2ra-2291/16 — încasarea despăgubirii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea despăgubirii
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2291/16 — încasarea despăgubirii (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-2291/16
Judecător: C.Vîrlan
Curtea de Apel Chișinău
Judecători: N.Budăi, I.Muruianu, V.Efros
ÎNCHEIERE
02 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Valeriu Doagă
Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea
soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, în cauza civilă
intentată la cererea de chemare în judecată a lui Mogol Alexandru împotriva
Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni și Lăcustă
Raisa privind încasarea despăgubirii,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2016,
C O N S T A T Ă :
La 10.04.2015, Mogol Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva CIA „Asito” SA și Lăcustă Raisa, solicitând încasarea în mod solidar de
la pîrîți suma de 69 130,72 lei cu titlu de despăgubire materială, precum și
cheltuielile de judecată.
Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul și-a concretizat cerințele,
solicitând încasarea despăgubirii de asigurare și cheltuielilor de judecată din contul
CIA „Asito” SA.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 27.10.2014, a avut loc accidentul rutier în
perimetrul str. Meșterul Manole - Maria Drăgan, mun. Chișinău, soldat cu
deteriorarea automobilului lui Mogol Alexandru, de model Dacia Sandero, cu n/î K
EF 009. Vinovat în producerea accidentului a fost recunoscută conducătorul
automobilului VW Pasat, cu n/î C LA 111, Lăcustă Raisa. Automobilul condus de
Lăcustă Raisa este asigurat de răspundere civilă obligatorie la CIA „Asito” SA.
Despre accident și necesitatea punerii în aplicare a condițiilor de asigurare
respective s-a comunicat corespunzător CIA ”Asito” SA care și a deschis dosarul
de daune nr. 142604R1 din 29.10.2014.
La 03.11.2014 a avut loc examinarea automobilului de marca Dacia Sandero
cu n/î K EF 009 de către expertul independent al SRL „Exauto-Plus”, fără
participarea reprezentantului de la CIA „Asito” SA, deși a fost invitat oficial prin
telegramă. Concluziile și actele expertului au fost comunicate părții pîrîte.
La 09.12.2014 către CIA „Asito” SA a fost înregistrată cu nr. 4518 cererea lui
Mogol Alexandru, prin care s-a solicitat comunicarea stadiului de instrumentare a
dosarului de daune nr. 142604R1 din 29.10.2014.
Neavând nici un răspuns, la 06.02.2015, Alexandru Mogol a mai depus o
cerere către CIA „Asito” SA, fiind anexată repetat copia autentică de pe Raportul
de evaluare a pagubei nr. 1522/1 IA din 11.11.2014 și Actul de examinare a
1
mijlocului de transport auto nr. 1522/1 IA din 03.11.2014, acte elaborate de SRL
„Exauto-Plus”, totodată a fost solicitată comunicarea deciziei de despăgubire pe
dosarul enunțat mai sus.
Prin nota nr. 01/1-731 din 09.03.2015, CIA „Asito” SA a comunicat că,
Raportul de evaluare a pagubei nr. 1522/1 IA elaborat de către SRL „Exauto-Plus”
nu poate fi acceptată ca sursă veridică, dat fiind faptul că, calculele efectuate nu
corespund exigențelor Legii nr. 414-XVI din 22.12.2006 și conțin costuri și taxe
nejustificate. S-a mai comunicat că, dosarul de daune a fost definitivat și transmis
pentru aprobarea deciziei de plată.
Consideră reclamantul că CIA „Asito” SA tergiversează soluționarea cazului
enunțat, întrucât Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă
pentru pagube produse de autovehicule, prin art. 19 alin. (l) și (2) spune clar că
după ce a luat cunoștință de producerea accidentului, asigurătorul este obligat: a) să
deschidă dosar de daune; b) să solicite organelor și instituțiilor competente (poliția,
unitățile de pompieri, procuratura sau instituțiile medicale) informații despre
accident și consecințele lui, stipulate la art. 21 alin. (2) lit. a); c) să examineze
bunurile avariate și să încheie, în termen de 5 zile lucrătoare din data primirii
informației despre producerea accidentului de autovehicul, un proces-verbal de
constatare a pagubelor; d) să închidă dosarul de daune privind pagubele materiale
în cel mult 15 zile calendaristice din data depunerii de către păgubit a ultimului
document necesar finalizării dosarului; f) să achite despăgubirea de asigurare în
termenele stabilite prin prezenta lege. Asigurătorul este obligat să soluționeze
cererea și să achite despăgubirea de asigurare în cel mult 3 luni din data informării
despre cazul asigurat.
Invocă că, CIA „Asito” SA se manifestă cu rea-credință, nu s-a conformat
legislației în vigoare și astfel a încălcat dreptul lui Alexandru Mogol la o
despăgubire materială legală și în termen legal.
Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chisinău din 05 februarie 2016, s-a
admis parțial acțiunea, fiind dispusă încasarea de la CIA „Asito” SA în beneficiul
lui Mogol Alexandru suma prejudiciului în mărime de 40 263,54 lei și cheltuielile
pentru achitarea taxei de stat în mărime de 1 207,90 lei, în total 41 471,44 lei 44. În
rest acțiunea a fost respinsă.
În susținerea soluției, instanța de fond a aplicat prevederile art. 14 alin. (1),
514, 530, 572 alin. (1) și (2), 1301, 1304 alin. (2), 1315 alin. (1), 1398 alin. (1),
1410 alin. (1) și (2) Cod civil, art. 22 alin. (1), (2) și (8), 28 alin. (1)–(3) din Legea
cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă, art. 7 alin. (1), 15 alin. (1),
21 alin. (7), 24 alin. (1) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere
civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22.12.2006,
concluzionînd că reclamantul solicită încasarea prejudiciului în mărime de 69
130,72 lei, pe cînd prejudiciul real cauzat constituie 40 263,54 lei.
Nefiind de acord cu hotărîrea instanței de fond, la 10.02.2016, Mogol
Alexandru a atacat-o cu apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii
Judecătoriei Râșcani, mun. Chisinău din 05 februarie 2016 în partea respingerii
acțiunii și emiterea unei noi hotărîri în această parte de admitere a acțiunii integral.
În motivarea apelului a indicat că, deoarece în procesul-verbal din 30.10.2014
nu au fost incluse mai multe piese de schimb realmente defectate urmare a
accidentului respectiv, ceea ce s-a depistat ulterior întocmirii procesului-verbal din
30.10.2014, Mogol Alexandru s-a adresat către CIA „Asito” SA, cu scop de a pune
2
în aplicare prevederile art. 21 alin. (8) din Legea 414-XVI, din 22.12.2006, potrivit
cărora, dacă în timpul demontării sau reparației bunului avariat se descoperă și alte
pagube produse de accident, care nu au putut fi constatate inițial, se încheie un
proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea persoanelor
antrenate la constatarea inițială.
Invocă că, după adresări verbale, Mogol Alexandru s-a adresat și în scris către
CIA „Asito” SA, pentru efectuarea unei examinări suplimentare a mijlocului de
transport, fiind invitați la SRL „Exauto-Plus” pentru data de 03.11.2014 și
reprezentanții CIA „Asito” SA , potrivit telegramei din 30.10.2014.
Menționează că, la 03.11.2014 a avut loc examinarea automobilului avariat a
lui Mogol Alexandru de către SRL „Exauto-Plus”, la care reprezentanții CIA
„Asito” SA nu s-au prezentat, dar nici nu au contestat legalitatea sau pertinența
acțiunilor respective, pentru justa soluționare a speței.
Indică că, la 09.12.2014 către CIA „Asito” SA a fost înregistrată cu nr. 4518
cererea lui Mogol Alexandru, prin care s-a solicitat comunicarea stadiului de
instrumentare a dosarului de daune nr. 142604R1 din 29.10.2014. Neavând nici un
răspuns, la 06.02.2015 Alexandru Mogol a mai depus o cerere către CIA „Asito”
SA, fiind anexată repetat copia autentică de pe Raportul de evaluare a pagubei nr.
1522/1 IA din 11.11.2014 și actul de examinare a mijlocului de transport auto nr.
1522/1 IA din 03.11.2014, acte elaborate de SRL „Exauto-Plus, totodată a fost
solicitată comunicarea deciziei de despăgubire pe dosarul enunțat mai sus.
La 09.03.2015, prin nota nr. 01/1-731, CIA „Asito” SA a comunicat că,
Raportul de evaluare a pagubei nr. 1522/1 IA elaborat de către SRL „Exauto-Plus”,
nu poate fi acceptată ca sursă veridică, dat fiind faptul că, calculele efectuate nu
corespund exigențelor Legii nr. 414-XVI din 22.12.2006 și conțin costuri și taxe
nejustificate. S-a mai comunicat că, dosarul de daune a fost definitivat și transmis
pentru aprobarea deciziei de plată.
Argumentează că dînsul, Mogol Alexadru, s-a comportat cu bună-credință față
de asigurător și a invitat transparent reprezentanții companiei de asigurări la
examinare suplimentară a autovehiculului.
Susține că era absolut justificat să perceapă tăcerea celor de la CIA „Asito”
SA drept acceptare a rezultatelor din actul din 03.11.2014 nr. 1522/1 IA, fără să
cunoască despre faptul întocmirii pe 04.11.2014 a evaluării semnată de SRL
„General Expert”, care consideră că este un act întocmit unilateral.
Menționează că, despre evaluarea din 03.11.2014, Mogol Alexandru a aflat
doar din referința CIA „Asito” SA din pricina dată, care evident a tăinuit și
tăinuiește evoluția examinării dosarului de daune nr. 142604R1 din 29.10.2014,
decizia de soluționare a căruia așa și nu a fost oferită instanței de judecată, pentru a
tăinui timpul de cînd CIA „Asito” SA este în întârziere de plată, avînd în vedere
prevederile art. 28 alin. (1) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de
răspundere civilă, potrivit cărora, asigurătorul este obligat să plătească
despăgubirile în termen de 10 zile calendaristice de la data finalizării dosarului de
daune.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2016, apelul declarat de
Mogol Alexandru a fost admis, casată hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.
Chisinău din 05 februarie 2016 și emisă o hotărâre nouă de admitere integrală a
acțiunii, fiind dispusă încasarea de la CIA „Asito” SA în beneficiul lui Mogol
Alexandru suma de 69 130,72 lei cu titlu de despăgubire materială, suma de
3
1207,90 lei și 650 lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de
chemare în judacată și a cererii de apel.
În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a concluzionat că, apelantul
Mogol Alexandru a acționat în strictă conformitate cu prevederile legale, iar faptul
ca intimatul CIA „Asito” SA nu a reacționat în nici un fel la înștiințarea apelantului
și nu s-a prezentat la examinarea suplimentară a autovehiculului, nu-i poate fi
imputată ultimului.
Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 03.08.2016, CIA „Asito” SA a
contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de
Apel Chișinău din 12 mai 2016 și menținerea hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun.
Chisinău din 05 februarie 2016.
În argumentarea recursului, recurentul a invocat că instanța de apel
nejustificat a încasat diferența dintre 69 130,72 lei și 40 263,54 lei în baza
raportului de evaluare întocmit de către SRL „Exauto-Plus”, deoarece acest raport
de evaluare include piese care nu denotă legătura de cauzalitate cu cazul de
asigurare declarat în speță și reprezintă îmbogățire fără justă cauză.
La 04.10.2016, avocatul Viorel Chetrușcă în interesele lui Mogol Alexandru a
depus referință pe marginea recursului înaintat, prin care a solicitat declararea
acestuia ca inadmisibil.
Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, completul atestă
că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel
a apreciat înscrisurile probatoare și a constatat circumstanțele cauzei. În viziunea
recurentului, instanța de apel nejustificat a încasat diferența dintre 69 130,72 lei și
40 263,54 lei în baza raportului de evaluare întocmit de către SRL „Exauto-Plus”,
deoarece acest raport de evaluare include piese care nu denotă legătura de
cauzalitate cu cazul de asigurare declarat în speță și reprezintă îmbogățire fără justă
cauză.
Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt
și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare minuțioasă de către
instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care
este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui
temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,
așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
4
Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui
temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie
efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe
cînd în recursul declarat de CIA „Asito” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de CIA „Asito” SA ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
D I S P U N E:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Compania Internațională de
Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Valeriu Doagă
Judecători Sveatoslav Moldovan
Iuliana Oprea
5