2ra-2041/16 — apărarea onoarei și demnitătii, repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-2041/16

prima instanță: E. Cojocari

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bratu Ilie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bratu Ilie

împotriva lui Dabija (Ciobanu) Nicolae și SRL “Literatura și Arta” cu privire la

apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, obligare dezmințirii

informației și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de Bratu Ilie și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 16 decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 30 septembrie 2014 Bratu Ilie a depus cererea de chemare în judecată

împotriva lui Dabija (Ciobanu) Nicolae și SRL “Literatura și Arta” cu privire la

apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, obligare dezmințirii

informației și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, după publicarea în revista în

format electronic „Cerul Albastru”, preluat și pe blogul -

http://iliebratu.blogspot.com, a unui interviu acordat jurnalistei, Valentina Gălușcă,

în care a făcut unele dezvăluiri în ceea ce privește persoana lui Nicolae Dabija

(Ciobanu), acesta din urmă, fără a se angaja într-o polemică civilizată, bazată pe

argumente și fapte, a inițiat o campanie de calomniere, denigrare, defăimare,

discreditare și insulte în privința sa.

Argumentează că, prin afirmațiile sale expuse în interviul menționat, nu a

lezat onoarea și demnitatea lui Dabija Nicolae, ci doar a făcut critici după merit în

1

calitatea sa de președinte al FDRM, în temeiul dreptului său la libera exprimare,

ținând cont de faptul că acesta este o persoană publică influentă, iar conduita sa

morală, afirmațiile și acțiunile sale au un impact puternic în societate.

Menționează că, în săptămânalul „Literatura și Arta”, ediția revistei nr. 40 din

03 octombrie 2013, au fost menționate următoarele, ”... Ordinul li s-a dat tuturor

celora care au semnat diversiunea, ...s-a ocupat cu fel de fel de afaceri dubioase. Cu

împrumuturi cu zeci de mii de euro nerestituite. Cu „Țepe” aplicate „Frățește” ca

între romani și români, etc. .. .acest individ nu a fost niciodată unionist, ci doar un

diversionist... declarațiile lui Ilie Bratu au servit drept pretext lui Voronin ca a doua

zi, la 8 aprilie 2009, să-i expulzeze din Republica Moldova pe ambasadorul

României, d-ul Filip Theodorescu, pe consilierul pentru cultură, d-nul Vasile Nanea,

și încă pe alți doi angajați ai Ambasadei României la Chișinău și să introducă de

urgență regimul de vize pentru cetățenii României. Provocatorul trebuie să răspundă

cel puțin moral pentru cei arestați, anchetați, maltratați, omorâți pentru asasinarea

lui Valeriu Boboc, a lui Ion Țîbuleac, a lui Eugen Țapu și Maxim Ganișev”.

Invocă că, în ediția revistei nr. 41 din 10 octombrie 2013, pârâții menționează

că, ”...La mitingul consacrat Unirii Basarabiei cu România, inițiat de Forul

Democrat al Românilor în Republica Moldova la 26 martie 2006 în Piața Marii

Adunări Naționale, la un moment dat Bratu Ilie a cerut să i se dea și lui cuvântul.

Acesta a afirmat că trebuie să punem mâna pe arme, și să-i lichidăm pe toți

veneticii, dând glas mai multor enormități. De la 2006 încoace acest „patriot” de

mucava a tot cerșit bani prin toată România. Cerea cu împrumut, câte 10.000 de

euro - atâta a cerut cel puțin de la rectorii universităților din Bacău, Suceava - de la

diverse organizații, cu condiția că îi va restitui după ce face Unirea. Acest personaj

sinistru n-a făcut pentru Unire decât să ceară bani pentru Unire....I. Bratu e un

individ mult mai periculos ca Roșca, pentru că e mai primitiv, el se folosește de

aceleași scheme roșchiste, elaborate împreună...”.

Potrivit ediției nr. 42 a revistei din 17 octombrie 2013, pârâții menționează că,

”...au lucrat mână în mână. Pe atunci lozinca lui Bratu era: Patria mea este Iurie

Roșca”. ...Marile pierderi pe plan național se „datorează” acestor doi indivizi: Iurie

Roșca și Ilie Bratu... Apoi I. Bratu, care călca permanent în străchini și care nu s-a

reținut ca deputat decât prin mugetele sale din sală, el neieșind aproape niciodată la

microfonul de la tribună, le-a strigat într-o zi, ofensându-i: „Șașlâcarilor!!!”

(„Consumatorilor de frigărui!!!”).

Toate diversiunile din Parlament Roșca le realiza prin Bratu. Legea cetățeniei,

care prevedea acordarea cetățeniei noastre, tuturor rușilor, ucrainenilor care au

invadat Basarabia după 1944, e opera lor. La inițiativa celor doi din conducerea FP

sunt excluși toți cei care le-au creat: chiar la Congresul II din 30 iunie - 1 iulie 1990

e dat afară din FP deținutul politic Gheorghe Ghimpu, apoi — alt deținut politic —

Alexandru Usatiuc — Bulgăre ș.a., ambii fiind învinuiți că ar fi kagebiști.

La 28 iulie 1991, Iurie Roșca și cu Ilie Bratu îi dau afară din FP pe Nicolae

Costin, primarul Chișinăului (al cărui nume îl invocă I. Bratu în interviul său ca

adept), pe Vasile Nedelciuc, unul din autorii Declarației de Independență, pe

2

jurnalistul Nicolae Negru „pentru activitate în defavoarea Frontului Popular”.

Dintr-o formațiune populară peste noapte, FPDC-ul a devenit o sectă, cu doi

„presbiteri”: I. Roșca și I. Bratu .

Spitalul pentru alienați mintal din Costiujeni (acolo se tratase I. Bratu în 1984,

cum recunoaște în interviul său), unde îi și este locul.

Acest personaj obscur nu e cunoscut decât ca un scandalagiu, ca un escroc, ca

un delapidator; A intenționat să-și facă un partid unionist, dar n-a putut aduna decât

câteva semnături pentru înregistrare. A scris niște scrisori aiurite, lui M. Cimpoi și

altor președinți de uniuni de creație, cu propunerea să lichideze Uniunea Scriitorilor

și să treacă într-o fantomatică Mișcare Unionistă, sub conducerea lui; el vrea să dea

de înțeles în fantezistul său interviu că, dacă nu erau și alți unioniști în Basarabia,

făcea de mult Reunirea! Ca să o realizeze, Bratu crede că n-are nevoie de nimeni.

Decât de sine. Că nu antiunioniștii, moldoveniștii, Voronin, Kremlinul îl împiedică

s-o facă, ci unioniștii! Că dacă România îi va da bani, el va reuni chiar „mâine”

Basarabia cu Țara! Dacă îl mai credeți o dată, va fi și mai trist. Iar el se cheamă Ilie

Bratu, un porc care și-a prins niște aripi de carton și afirmă că acestea sunt de

înger”.

În ediția revistei nr. 43 din 24 octombrie 2013, se menționează că, ”...Ilie

Bratu, un derbedeu plătit care o face pe „unionistul” pentru a lovi în mine, dar de

fapt în Forul Democrat al Românilor din Moldova și-n ideea unionistă. .. Știu doar

că a avut mari probleme cu toate cele vre-o 7 soții ale sale (ultimele - din Galați,

Brașov și Bacău - care urmau să-l ajute să facă România Reântregită, începând din

dormitoare).

Totodată, în ediția revistei nr. 44 din 31 octombrie 2013, pârâții menționează

că, ”... acest mincinos se declară peste noapte mare apărător al monumentelor

istorice, dar, de fapt, e jalnic partizan al lui Oleg Reidman, scopul lui Reidman,

căruia îi dă glas Bratu, ar fi să-i cedăm celui dintâi clădirea redacției și să plecăm „v

Rumâniu ” (în România)”.

În nr. 45 al revistei din 07 noiembrie 2013, “acest personaj pitoresc al politicii

moldovenești, s-a anunțat „președinte” al unei Mișcării Unioniste, ce n-a existat

niciodată decât în imaginația sa, doar pentru a lupta contra unioniștilor și pentru a

compromite Ideea Unionistă... Aberațiile acestui vechi pacient al spitalelor de

psihiatrie sunt atât de evidente, încât n-ar merita să le iau în seamă, dacă acesta -

susținut de Valentina Gălușcă și de Florin Cârlan, jalnicul securist al lui Ceaușescu

(care umbla zilele trecute prin Chișinău, la braț, cu I. Bratu și cu antiromânul plătit

M. Conțiu).... Sunt foarte curios să aflu ce făcea pe atunci „patriotul” de azi Ilie

Bratu (care-și zicea plin de fală „Ilia Stelianovici”), cum promova acesta în

„zvenoul” lui de prășitori de la Cojușna limba română.

Potrivit redacției nr. 46 se indică că Bratu a dispărut din Republica Moldova

din 1994 până în 2006 făcând afaceri la Galați și Băcău.

În ediția nr. 47 a revistei din 21 noiembrie 2013, pârâții menționează că,

”...echipa FSB-istă animată de dușmanii Neamului Românesc în preajma Sumitului

de la Vilnius compusă din Ilie Bratu, Valentina Gălușcă și rătăcitul în lumea amară

3

Florin Cârlan încearcă să-i prostească pe alții, prostindu-se mizerabil”.

Invocă inclusiv ediția nr. 48 a revistei, din 28 noiembrie 2013, în care s-a

menționat că, ”... Acest derbedeu a postat diverse calomnii care mă vizează pe

blogul său, de, e și dumnealui scriitor pe blog ca și amicul său Florin Cârlan. Scopul

acestui provocator plătit e unul: să asasineze o dată pentru totdeauna ideea Unirii.

Acesta folosește în continuare uneltele abandonate de amicul său I. Roșca. Cele

câteva persoane care i s-au aflat în preajmă sau au decedat în chip suspect sau au

scuipat și au rupt-o de fugă, ca să fie cât mai departe de acest individ periculos.

Mulți din cei care-1 cunosc își astupă nasul și i-au distanța necesară când îl

întâlnesc: prea pute din cauza locurilor prin care preferă să se plimbe și a

substanțelor prin care calcă permanent, el nu mimează nebunia, el chiar are

certificate”.

Argumentează că, Nicolae Dabija (Ciobanu) și publicația „Literatură și Arta”

au răspândit informații jignitoare, defăimătoare, denigratoare, calomnioase, care nu

corespund realității, insinuări și injurii privitor la Bratu Ilie, fapte care i-au lezat

onoarea, demnitatea și reputația profesională, fiindu-i afectată starea de sănătate și

determinat apariția unor suspiciuni privitor la personalitatea reclamantului în

societate.

Invocă că, printr-o cerere prealabilă, la 20 august 2014 reclamantul a solicitat

lui Nicolae Dabija și publicației “Literatura și Arta” dezmințirea informațiilor

calomnioase, care nu corespund adevărului, insinuărilor și ofenselor la adresa sa,

care a fost ignorată de către pârâți.

Cere reclamantul, a se constata că toate frazele și afirmațiile reproduse de

„Literatura și Arta” nu corespund adevărului și sunt denigratoare, insultătoare și

calomnioase, cu obligarea publicației „Literatura și Arta” să publice în pag. 1-2, în

termen de 15 zile din momentul intrării în vigoare a hotărârii irevocabile a instanței

de judecată, o dezmințire cu enumerarea în parte a tuturor afirmațiilor calomnioase,

denigratoare, insultătoare și care nu corespund realității în privința reclamantului, cu

mențiuni privind denumirea articolelor, data și Nr. ediției în care au fost publicate,

precum și compensarea în mod solidar din contul pârâților în beneficiul său a

prejudiciului moral în sumă de 100000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 decembrie 2015

cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ca tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016 s-a respins apelul

declarat de Bratu Ilie și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 16 decembrie 2015.

La 21 iunie 2016, Bratu Ilie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanței de apel este

ilegală și neîntemeiată. Instanța de apel a încălcat normele de drept material și

procedural, interpretând eronat legea.

De asemenea, susține recurentul că la emiterea deciziei contestate instanța de

4

apel a încălcat și prevederile art. 15 alin. 2) din Legea cu privire la libertatea de

exprimare, deoarece cererea prealabilă a fost înaintată la 20 august 2014, iar cererea

de chemare în judecată a fost înaintată la 30 septembrie 2014, pe când ultima

informație defăimătoare a fost publicată de intimați la 28 noiembrie 2013.

Examinând cererea de recurs declarată de Bratu Ilie, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433

CPC. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Bratu Ilie, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

5

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de Bratu Ilie, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Bratu Ilie, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Bratu Ilie, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul /semnătura/ Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii /semnătura/ Ion Druță

/semnătura/ Galina Stratulat

Copia corespunde originalului Galina Stratulat

6