 2016 acțiunea inițială a fost

admisă fiind încasat din contul SA „Aidin” în beneficiul SRL „Inter Trade Investment

Company” suma de 2 342 400 lei cu titlu de datorie, suma de 394 650 lei cu titlu de

penalitate și suma de 704,582lei cu titlu de dobîndă de întîrziere. Totodată, a fost

încasat din contul SA „Aidin” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 50 000 lei

și respinsă ca neîntemeiată acțiunea reconvențională.

La 11 aprilie 2016, SA „Aidin” a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei

instanțe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărîri prin care acțiunea inițială să fie respinsă, iar acțiunea reconvențională

să fie admisă.

Prin încheierea Curții de Apel Comrat din 13 iunie 2016, nu s-a dat curs cererii

de apel depuse de SA „Aidin” s-a acordat apelantului termen de 15 zile din momentul

recepționării încheierii pentru prezentarea apelului motivat și a dovezii de plată a taxei

de stat în mărime de 37 500 lei. Totodată, a fost stabilită ședința instanței de apel

pentru 14 iulie 2016 ora 10.00 și a fost explicat apelantului că dacă nu înlătură

neajunsurile menționate în termenul stabilit cererea de apel v-a fi restituită fără

examinare.

La data de 04 iulie 2016, SA „Aidin” a depus cerere de apel suplimentară,

solicitînd totodată scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel.

Prin încheierea Curții de Apel Comrat din 14 iulie 2016, fost respins demersul

SA „Aidin” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și nu s-a data curs cererii de

apel depuse de către SA „Aidin”, fiind comunicat apelantului despre necesitatea

prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 37 000 lei și explicat că dacă în

termenul stabilit nu v-a înlătura neajunsurile menționate cererea de apel f-a fi restituită

fără examinare.

La 22 iulie 2016 SRL „Inter Trade Investment Company” a declarat recurs

împotriva încheierii instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii

instanței de apel cu emiterea unei noi încheieri prin care cererea de apel depusă de SA

”Aidin” să fie restituită.

În motivarea recursului recurentul a invocat că prin încheierea contestată

instanța de apel nejustificat a acordat apelantului repetat termen pentru achitarea taxei

de stat, deoarece anterior, prin încheierea din 13 iunie 2016, apelantului i-a fost

acordat termen pentru prezentarea apelului motivat și achitarea taxei de stat, însă

intimatul a depus doar o cerere de apel suplimentară prin care a solicitat eșalonarea

plății taxei de stat.

Menționează recurentul că, în cererea de apel suplimentară apelantul SA

„Aidin” nu a indicat nici un argument care ar face necesară scutirea de la plata taxei de

stat așa cum prevede art. 86 alin. (1) CPC și nici nu s-a prezentat în ședința de judecată

a instanței de apel din 14 iulie 2016, iar acest fapt demonstrează că solicitarea de

eșalonare a plății taxei de stat este ilegală iar încheierea instanței de apel din 14 iulie

2016, contravine normelor legale.

Mai mult decît atît, afirmă că apelantul nu a solicitat acordarea unui termen

suplimentar pentru achitarea taxei de stat, iar instanța prin emiterea din oficiu a unei

încheieri repetate de acordare a unui termen suplimentar pentru achitarea taxei de stat,

a susținut acțiunile abuzive ale intimatului.

La 26 septembrie 2016 SRL „Inter Trade Investment Company” a depus cerere

suplimentară la cererea de recurs invocând că deși, în partea motivată a încheierii

instanța de apel a considerat necesar de a acorda apelantului un termen rezonabil de 30

de zile din momentul recepționării încheierii pentru achitarea taxei de stat în

dispozitivul încheierii contestate instanța nu a prevăzut această idee or, în asemenea

circumstanțe termenul de 30 de zile menționat de instanța de apel în partea motivată a

încheierii nu are forță juridică obligatorie pentru intimat, iar apelantului i-a fost acordat

un termen indefinit în care ar putea achita taxa de stat.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul SRL „Inter Trade Investment

Company” s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 22 iulie 2016

împotriva încheierii instanței de apel 14 iulie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

După cum rezultă din actele cauzei, la 11 aprilie 2016, SA „Aidin” a depus

cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Comrat din 14 martie 2016, însă fără a

indica motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și fără a achita taxa de

stat pentru depunerea cererii de apel, în conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care

direct indică că cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei

hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în

condițiile legii.

Drept urmare, prin încheierea Curții de Apel Comrat 13 iunie 2016, nu s-a dat

curs cererii de apel depuse de SA „Aidin” s-a acordat apelantului termen de 15 zile

din momentul recepționării încheierii pentru prezentarea apelului motivat și a dovezii

de plată a taxei de stat în mărime de 37 500 lei. Concomitent, fiind stabilită ședința

instanței de apel pentru data de 14 iulie 2016 ora 10.00 și a fost explicat apelantului că

dacă nu înlătură neajunsurile menționate în termenul stabilit, cererea de apel v-a fi

restituită fără examinare.

Este cert și faptul că la data de 04 iulie 2016, SA „Aidin” a depus cerere de apel

suplimentară, solicitînd totodată și scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea

cererii de apel.

Iar, prin încheierea Curții de Apel Comrat din 14 iulie 2016,a fost respins

demersul SA „Aidin” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și nu s-a data curs

cererii de apel depuse de către SA „Aidin”, fiind comunicat apelantului despre

necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 37 000 lei în

termen de 30 de zile din momentul recepționării încheierii și explicat că dacă în

termenul stabilit nu v-a înlătura neajunsurile menționate cererea de apel v-a fi restituită

fără examinare.

La adoptarea acestei soluții, instanța de apel și-a fundamentat concluziile pe

dispozițiile art. 368 alin. (1) CPC care statuează expres că dacă cererea de apel nu

întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata

taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii,

acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

În conformitate cu art. art. 364 alin. (1), 365 alin. (1), lit. d) și alin. (4) CPC,

cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă,

cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii. În

cererea de apel se indică motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul. La

cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu

taxa.

Conform art. 84 CPC RM, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare

în judecată (inițială și reconvențională), cererea intervenientului principal, cererea

vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanței judecătorești,

cererea de declarare a insolvabilității, cererea de eliberare a titlului executoriu privind

executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum și cererea de

eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătorești.

Iar, în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea taxei de stat nr. 1216 din

03 decembrie 1992, pentru cererile de apel împotriva hotărîrilor instanțelor

judecătorești se achită 75 % din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de

chemare în judecată sau altei cereri, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75

% din taxa calculată din suma contestată.

În același timp, art. 86 alin. (1) CPC indică că judecătorul sau instanța

judecătorească este în drept să decidă amânarea sau eșalonarea plății taxei de stat

pentru una sau pentru ambele părți, ținând cont de situația lor materială. Dacă

reclamantul nu a plătit în termen taxa de stat, instanța scoate cererea de pe rol.

Prin prisma normei enunțate, la caz, se constată că instanța de apel stabilind că

SA „Aidin” nu a prezentat probe suficiente în confirmarea faptului că este în

imposibilitate să achite taxa de stat la depunerea apelului, a respins demersul acesteia

cu privire scutirea de la plata taxei la depunerea apelului și nu a adat curs cererii de

apel, acordîndu-i un termen apelatei SA „Aidin” pentru înlăturarea neajunsurilor

stabilite și anume, pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de

37 000 lei.

Sub acest aspect, instanța de recurs apreciază critic argumentele recurentului

precum că instanța de apel contrar prevederilor art. 368 alin. (1) CPC, care stabilește

expres un singur termen pentru înlăturarea neajunsurilor, a acordat apelantei un termen

repetat pentru achitarea taxei de stat.

Aceasta deoarece, după emiterea de către instanța de apel a încheierii din 13

iunie 2016, pin care nu s-a dat curs cererii de apel și s-a acordat termen apelantei SA

„Aidin” pentru achitarea taxei de stat, ultima a depus cerere de apel suplimentară,

solicitînd totodată scutirea de la plata taxei de stat.

Iar, instanța de apel, întru respectarea procedurii examinării apelului și a

dreptului subiecților la un proces echitabil, apreciind importanța normelor procedurale

prevăzute de legiuitor care indică expres acțiunile ce urmau a fi îndeplinite de către

instanța de judecată pentru o bună și eficientă examinare a cauzei, justificat a oferit

apelantei un termen suplimentar, pentru înlăturarea neajunsurilor și prezentarea dovezii

de plată a taxei de stat la depunerea cererii de apel.

De altfel, sunt neîntemeiate și argumentele precum că instanța de apel în

dispozitivul încheierii nu a indicat termenul în care apelantul urmează să achite taxa de

stat, întrucît instanța de apel în partea motivată a încheierii a indicat că termenul

acordat apelantului pentru achitarea taxei de stat în sumă de 37 500 lei, este de 30 de

zile din momentul recepționării încheierii, iar neincluderea mențiunii respective în

dispozitivul încheierii este un motiv de corectare a acesteia și nu de casare a actului de

dispoziție emis în sensul enunțat.

În asemenea împrejurări, nu au relevanță criticele formulate în recurs, pe motiv

că se combat prin constatările expuse și contravin atât prevederilor normei de drept

material, cât și de drept procedural.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și

de a menține încheierea Curții de Apel Comrat din 14 iulie 2016.

În conformitate cu art. 427 lit. a), CPC, completul Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e

Se respinge recursul declarat Societatea cu Răspundere Limitată „Inter Trade

Investment Company”.

Se menține încheierea Curții de Apel Comrat din 14 iulie 2016, în pricina civilă

la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Inter Trade

Investment Company” împotriva Societății pe Acțiuni „Aidin” cu privire la încasarea

datoriei, penalității și dobînzii de întîrziere, și la cererea reconvențională a Societății pe

Acțiuni „Aidin” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Inter Trade Investment

Company” cu privire la declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță