3ra-1323/17 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1323/17

Prima instanță - (Judecătoria Centru mun. Chișinău) L. Barbos

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Vascan, V. Clima, E. Fistican

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Primăria mun. Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului general al mun. Chișinău,

interveneint accesoriu Întreprinderea Municipală „Parcul Urban de autobuze” privind

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Primarul general al mun. Chișinău și s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 septembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 25 mai 2016, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva Primarului general al mun. Chișinău cu

participarea intervenientului accesoriu Întreprinderea Municipală „Parcul Urban de

autobuze” prin care a solicitat anularea Dispoziției Primăriei municipiului Chișinău

nr.222-d din 18 martie 2016 cu privire la modificarea și administrarea rutei

municipale de autobuz A.

În motivarea pretențiilor formulate a indicat că Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat a efectuat controlul sub aspectul legal al dispoziției emise potrivit

prevederilor art.64 din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală și a constatat că dispoziția Primăriei municipiului

Chișinău nr. 222-d din 18 martie 2016 cu privire la modificarea și administrarea rutei

municipale de autobuz A, prin care s-a modificat cu titlu de experiment, începând cu

21 martie 2016, itinerarul rutei de autobuz A și s-a stabilit după cum urmează: de pe

bd. Ștefan cel Mare și Sfînt pe str. Calea Ieșilor până în or. Vatra (zona de

agreement) și în continuare pe traseul stabilit. Ruta A. se va numi Aeroport-or. Vatra

(zona de agreement), pe traseul rutei modificate se stabilesc stații suplimentare

intermediare celor existente, contravine prevederilor legale în vigoare și este emisă

1

cu depășirea competențelor prevăzute de lege.

Susține că la 22 aprilie 2016 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

notificat Primarul general al municipiului Chișinău despre ilegalitatea dispoziției și a

solicitat abrogarea actului administrativ vizat, însă un răspuns la notificare nu a

primit.

Consideră că dispoziția contestată este emisă contrar prevederilor legale și cu

depășirea competențelor prevăzute de lege, deoarece potrivit art.29 alin.1) lit. a) al

Legii privind administrația publică locală, primarul asigură executarea deciziilor

consiliului local.

Primarul general cât și viceprimarul nu dispun de competența modificării

itinerariilor rutelor de transport, această atribuție revenindu-i exclusiv Consiliul mun.

Chișinău în calitatea de autoritate deliberativă. Un astfel de program de transport

rutier municipal nu a fost aprobat de către Consiliul mun. Chișinău.

Astfel, constată că decizia nr.222-d din 18 martie 2016 emisă de către

viceprimarul Nistor Grozavu este contrară legii.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 septembrie 2016,

cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat a fost admisă.

S-a dispus anularea dispoziției Primăriei municipiului Chișinău nr.222-d din 18

martie 2016 cu privire la modificarea și administrarea rutei municipale de autobuz A.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prerogativa delegată primarului

conform art.35 alin.3) din Codul transporturilor rutiere, trebuie interpretată în

conexiunea cu art.14 lit.c) din Codul transporturilor rutiere. Intervenția Primarului

este condiționată de un fapt posterior și implică potrivit naturii executive a funcției

exercitate doar punerea în aplicare a deciziei consiliului local.

Autonomia de decizie în domeniul modificării itinerarului rutelor de transport

intr-urban aparține în exclusivitate Consiliului municipal Chișinău.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 28 septembrie 2016, Primăria

mun. Chișinău a declarat apel solicitând, admiterea apelului, casarea hotărîrii

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 septembrie 2016 și emiterea unei noi

decizii de respingere a cererii de chemare în judecată înaintată de către Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, s-a respins apelul declarat

de către Primăria mun. Chișinău și s-a menținut hotărârea Judecătorie Centru mun.

Chișinău din 16 septembrie 2016.

La 05 octombrie 2017, Primăria mun. Chișinău a declarat recurs împotriva

hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 septembrie 2016 și a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, solicitând casarea acestora și emiterea unei

noi decizii de respingere a pretențiilor înaintate de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat.

Recursul a fost declarat în temeiul art.432, alin.(2) lit. c) din Codul de procedură

civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în

mod eronat legea.

În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanței de apel a fost

adoptată cu încălcarea normelor de drept material.

2

Susține că, la examinarea cauzei în fond instanța nu a determinat circumstanțele

reale, a dat o calificare greșită raportului material, greșit a soluționat conflictul dintre

normele cuprinse în diferite acte normative, nu a aplicat legea care urma a fi aplicată

și respectiv a interpretat greșit legea în analogia ei.

La fel instanța nu a luat în considerație probele și argumentele prezentate de

Primarul general.

Recurentul relatează că dispoziția Primăriei municipiului Chișinău nr. 222-d din

18 martie 2016 cu privire la modificarea și administrarea rutei municipale de autobuz

A, a fost emisă ca urmare a notei informative a Direcției generale transport public și

căi de comunicații, demersul Întreprinderii Municipale „Parcul Urban de autobuze”,

precum și demersurile Primăriei or. Vatra, petițiile locatarilor or. Vatra, întru

eficientizarea serviciilor de transportare a călătorilor și sporirea circulației rutiere.

Consideră că decizia emisă de Primăria mun. Chișinău, este legală dat fiind

faptul că a fost emisă de către un organ competent, conform legislației în vigoare și

cu respectarea procedurii stabilite.

În opinia recurentului actul administrativ este emis legal și nu contravine

legislației.

Prin referință depusă la 02 noiembrie 2017 Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelarie de Stat a invocat că soluția emisă de instanțele ierarhic inferioare este

întemeiată și legală, iar recursul înaintat conține același temeiuri ca și în cererea de

apel, asupra cărora instanța s-a expus. Totodată, recurentul nu a indicat în ce constă

aplicarea eronată a normelor de drept material invocate.

A pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

Prin referința depusă la 10 noiembrie 2017 Întreprinderea Municipală „Parcul

Urban de autobuze”, a indicat că recursul înaintat de Primăria mun. Chișinău este

întemeiat și a pledat pentru admiterea acestuia.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 24 mai 2017.

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei a fost expediată părților la 23

august 2017 (f.d.115), însă la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia

de către părți.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 05 octombrie 2017, respectiv în termenul prevăzut de

art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

3

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

4

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Primăria mun.

Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art.270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Primăria mun. Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Galina Stratulat

judecători Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

5