2rac-461/16 — constituirea servituții ș.a.

2rac-461/16 — constituirea servituții ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: E. Galușceac dosarul nr. 2rac-461/16

instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

D E C I Z I E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu

Galina Stratulat, Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Centrul Comercial “TDA” societate pe acțiuni,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul Comercial “TDA”

societate pe acțiuni împotriva Întreprinderii cu capital străin “Red Union Fenosa” societate

pe acțiuni cu privire la constituirea servituții și repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016

c o n s t a t ă

La data de 06 ianuarie 2015 Centrul Comercial “TDA” societate pe acțiuni (SA

“TDA”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS “Red Union Fenosa” SA cu

privire la constituirea servituții și repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a menționat că, este proprietarul bunului imobil cu numărul

cadastral 0100112.014.01 situat în mun. Chișinău str. Cuza Vodă nr. 21, iar o parte din

acest imobil care reprezintă un spațiu comercial și anume încăperea cu suprafața de 51,4

m.p. este ocupată de stația de transformare a energiei electrice PT 1042 și este utilizată

gratuit de pîrîtul ÎCS “Red Union Fenosa” SA în lipsa unui acord prealabil cu proprietarul -

SA “TDA”.

Consideră că, SA “TDA” este proprietarul terenului aservit, iar ÎCS “Red Union

Fenosa” SA în calitatea sa de proprietar al stației de transformare a energiei electrice

reprezintă proprietarul terenului dominant, respectiv fiind oportună constituirea servituții în

formă autentică cu stabilirea unei plăți lunare periodice, prin acord comun în conformitate

cu prețurile de piață stabilite pentru darea în locațiune a spațiilor comerciale.

Susține că, în circumstanțele speței, prejudiciul material cauzat de pîrît este constituit

din venitul ratat rezultat din imposibilitatea de a transmite în locațiune spațiul ocupat de

acesta și corespunzător de a beneficia de plata pentru locațiune pentru perioada anilor 2012-

2014.

Solicită constituirea servituții în privința imobilului cu suprafața de 51,4 m.p. din

construcția lit. A situată în mun. Chișinău str. Cuza Vodă 21 ocupată de punctul de

transformare a energiei electrice ce aparține ÎCS “Red Union Fenosa” SA, încasarea din

contul ÎCS “Red Union Fenosa” SA în beneficiul său a prejudiciului material sub formă de

1

venit ratat în sumă de 185841,84 de lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 5675,25

de lei, în total suma de 191517,09 lei.

În ședința de judecată reclamantul a mai solicitat încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 6000 de lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 14 ianuarie 2016 s-a admis

parțial acțiunea, s-a încasat din contul ÎCS “Red Union Fenosa” SA în beneficiul SA

“TDA” suma de 185841,84 de lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 5575,25 de lei cu

titlu de taxă de stat proporțional părții admise din pretenții și suma de 6000 de lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistență juridică, în rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prima instanță a constatat existența relațiilor de servitute între SA “TDA” și ÎCS “Red

Union Fenosa” SA în temeiul legii, avînd ca obiect imobilul cu suprafața de 51,4 m.p. din

construcția lit. A situată în mun. Chișinău str. Cuza Vodă 21 deținută în posesie de ultimul,

prin urmare fiind justificată cerința cu privire la încasarea prejudiciului material sub forma

venitului ratat în sumă de 185841,84 de lei. Cheltuielile de asistență juridică au fost încasate

plenar deoarece au fost considerate de instanță ca necesare, rezonabile și realmente

angajate.

Cerința constituirii servituții a fost respinsă pe motiv că, aceste relații juridice există

prin efectul legii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016 s-a admis apelul declarat de

reprezentantul ÎCS “Red Union Fenosa” SA, avocatul-stagiar Gureu Valeriu, s-a casat

hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 14 ianuarie 2016 în partea pretențiilor

admise și s-a emis în această parte o nouă hotărîre prin care s-au respins ca fiind

neîntemeiate pretențiile din cererea de chemare în judecată depusă de SA “TDA” privind

încasarea de la ÎCS “Red Union Fenosa” SA a prejudiciului material în sumă de 185841,84

de lei, a cheltuielilor de asistență juridică pentru achitarea taxei de stat și a cheltuielilor

pentru asistența juridică acordată, în rest hotărîrea primei instanțe s-a menținut.

Instanța de apel a conchis că, potrivit art. 6 alin. (7) din Legea nr. 1525 din 19.02.1998

cu privire la energetică, întreprinderile energetice care prestează servicii publice au drept de

servitute asupra terenurilor, indiferent de tipul de proprietate, pentru efectuarea de lucrări de

marcare, de construcție a obiectivelor, de deservire profilactică a utilajului, de reparare a

rețelelor electrice, conductelor termice și de gaze naturale, instalațiilor electrotehnice și

utilajului gazifier, folosind tehnica respectivă. Deci, prin efectul legii s-a instituit servitutea

asupra spațiilor ocupate de instalațiile energetice, denumită servitute legală și pe cale de

consecință pretinderea prejudiciului material (venitul ratat) în condițiile date este

nejustificată.

La data de 15 septembrie 2016 SA “TDA” a depus cerere de recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016 solicitînd încasarea suplimentară de la ÎCS “Red

Union Fenosa” SA a cheltuielilor de judecată în mărime de 2787,63 de lei cu titlu de taxă de

stat achitată la depunerea recursului și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

6000 de lei, admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii

primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a încălcat art. 14 alin. (2) din

Codul civil, nu a ținut cont de practica judiciară instituită pe asemenea litigii și nu a elucidat

circumstanțele importante ale pricinii.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Centrul Comercial

2

“TDA” societate pe acțiuni urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel cu

restituirea pricinii spre rejudecare din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 442 alin.(1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în

baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi

dovezi.

Materialele cauzei atestă că, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile SA

“TDA” este proprietarul bunului imobil (construcție comercială) cu numărul cadastral

0100112.014.01 situat pe adresa str. Cuza Vodă nr. 21 mun. Chișinău (f.d. 15).

Potrivit rapoartelor de evaluare nr. 135/2013 din 01 noiembrie 2013 și nr. 198/2014

din 18 septembrie 2014, valoarea de piață lunară, în anul de referință – 2013, a 1 m.p.

pentru valorificarea servituții/locațiunii construcției cu suprafața de 51,4 m.p. constituie

103,75 de lei, iar pentru anul 2014 valoarea de piață lunară a 1 m.p. pentru dreptul de

servitute/locațiune a construcției cu suprafața de 51,4 m.p. constituie 97,13 lei (f.d. 19-24).

La data de 01 decembrie 2014 prin cererea prealabilă înaintată de SA “TDA” a

solicitat ÎCS “Red Union Fenosa” SA constituirea servituții și încasarea venitului ratat în

perioada ianuarie 2012 – decembrie 2014 pentru folosința spațiului cu suprafața de 51,4

m.p. care este parte componentă a bunului imobil cu numărul cadastral 010012.014.01

situat în mun. Chișinău str. Cuza Vodă nr. 21 (f.d. 26-27).

Verificînd legalitatea deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016 prin prisma

argumentelor invocate în recurs din perspectiva normelor de drept aplicabile în speță,

Colegiul constată că actul judecătoresc a fost emis cu încălcarea normelor de drept material

și aprecierea superficială a circumstanțelor pricinii.

Conform art. 6 alin. (7) din Legea cu privire la energetică nr. 1525 din 19 februarie

1998, întreprinderile energetice care prestează servicii publice au drept de servitute asupra

terenurilor, indiferent de tipul de proprietate, pentru efectuarea de lucrări de marcare, de

construcție a obiectivelor, de deservire profilactică a utilajului, de reparare a rețelelor

electrice, conductelor termice și de gaze naturale, instalațiilor electrotehnice și utilajului

gazifier, folosind tehnica respectivă.

Potrivit art. 6 alin. (3) din Legea cu privire la energia electrică nr. 124 din 23

decembrie 2009 (în vigoare la momentul derulării raportului juridic litigios), terenurile

proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale se transmit în folosință, cu titlu

gratuit, operatorului rețelei de transport și de sistem sau operatorilor rețelelor de distribuție

pentru efectuarea lucrărilor necesare construcției sau exploatării rețelelor electrice.

În corespundere cu art. 22 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, asupra terenurilor și altor

bunuri proprietate privată, operatorul rețelei de transport și de sistem, operatorii rețelelor de

distribuție, cu acordul proprietarilor, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de construire,

reabilitare, retehnologizare, respectiv, de exploatare și de întreținere a rețelelor electrice,

beneficiază de următoarele drepturi: servitutea de trecere subterană, de suprafață sau aeriană

a terenului pentru executarea lucrărilor la locul de amplasare a rețelelor electrice cu ocazia

intervenției în scopul retehnologizării, reparației, reviziei și al înlăturării consecințelor

avariilor, precum și pentru accesul la locul lor de amplasare.

3

Potrivit art. 24 din aceeași lege, servitutea de trecere subterană, de suprafață sau

aeriană a terenului cuprinde dreptul la instalare a rețelelor electrice, precum și accesul la ele

pentru intervenții, reparații, revizii, retehnologizări, întreținere și exploatare, în condițiile

legii.

Potrivit art. 57 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din Legea cu privire la energia electrică nr.

107 din 27 mai 2016, terenurile proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-

teritoriale, necesare pentru construcția, exploatarea, întreținerea, reabilitarea sau

modernizarea rețelelor electrice de transport și de distribuție, se transmit în folosință

operatorilor de sistem cu titlu gratuit. Asupra terenurilor și a altor bunuri proprietate privată,

operatorii de sistem, cu acordul proprietarilor, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de

construcție, exploatare, întreținere, reabilitare, modernizare, inclusiv de retehnologizare, a

rețelelor electrice, beneficiază de următoarele drepturi: servitutea de trecere subterană, de

suprafață sau aeriană a terenului pentru executarea lucrărilor la locul de amplasare a

rețelelor electrice cu ocazia intervenției în scopul reabilitării și al modernizării sau pentru

desfășurarea lucrărilor de reparație, de revizie sau a altor lucrări de exploatare și de

întreținere, pentru înlăturarea consecințelor avariilor, precum și pentru accesul la locul lor

de amplasare a rețelelor.

În conformitate cu art. 59 din aceeași lege, servitutea de trecere subterană, de suprafață

sau aeriană a terenului cuprinde dreptul la construcția rețelelor electrice, precum și dreptul

de acces la rețelele electrice pentru alte revizii, reparații, intervenții sau pentru desfășurarea

altor lucrări de exploatare și de întreținere, pentru înlăturarea consecințelor avariilor,

precum și pentru efectuarea reabilitării sau a modernizării rețelelor electrice. Servitutea se

acordă în conformitate cu condițiile stipulate în Codul civil.

Conform art. 428 alin. (1) din Codul civil, servitute este sarcina care grevează un

imobil (terenul aservit) pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar (terenul

dominant). Utilitatea poate consta în sporirea confortului terenului dominant ori poate

rezulta din destinația lui economică.

Potrivit art. 429 alin. (1)-(3) din Codul civil, la realizarea servituții, persoana

împuternicită trebuie să respecte interesele proprietarului terenului aservit. Proprietarul

terenului dominant poate fi obligat să plătească, la anumite perioade, o recompensă

(despăgubire) proprietarului terenului aservit. Schimbarea proprietarului terenului dominant

sau al terenului aservit, precum și împărțirea terenurilor, nu afectează dreptul de servitute.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) din Codul civil, servitutea poate fi constituită prin

destinația stabilită de proprietar, prin acte juridice ori prin uzucapiune.

Potrivit pct. 12 din anexa 1 din Legea cu privire la proiectul individual de privatizare a

întreprinderilor din sectorul energetic nr. 233 din 23 decembrie 1998, societatea este situată

pe un teren cu suprafața de 7,24 hectare. Terenul aparține statului, iar întreprinderea are

drept de folosință asupra lui. Nu există alte persoane care să aibă drept de folosință asupra

acestui teren. Rețelele electrice, cablurile, substațiile și transformatoarele societății sînt

localizate pe terenuri protejate de servitute.

Colegiul relevă că, potrivit art. 1 prt. 1 la CEDO, orice persoană fizică sau juridică are

dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât

pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale

ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a

adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform

interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a

amenzilor.

4

Așadar, noțiunea de bun utilizată de textul analizat supra cuprinde fără echivoc dreptul

de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile. În același timp, protecția instituită se

focusează și asupra altor drepturi reale, astfel, Comisia Europeană a Drepturilor Omului a

statuat că „beneficiul unor clauze de servitute care sunt cuprinse într-un contract de

concesiune a unei ferme" constituie un bun în sensul articolului 1 prt. 1 CEDO, ceea ce

înseamnă întinderea protecției sale cu privire la dreptul de servitute. La rândul ei, Curtea

europeană a hotărât că aceeași noțiune cuprinde și dreptul de emfiteoză, ca drept real ce

rezultă dintr-un contract de închiriere pe termen lung, de regulă între 20 și 99 de ani, a unor

imobile, construcții sau, cel mai adesea, terenuri.

În speță, instanța de recurs a constatat faptul că, în temeiul normelor legale evidențiate

supra echipamentele/instalațiile intimatului destinate pentru prestarea serviciilor de

furnizare a energiei electrice sunt amplasate pe terenuri grevate cu servitute, deși, potrivit

art. 431 alin. (1) din Codul civil, constituirea servituții poate avea loc prin mijloacele expres

reglementate de norma juridică dată. Totodată, în cercul temeiurilor de constituire a

servituții nu regăsim – legea, prin efectul căreia s-ar recunoaște de drept, raporturi juridice

de acest gen dintre proprietarul terenului dominant și cel aservit, prin urmare, instanța de

apel urmează să tranșeze chestiunea posibilității înființării servituții în temeiul legii fără

recunoașterea prealabilă a acestui drept pe cale judecătorească.

Pe lîngă cele reflectate supra, Colegiul constată că o serie de aspecte determinante

pentru soluționarea justă a pricinii nu au fost elucidate de instanța de apel.

Astfel, divergențe persistă la capitolul suprafeței concrete ocupate cu titlu de servitute

de instalațiile electrice ce aparțin ÎCS “Red Union Fenosa” SA, chestiuni care nu pot fi

analizate în ordine de recurs ci exclusiv în instanța de apel în calitatea sa de instanță de fond

or, potrivit referinței și susținerilor orale anexate la materialele cauzei (f.d. 67, 103) depuse

nemijlocit de intimat se desprinde faptul că instalația electrică PT-1042 este amplasată în

încăperea cu suprafața de 51,4 m.p. din mun. Chișinău str. Cuza Vodă nr. 21, ba mai mult

ca atît, conform adeverinței nr. 13.04.13 din 10 aprilie 2013 (f.d. 144) rezultă că, panourile

electrice situate în încăperile cu numerele 57, 58, 59 și 60, per ansamblu, au o suprafață de

51,4 m.p., însă contrar celor reliefate instanța de apel conchide că instalația electrică

nominalizată este amplasată în încăperea nr. 57 a cărei suprafață este de 25,8 m.p.,

discrepanțele cantitative sesizate în acest sens denotă o examinare superficială a

circumstanțelor pricinii, totodată nefiind clar dacă instalația electrică PT-1042 și panourile

electrice situate în încăperile menționate reprezintă unul și același obiect material, în

privința cărora se invocă existența dreptului de servitute.

Inadvertențele devin proeminente în momentul verificării localizării instalației

electrice a ÎCS “Red Union Fenosa” SA - în interiorul sau exteriorul bunului imobil situat în

mun. Chișinău str. Cuza Vodă nr. 21 a cărui titular al dreptului de proprietate este SA

“TDA”, exercițiu eminamente necesar pentru a determina perimetrul real care urmează a fi

grevat cu servitute sau însăși la stabilirea oportunității constituirii servituții în condițiile în

care potrivit art. 22 din Legea cu privire la energia electrică nr. 124 din 23 decembrie 2009,

operatorul rețelei de transport și de sistem, operatorii rețelelor de distribuție beneficiază de

dreptul de acces la terenul unde se află rețelele electrice fără a fi necesară instituirea

dreptului de servitute.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a considerat că, instalația electrică în litigiu

este protejată prin dreptul de servitute gratuită, raționament care nu are un suport juridic

incontestabil și cert, avînd în vedere că legislația la care face referire instanța de apel nu

denotă în mod univoc despre gratuitatea servituților instituite prin lege în privința

5

obiectivelor electrice amplasate pe imobile (teren) private ce nu aparțin cu titlu de

proprietate furnizorilor de energie electrică. Colegiul notează că, terenurile proprietate

publică a unităților administrativ-teritoriale se transmit în folosință, cu titlu gratuit,

operatorului rețelei de transport și de sistem sau operatorilor rețelelor de distribuție, însă în

cazul terenurilor proprietate privată situația este diferită, condițiile gratuității servituții și

lipsa acordului proprietarului pentru valorificarea de către furnizor a drepturilor intrinseci

procesului de prestare a serviciilor de furnizare a energiei electrice nefiind aplicabile. În

contextul speței, delimitarea terenurilor în public și privat, efectuată de legiuitor, vine să

confirme existența a două categorii de terenuri cu regim special de reglementare și din

această perspectivă instanța de apel la rejudecare urmează să identifice norma legală

aplicabilă unui raport juridic ce are ca obiect - teren proprietate publică introdus în circuitul

civil.

De asemenea, este criticabilă concluzia instanței de apel precum că, amplasarea

instalațiilor electrice a avut loc în perioada în care statul era unicul proprietar al pământului

și mijloacelor de transport și comunicații conform art. 92 din Codul civil în redacția anului

1964, iar odată cu intrarea respectivelor bunuri în circuitul civil, regimul special a fost

menținut, astfel noii proprietari a terenurilor aferente instalațiilor electrice, urmează să se

conformeze aceluiași regim juridic cu sarcinile și limitările prestabilite, nefiind în drept de a

pretinde plăți pentru spațiile ocupate de instalațiile electrice, deoarece la caz nu s-a stabilit

in concreto momentul instalării echipamentelor electrice pentru a se putea confirma cele

susținute de instanța de apel în calitate de fapte degrevate de probațiune potrivit art. 123 din

Codul de procedură civilă. Pe lîngă faptul că nu s-a oferit un răspuns plauzibil în privința

aspectului gratuit al servituților constituite în favoarea ÎCS “Red Union Fenosa” SA, fiind

cunoscută regula că, schimbarea proprietarului terenului dominant sau al terenului aservit,

precum și împărțirea terenurilor, nu afectează dreptul de servitute, semne de întrebare

planează la capitolul opozabilității dreptului de servitute legală care nu este înregistrată în

Registrul bunurilor imobile or, potrivit interpretării art. 431 alin. (3) din Codul civil, doar

servitutea constituită prin acte juridice este opozabilă terților după înscriere în registrul

bunurilor imobile.

Colegiul consideră că, emiterea unei hotărîri întemeiate ca rezultat al rejudecării

pricinii poate avea loc doar după elucidarea circumstanțelor reflectate supra precum și în

rezultatul corelării pretențiilor reclamantului SA “TDA” cu privire la repararea

prejudiciului material prevederilor art. 429 alin. (1) și (2) din Codul civil care

reglementează că, la realizarea servituții, persoana împuternicită trebuie să respecte

interesele proprietarului terenului aservit. Proprietarul terenului dominant poate fi obligat să

plătească, la anumite perioade, o recompensă (despăgubire) proprietarului terenului aservit.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, decizia instanței de apel

este neîntemeiată, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de SA “TDA”, a casa

decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016 și a restitui pricina spre rejudecare în

instanța de apel în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e

Se admite recursul declarat de Centrul Comercial “TDA” societate pe acțiuni.

6

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016 în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Centrul Comercial “TDA” societate pe acțiuni

împotriva Întreprinderii cu capital străin “Red Union Fenosa” societate pe acțiuni cu privire

la constituirea servituții și repararea prejudiciului material cu restituirea pricinii spre

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Oleg Sternioală

7