3ra-1329/16 — obligarea soluționării și admiterii cererii și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-1329/16 — obligarea soluționării și admiterii cererii și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: A. Gafton dosarul nr. 3ra-1329/16

instanța de apel: D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe Acțiuni „Baza de Transporturi Auto nr. 6”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Baza

de Transporturi Auro nr. 6” împotriva Primăriei mun. Chișinău și Consiliului

municipal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Baza de Transporturi Auto nr. 6” și

menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 21 octombrie 2015 prin

care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 25 aprilie 2014, SA „Baza de Transporturi Auto nr. 6” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău și Consiliului municipal

Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că prin decizia Primăriei mun. Chișinău din 23

decembrie 1996, i-a fost atribuit în folosință terenul cu destinația pentru construcții cu

suprafața de 1,9442 ha, și în acest sens a fost emis titlu de autentificare a dreptului

deținătorului de teren nr. 008659.

Ulterior, în baza contractului de vînzare-cumpărare a lotului aferent cu nr. 1366

din 19 februarie 2014, a cumpărat de la Primăria mun. Chișinău terenul aferent

obiectivului privat amplasat în mun. Chișinău, str. Doina 156, cu o suprafață de 1,913

ha, terenul fiind înregistrat cu nr. cadastral 0100404009.

Mai indică reclamantul că la data de 04 noiembrie 2013, s-a adresat cu o cerere

către Primăria mun. Chișinău, prin care a solicitat vânzarea terenului adiacent lotului

cu nr. cadastral 0100404009, însă, la cererea depusă nu a primit nici un răspuns.

La fel, susține că anterior, s-a adresat către Primăria mun. Chișinău cu mai multe

cereri, prin care a solicitat atribuirea în proprietate a altui de teren adiacent cu

suprafața de 0,0308 ha, din suprafața terenului aferent lotului cu nr. cadastral

0100404009, cerere care a fost respinsă din motivul că terenul solicitat spre vânzare

este amplasat în zona liniilor roșii de demolare și construcție a străzii Doina în

perspectivă. Totodată, prin răspunsurile sale Primăria mun. Chișinău a subliniat că

aceste terenuri pot fi atribuite în hotarele existente, în condiții de arendă, provizoriu,

pentru exploatarea obiectivelor existente, același lucru fiind stabilit și în Certificatul

privind stabilirea regimului urban din 11 noiembrie 2008.

Menționează că prin cererea din 27 decembrie 2013, a solicitat pârâtului

vânzarea lotului de teren aferent amplasat conform schemei anexate la cerere, între

hotarul terenului cu nr. cadastral 0100404009 și până la liniile roșii existente, pe care

parțial este amplasată construcția lit. 22 (04), autorizată și înregistrată în Registrul

bunurilor imobile după SA „Baza de Transporturi Auro nr. 6”, privatizată în sensul

Legii nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de vînzare-

cumpărare a pîmîntului, astfel, terenul solicitat spre vânzare nefiind la aliniamentul

liniilor roșii nici propuse, nici calculate și nici existente conform Analizei și aprecierii

liniilor roșii pentru hotarele lotului examinat.

Concomitent, indică SA „Baza de Transport Auto nr. 6” că, la data de 04

februarie 2014, Primăria mun. Chișinău i-a expediat un răspuns, prin care a solicitat

suplimentar prezentarea planului geometric și planului topografic al terenului privat,

fără însă a face referire la norma legală care obligă persoana interesată de a prezenta

astfel de acte.

Relatează că Primăria mun. Chișinău nu numai nu a examinat cererea din 27

decembrie 2013, dar și a solicitat ilegal și neîntemeiat prezentarea actelor

suplimentare, nu s-a pronunțat la cerința petiționarului de a executa planul lotului de

teren solicitat spre vânzare-cumpărare și nu a calculat prețul acestuia.

Invocă că nefiind de acord cu răspunsul primit la 03 martie 2014, a depus o

cerere prealabilă prin care a solicitat ca cererea din 27 decembrie 2013, să fie

examinată și admisă, însă la cererea prealabilă nu a primit nici un răspuns.

În drept, își întemeiază cerințele în baza art. art. 4, 9 din Legea privind prețul

normativ și modul de vînzar-cumpărare a pămîntului și prevederile Legii privind

administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 121 din 04 mai 2007.

Solicită obligarea Primăriei mun. Chișinău si Consiliului municipal Chișinău să

soluționeze și să admită cererea din 27 decembrie 2013 cu privire la executarea planul

lotului de teren solicitat spre vânzare-cumpărare, amplasat între hotarul terenului cu nr.

cadastral 0100404009 și până la liniile roșii existente (neajungând până la linia

gardului) conform schemei anexate la cererea din 27 decembrie 2013, să calculeze

prețul de vânzare-cumpărare a terenului localizat între hotarul terenului cu nr. cadastral

0100404009 și liniile roșii existente (neajungând până la linia gardului) conform

schemei anexate la cererea din 27 decembrie 2013, și să-i vindă terenul amplasat între

hotarul terenului cu nr. cadastral 0100404009 și până la liniile roșii existente

(neajungând până la linia gardului) conform schemei anexate la cererea din 27

decembrie 2013 și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17 iunie 2014, a fost

admis demersul reprezentantului Primăriei și a Consiliului municipal Chișinău privind

încetarea procesului, și s-a încetat procesul din motivul că într-un litigiu între aceleași

părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri s-a emis o hotărâre

judecătorească rămasă irevocabilă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2014, a fost admis

recursul declarat de SA „Baza de Transporturi Auto nr. 6”, casată încheierea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17 iunie 2014, și restituită pricina spre

rejudecare în fond în aceeași instanță.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 21 octombrie 2015

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016 a fost respins apelul

declarat de SA „Baza de Transporturi Auto nr. 6” și menținută hotărîrea primei

instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizînd circumstanțele de fapt ale

cauzei și materialul probator administrat în coraport cu prevederile art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor care

reglementează, regimul juridic al terenurilor din domeniul public și art. 47 din Codul

funciar, care stabilește terenurile de uz public din orașe și sate (comune), a constatat că

prima instant corect a respins acțiunea înaintată de SA „Baza de Transporturi Auto nr.

6” din considerentul că în cadrul examinării cauzei pîrîții au dovedit legalitatea

acțiunilor întreprinse.

În acest sens instanța de apel a apreciat critic susținerile SA „Baza de

Transporturi Auto nr. 6” precum că, terenul amplasat între hotarul terenului cu nr.

cadastral 0100404009 și până la linia roșie nu face parte din domeniul public, și a

respins argumentele apelantului cu referire la faptul că la dosar nu au fost anexate

înscrisuri ce ar confirma că terenul solicitat spre cumpărare de SA „Baza de

Transporturi Auto nr. 6” este amplasat în preajma liniilor roșii, stabilind că faptul dat

este constatat prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 29 mai 2013,

care conform prevederilor art. 123 alin. (2) CPC, este obligatorie pentru instanța de

judecată.

A mai remarcat instanța de apel că nu poate fi reținut drept temei de casare a

hotărârii instanței de fond nici argumentul SA „Baza de Transporturi Auto nr. 6”

precum că, pârâții Primăria și Consiliul municipal Chișinău nu au prezentat planul

liniilor roșii aferente terenului cu nr. cadastral 0100404009, aprobat în variantă finală

de organul corespunzător, concluzionînd că acest fapt nu echivalează cu temeinicia

acțiunii depuse de SA „Baza de Transporturi Auto nr. 6”.

La data de 07 iulie 206, SA „Baza de Transporturi Auto nr. 6” a declarat recurs

împotriva deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că hotărîrea primei instanțe și decizia instanței

de apel sunt neîntemeiate și ilegale motiv pentru care urmează să fie casate.

Astfel, indică recurentul că în cadrul examinării cauzei nu au fost constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului iar

instanța de apel a aplicat eronat normele de drept procedural, fapt care a dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale recurentului

Menționează că nici prima instanță și nici instanța de apel nu au aplicat corect

prevederile art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, potrivit căruia la

examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina

probațiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire sarcina

probațiunii revine ambelor părți.

Or, Primăria mun. Chișinău a refuzat vînzarea lotului aferent terenului

0100404009 motivînd amplasarea acestuia în preajma liniilor roșii, însă nu a prezentat

o probă scrisă întru susținerea acestui refuz.

Totodată, susține recurentul că instanța de apel neîntemeiat a constatat că lotul

de teren în litigiu aparține domeniului public potrivit deciziei Curții Supreme de

Justiție din 29 mai 2013, prin care în opinia instanței de apel este constatat că terenul

solicitat spre vînzare este amplasat în preajma liniilor roșii și a lăsat fără apreciere

faptul că prin cerințele înaintate se solicită Primăriei mun. Chișinău: de a executarea

planul lotului de teren solicitat spre vînzare-cumpărare, localizat între hotarul terenului

cu nr. cadastral 0100404009 și pînă la liniile roșii existente (neajungînd pînă la linia

gardului) conform schemei anexate cererea din 27 decembrie 2013.

Sau, în final anume Primăria mun. Chișinău își va asuma responsabilitate de a

determina acea suprafața „care nu aparține domeniului public și care nu încalcă liniile

roșii” și nu instanța de apel.

Mai indică recurentul că motivarea respingerii apelului prin existența deciziei

Curții Supreme de Justiție din 29 mai 2013, este neîntemeiată, întrucît refuzul

Primăriei mun. Chișinău în litigiul anterior se întemeia în principal pe situarea

terenului în zona liniilor roșii, pe cînd în urma micșorării suprafeței (și specificarea în

cerință că se solicită vînzarea terenului situat pînă la liniile roșii), terenul nici nu se află

în preajma liniilor roșii.

Prin urmare, dat fiind faptul că suprafața terenului solicitat spre cumpărare a fost

micșorată, la moment Primăria mun. Chișinău nu mai are temei de a refuza vînzarea

acestui teren aferent din motivul că se află în preajma/sau intersectează liniile roșii, iar

temeiul celui de al doilea litigiu este diferit.

La fel, indică recurentul că instanța de apel considerînd apartenența lotului în

litigiu la domeniul public și nu la cel privat al municipiului nu a aplica corect normele

de drept material, deoarece potrivit planului lotului în cauză întocmit de IMP

„Chișinăuproiect”, acesta se află în zona liniilor roșii, ceea ce înseamnă prin prisma

pct. 77 din Regulamentul general de urbanism, că se află în linia de delimitare de

terenurile publice existente și rezervate străzilor și altor comunicații de transport.

Concomitent, indică recurentul că instanța de fond și apel nu a luat în

considerație recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 32 din 04 februarie 2013

privind dreptul instanței de a obliga autoritatea publică să emită actul administrativ

privind înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor

proprietate a unității administrativ-teritoriale prin licitație publică, organizată în

condițiile legii care stabilește că dacă reclamantul contestă refuzul nejustificat al

administrației publice de a satisface o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege,

și anume, dreptul de atribuire a terenurilor proprietate publică a unităților administrativ

teritoriale în folosință sau în proprietate, care conform cazurilor stabilite prin lege nu

se expun la licitație, instanța în cazul în care constată temeinicia pretențiilor înaintate,

poate obliga autoritatea publică să emită actul administrativ solicitat de reclamant.

Persoanele care beneficiază de acest drept sunt specificate în Codul funciar la capitolul

atribuirea si înstrăinarea terenurilor si în alte legi.

În context susține recurentul că terenul aferent este amplasat conform schemei

anexate la cerere, între hotarul terenului cu nr. cadastral 0100404009 și pană la liniile

roșii existente (neajungînd pînă la linia gardului), pe care parțial este amplasată

construcția lit. 22 (04), care este autorizată și înregistrată în registrul bunurilor imobile

după SA „Baza de Transporturi Auto nr. 6”, privatizată în sensul Legii privind prețul

normativ și modul de vînzare-cumpărare a pămîntului nr. 1308 din 25 iulie 1997.

Iar instanțele ierarhic inferioare, soluționînd litigiul nu au luat în considerație

încălcările comise de pîrît și anume faptul că acesta nu a examinat cererea din 27

decembrie 2013 conform prevederilor pct. 15 din Regulamentul cu privire la vînzarea-

cumpărarea terenurilor aferente, și anume nu a parcurs cele 3 etape ale examinării

cererii (să examineze posibilitatea vînzării, să completeze borderoul de calcul al

prețului, să prezinte consiliului local documentele necesare pentru adoptarea deciziei),

nu a prezentat reclamantului decizia motivată pe marginea cererii sale din 27

decembrie 2013 și ilegal a solicitat prezentarea de acte suplimentare pentru examinarea

cererii din 27 decembrie 2013

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din materialele copia deciziei instanței de apel din 26 aprilie

2016 a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces prin scrisoarea nr.2083

din 05 mai 2016 (f.d. 154), însa careva date privind recepționarea acesteia de către

destinatari, materialele cauzei nu conțin.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 07 iulie 2016 în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către SA „Baza de Transporturi Auto nr. 6” este inadmisibil din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SA „Baza de Transporturi

Auto nr. 6” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4)

CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către SA „Baza de Transporturi Auto nr. 6” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SA „Baza de Transporturi Auto nr. 6” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Baza de Transporturi Auto nr.

6” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță