3ra-1562/16 — contestarea actului administrativ

Prima instanță, Jud. Centru mun. Chișinău: N. Mazur dosarul nr. 3ra-1562/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

M. Ciugureanu, G. Dașchevici, Șt. Niță

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„ASOIO”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „ASOIO” împotriva Primăriei mun. Chișinău, intervenient accesoriu Direcția

Generală Transport Public și Căi de Comunicație cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „ASOIO” și

menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 09 decembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 18 august 2014, SRL „ASOIO” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei mun. Chișinău, intervenient accesoriu DGTPCC cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta SRL „ASOIO” a indicat că prin Dispozițiile

Primarului mun. Chișinău nr. 653-d și 654-d din 11 iulie 2014 au fost anulate rutele

municipale de microbuz cu nr. 102, 155 și 160 administrate de reclamantă din 2001 în

baza contractelor încheiate cu DGTPCC, urmare a câștigării concursului petrecut de

Comisia de concurs a Consiliului mun. Chișinău pe un termen de 3 ani și prelungite

până în prezent.

Afirmă că, conform contractelor de administrare a rutelor 102, 155, 160 încheiate

între SRL „ASOIO” și DGTPCC la 27 iulie 2001 cu modificările și completările din

21 ianuarie 2005, părțile au stabilit că rezilierea contractului în mod unilateral se va

face cu cel puțin 30 zile pînă la rezilierea acestuia.

Consideră reclamanta SRL „ASOIO” că aceste dispoziții sunt ilegale, emise cu

încălcarea procedurii stabilite de părți, și anume prin prescripția Inspectoratului Auto

de Stat al Secției Supraveghere de Transport și Circulației rutiere a Direcției Poliției

mun. Chișinău a fost sistată imediat activitatea unităților de transport la 16 iulie 2014

cu întocmirea proceselor-verbale de contravenție, fiind stopată activitatea pe perioada

16 iulie 2014-16 august 2016 a 196 de șoferi care activau pe rutele respective,

1

prejudiciind întreprinderea cu 1 580 000 lei ce constituie venitul mediu care se obține

de la transportarea călătorilor la aceste rute.

Declară reclamanta SRL „ASOIO” că pînă în prezent contractele de administrare

a rutelor nr. 102, 155, 160 încheiate între SRL „ASOIO” și DGTPCC la 27 iulie 2001

cu modificările și completările din 21 ianuarie 2005 nu au fost reziliate și conform

informației eliberate de Camera de Licențiere nr. 01/1855 din 06 august 2014, SRL

„ASOIO” este titularul licenței nr. 027205 din 17 ianuarie 2008 pentru genul de

activitate transport auto de călători în folos public valabilă pînă la 17 ianuarie 2018.

Susține reclamanta că în vederea respectării căii prealabile la 16 iulie 2014 a

depus cerere la Primăria mun. Chișinău privind anularea Dispozițiilor nr. 653-d din 11

iulie 2007 și nr. 654-d din 11 iulie 2014 ca fiind emise contrar prevederilor legale.

Cere SRL „ASOIO” anularea dispozițiilor Primăriei mun. Chișinău nr. 653-d și

nr. 654-d din 11 iulie 2014 ca fiind emise cu încălcarea prevederilor legale,

competenței și a procedurii stabilite.

Pe parcursul examinării pricinii, reclamanta SRL „ASOIO” și-a concretizat

pretențiile, solicitînd anularea parțială a dispoziției Primăriei mun. Chișinău nr. 653-d

din 11 iulie 2014 în partea ce ține de rutele municipale de microbuz nr. 102 și 160,

anularea integrală a dispoziției Primăriei mun. Chișinău nr. 654-d din 11 iulie 2014 cu

privire la anularea rutei municipale de microbuz nr. 155 și obligarea Primăriei mun.

Chișinău și subdiviziunile sale să nu creeze obstacole în administrarea rutelor

municipale de microbuz nr. 102, 160, 155.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 09 decembrie 2015, acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, a fost respins apelul

declarat de către SRL „ASOIO” cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 09 decembrie 2015.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel întru argumentarea soluției privind

netemeinicia acțiunii înaintate au constatat faptul încălcării de către SRL „ASOIO” a

prevederilor pct. 2 din contractele de administrare a rutei de microbuz și a acordurilor

adiționale la aceste contracte, fapt care permite rezilierea unilaterală a contractelor de

administrare de către Primăria mun. Chișinău, mai mult ca atît, dispozițiile nr. 653-d și

654-d din 11 iulie 2014 au fost emise în baza studiului de consultanță asupra

proiectului „Strategia de dezvoltare a transportului public în mun. Chișinău pentru anii

2014-2015” în vederea excluderii dublării iraționale a rutelor de microbuz cu cele de

troleibuz și autobuz.

La 01 septembrie 2016, SRL „ASOIO” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 08 iunie 2016 și hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 09 decembrie

2015 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii..

În susținerea recursului SRL „ASOIO” a invocat că instanțele ierarhic inferioare

au interpretat în mod eronat legea și au apreciat arbitrar probele.

Menționează recurenta că unicul motiv pentru care Primăria mun. Chișinău a

anulat rutele municipale de microbuz 102,155 și 160 este că aceste rute dublează rutele

de troleibus și autobus, însă nu a fost luat în considerație faptul că autoritățile

administrației publice locale au obligația să asigure tratament egal pentru toți

operatorii din cadrul comunității respective și să asigure un mediu de afaceri

transparent.

2

Indică că prin decizia irevocabilă a CSJ nr. 3r-370/12 din 11 aprilie 2012, instanța

de recurs a constatat că contractul de administrare a rutei de microbuz reprezintă o

autorizație eliberată de administrația publică locală pentru desfășurarea activității de

transport public de pasageri în mun. Chișinău care poate fi retrasă, iar activitatea

întreprinderii suspendată doar în baza unei hotărîri de judecată emise în temeiul art. 17

al Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător

nr. 235 din 20 iulie 2006.

Declară recurenta SRL „ASOIO” că din partea Primăriei mun. Chișinău nu a

existat nici o declarație de reziliere a contractelor, respectiv nu au fost respectate

clauzele contractuale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie

2016 a fost expediată în adresa SRL „ASOIO” la 29 iunie 2016 (f.d. 46) și

recepționată de către recurentă la 04 iulie 2016 (f.d. 59).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către SRL „ASOIO” la 01

septembrie 2016 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 14 septembrie 2016, în adresa intimatului Primăria mun. Chișinău a fost

expediată copia recursului declarat de către SRL „ASOIO” cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în

termenul stabilit.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul declarat de către SRL „ASOIO” este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

3

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „ASOIO” nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului argumentul SRL

„ASOIO” precum că unicul motiv pentru care Primăria mun. Chișinău a anulat rutele

municipale de microbuz 102,155 și 160 este că aceste rute dublează rutele de troleibus

și autobuz, nefiind asigurat un tratament egal pentru toți operatorii din cadrul

comunității respective și un mediu de afaceri transparent, deoarece este neîntemeiat.

Materialele pricinii indică că pe parcursul anilor 2013-2014 în adresa DGTPCC au

parvenit 16 petiții și 4 reclamații telefonice privind încălcarea prevederilor

regulamentului transporturilor auto de călători și bagaje comise de conducătorii auto

care activează la rutele administrate de către SRL „ASOIO”, iar ulterior în urma

controlului au fost întocmite 12 procese-verbale de constatare a încălcărilor

prevederilor contractelor de administrare, comise de către conducătorii mai multor

unități de transport ale rutelor nominalizate.

Astfel, Primăria mun. Chișinău a acționat prin prisma autonomiei decizionale,

organizaționale, gestionare și financiare, exercitându-și dreptul la inițiativă în tot ceea

ce privește administrarea treburilor publice locale, exercitându-și, în condițiile legii,

autoritatea în limitele teritoriului administrat.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului nici argumentul

recurentei SRL „ASOIO” precum că din partea Primăriei mun. Chișinău nu a existat

nici o declarație de reziliere a contractelor, nefiind respectată procedura stabilită în

clauzele contractuale, deoarece în adresa recurentei pentru nerespectarea condițiilor

contractuale au fost expediate 4 reclamații, însă aceasta nu s-a conformat prevederilor

contractuale stabilite de părți și nu a înlăturat încălcările comise.

Referitor la argumentul recurentei cu privire la decizia irevocabilă a Curții

Supreme de Justiție nr. 3r-370/12 din 11 aprilie 2012 , prin care instanța de recurs ar fi

constatat că contractul de administrare a rutei de microbuz reprezintă o autorizație

eliberată de administrația publică locală pentru desfășurarea activității de transport

public de pasageri în mun. Chișinău care poate fi anulată doar în baza unei hotărâri

judecătorești, Colegiul îl consideră irelevant speței din următoarele considerente.

Practica judiciară nu constituie un izvor de drept, iar decizia la care recurenta a

făcut referire este emisă în baza unui litigiu între aceleași părți, dar cu obiect juridic

diferit, astfel prevederile date nu au aplicabilitate litigiului în cauză.

4

Or, prin dispoziția 653-d și 654-d nu toate rutele de microbuz deținute de SRL

„ASOIO” au fost anulate, drept urmare nu a fost necesară retragerea licenței SRL

„ASOIO” care continuă să fie valabilă pînă la 17 ianuarie 2018 (f.d. 24).

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „ASOIO”

ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „ASOIO” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5