3ra-1345/16 — furnizarea informației

3ra-1345/16 — furnizarea informației (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: Iu. Potînga dosarul nr.3ra-1345/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță,

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii : Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță,

Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către Alexandr Podlesnov,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandr Podlesnov

împotriva Inspectoratului Național de Patrulare cu privire la obligarea eliberării

informației solicitate în volum deplin și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de către Alexandr Podlesnov, casată hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 noiembrie 2015 și emisă o încheiere cu

privire la încetarea procesului,

c o n s t a t ă:

La 21 octombrie 2014, Alexandr Podlesnov a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Național de Patrulare cu privire la obligarea

eliberării informației solicitate în volum deplin și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 05 septembrie 2014, în

adresa șefului Inspectoratului Național de Patrulare a fost înaintată o cerere, prin

care a solicitat prezentarea unei informații privind legalitatea acțiunilor

subalternilor, exprimate prin încălcarea prevederilor art. 448 alin. (2) Codul

contravențional. Totodată, indică că, prin cererea în cauză, în baza prevederilor art.

284 alin. (2) lit. i), și j) Codul contravențional, art. 4, 7, 12, 12. 18 ale Legii cu

privire la accesul la informație și art. 4, 8, 11, 12 ale Legii cu privire la petiționare

a solicitat oferirea răspunsului la un șir de întrebări iscate în legătură cu pornirea în

privința sa a unui proces contravențional în baza art. 236 alin. (2) Codul

contravențional.

Susține reclamantul că, la 25 septembrie 2014 a recepționat din partea

Inspectoratului Național de Patrulare un răspuns superficial, care nu conținea

informația solicitată. Astfel, prin răspunsul oferit colaboratorii de poliție au refuzat

în examinarea primelor 2 întrebări pe motivul pretins precum că întrebările în

cauză deja a constituit obiect de examinare.

1

Menționează reclamantul că, anterior, în adresa Inspectoratului Național de

Patrulare într-adevăr a fost înaintată o cerere, la care a primit răspuns, care, însă,

nu conținea trimitere la nici o normă legală în motivarea acesteia.

În scopul obținerii unei informații veridice, la 05 septembrie 2014, în adresa

Inspectoratului Național de Patrulare a fost înaintată o altă solicitare

prin care a cerut indicarea normelor legale, în baza cărora organul emitent și-a

motivat concluziile expuse în răspuns. Totodată, indică reclamantul că a solicitat

identificarea persoanei care se face vinovată în încălcarea prevederilor art. 448

alin. (2) Codul contravențional, în partea expedierii contestației înaintate asupra

procesului - verbal contravențional într-un alt organ decît cel prevăzut de lege.

Respectiv, primele 2 întrebări indicate în plîngerea din 05 septembrie 2014

sunt total diferite decît cele indicate în cererea inițială.

La întrebarea sub numărul 3 din plîngerea din 05 septembrie 2014 a fost dat

un răspuns superficial, fără a fi indicat numărul și data publicării în Monitorul

Oficial a Ordinului MAI nr. 45 din 19 februarie 2010. Răspunsul la întrebarea nr. 4

nu conține datele solicitate. Întrebările nr. 6-11 din plîngere au fost ignorate de

către pîrît.

Luînd în considerație situația de disconfort în care se află din cauza

acțiunilor abuzive ale factorilor de decizie al Ministerului Afacerilor Interne,

estimează reclamantul prejudiciul moral la suma de 1000 lei.

Prin urmare, solicită Alexandr Podlesnov obligarea Inspectoratului Național

de Patrulare să-i furnizeze în volum deplin informația solicitată în cererea din 05

septembrie 2014, precum și repararea prejudiciului material și moral cauzat.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 noiembrie 2015

acțiunea lui Alexandr Podlesnov a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 14 decembrie 2015, Alexandr Podlesnov a declarat apel, cerând

admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016 a fost admis apelul

declarat de către Alexandr Podlesnov, casată hotărârea primei instanțe și emisă o

încheiere cu privire la încetarea procesului.

La 13 iulie 2016, Alexandr Podlesnov a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

Recurentul, Alexandr Podlesnov, în motivarea recursului a indicat că nu este

de acord cu decizia instanței de apel deoarece, decizia contestată este neîntemeiată,

ilegală și pasibilă anulării din considerentul că instanța a confundat prevederile

Legii cu privire la petiționare și Legii cu privire la accesul la informație, cu

normele Codului de procedură penală.

Menționează că nici la înaintarea petițiilor și nici în cererea de chemare în

judecată n-a solicitat constatarea vinovăției. Or, de la momentul întocmirii

procesului-verbal cu privire la contravenție s-a considerat nevinovat atacând

acțiunile agentului constatator în instanța de judecată.

La fel menționează că, art. 448 din Codul contravențional se referă la

contestațiile împotriva proceselor verbale cu privire la contravenție, iar la

momentul depunerii acțiunii deja exista decizia irevocabilă a instanței de judecată

cu privire la încetarea procesului contravențional.

2

Consideră că în speță nu sunt aplicabile normele Codului de procedură

penală, or prevederile codului reglementează acțiunile sau inacțiune organului de

urmărire penală și nicidecum agentului constatator.

La fel, nici Codul contravențional nu prevede posibilitatea contestării

acțiunilor sau inacțiunilor agentului constatator, problema dată urmează a fi

rezolvată în temeiul prevederilor Legii cu privire la petiționare și Legii cu privire la

accesul la informație.

La 18 august 2016, Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului

General de Poliție a depus referință prin care a solicitat declararea recursului ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră că recursul

este declarat în termen, deoarece din materialele dosarului Alexandr Podlesnov a

recepționat decizia instanței de apel motivate la 28 iunie 2016, iar 13 iunie 2016,

ultimul a declarat recurs.

În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 05 octombrie 2016 a considerat recursul admisibil

și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și a restitui pricina spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum s-a stabilit, Alexandr Podlesnov la 15 august 2014 s-a adresat cu o

cerere către Inspectoratul Național de Patrulare prin care a solicitat să-i fie explicat

din care considerente contestația înaintată de el împotriva procesului-verbal cu

privire la contravenție din 21 iulie 2014 a fost expediată în adresa Inspectoratului

de Poliție Comrat și nu în Judecătoria Rîșcani conform art. 448 alin. (2) Codul

contravențional; studierea de către subalterni a legislației în vigoare, precum și

atragerea la răspundere disciplinară a persoanelor vinovate în încălcarea normelor

imperative ale Codului contravențional (f.d.13).

Ulterior, la 05 septembrie 2014, Alexandr Podlesnov s-a adresat cu o cerere

suplimentară prin care a solicitat să-i se comunice în temeiul art. 284 alin. (2) lit. i)

și j) Codul contravențional, art. 4, 7,11, 12, 18 ale Legii cu privire la accesul la

informație și art. 4,8,11, 12 ale Legii cu privire la petiționare, răspunsul la o serie

de întrebări (f.d.16).

Din actele pricinii rezultă că la ambele adresări recurentul Alexandr

Podlesnov a primit răspuns (f.d.14, 16), însă consideră că nu i-a furnizat în volum

deplin informația solicitată, motiv din care s-a adresat în instanța de judecată cu

acțiune împotriva Inspectoratului Național de Patrulare solicitând obligarea

3

furnizării în volum deplin informația solicitată în cererea din 05 septembrie 2014,

precum și repararea prejudiciului material și moral în mărime de 1000 lei.

De drept reclamantul Alexandr Podlesnov și-a întemeiat acțiunea pe

prevederile art. 284 alin. (2) lit. i) și j) Codul contravențional, art. 4, 7, 11, 12 din

Legea cu privire la accesul la informație și art. 4, 8, 11, 12 din Legea cu privire la

petiționare, precum și art. 16, 17, 25 alin. (1) lit.b) din Legea contenciosului

administrativ.

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău la emiterea hotărârii din 27 noiembrie

2015 s-a bazat pe prevederile art. 6 din Legea cu privire la accesul la informație și

a concluzionat că Inspectoratul Național de Patrulare i-a dat răspuns reclamantului

la cererile sale în limita competenței.

Totodată, în temeiul art. 1423 și 1422 Codul civil și art. 24, 25 din Legea

contenciosului administrativ a respins pretenția cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, deoarece reclamantul nu a prezentat probe pertinente în

conformarea suportării prejudiciului material sau unei suferințe fizice sau psihice.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 19 mai 2015 a admis apelul declarat

de Alexandr Podlesnov, a casat hotărârea primei instanțe și s-a dispus în temeiul

art. 265 lit. a) CPC încetarea procesului.

Pentru încetarea procesului instanța de apel a reținut că pretențiile apelantului

nu urmează a fi judecate în procedură civilă, deoarece răspunsul din 19 septembrie

2014, emis de Inspectoratul Național de Patrulare, nu reprezintă un act

administrativ emis în baza petiției reclamantului, respectiv lipsește obiectul de

studiu în cadrul procedurii de contencios administrativ și că competența în

soluționarea plângerii împotriva răspunsului enunțat îi revine, potrivit prevederilor

legale judecătorului de instrucție.

A mai reținut instanța de apel că, prin petiția adresată de reclamant se solicită

constatarea vinovăției în baza art. 448 Codul contravențional, or instanța civilă nu

dispune de atribuții privind obligarea organelor de poliție să constate vinovăția sau

nevinovăția cuiva, pentru care este aplicabil codul contravențional și cel de

procedură penală în măsura în care nu are reglementări în Codul contravențional.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că, sunt întemeiate argumentele recurentului cu

privire la aceia că concluziile instanței de apel expuse în decizie decurg din

aplicarea eronată a normelor de drept material.

În conformitate cu art. 265 alin. (1) lit. a) CPC, instanța judecătorească

dispune încetarea procesului în cazul în care pricina nu urmează a fi judecată în

procedură civilă.

După cum rezultă din actele pricinii Alexandr Podlesnov prin cererea de

chemare în judecată a înaintat pretenția enunțată motivînd că pîrîtul nejustificat nu

i-a răspuns la toate întrebările elucidate în petiția sa din 19 septembrie 2014,

răspunsul primit este unul superficial, care nu conține informația solicitată, prin ce

i se încalcă drepturile prevăzute de Legea cu privire la petiționare nr. 190-XIII din

19 iulie 1994 și Legea cu privire la accesul la informație nr 982 din 11 mai 2000.

Instanța de apel judecînd pricina a admis apelul declarat de către Alexandr

Podlesnov, a casat hotărîrea primei instanțe și a emis o încheiere de încetare a

procesului în cauza dată, considerînd că pricina nu urmează a fi examinată în

procedura contenciosului administrativ, fără a analiza și a constata temeinicia

pretențiilor înaintate de către recurentul-reclamant în acțiune.

4

Reieșind din sensul art. art. 2 și 5 din Legea contenciosului administrativ,

orice persoană fizică sau juridică, care se consideră lezată într-un drept al său,

recunoscut de lege, are dreptul să înainteze acțiune în instanța de contencios

administrativ competentă.

La caz, reclamantul-recurent Alexandr Podlesnov consideră că prin acțiunile

Inspectoratului Național de Patrulare i s-a adus atingere drepturilor sale

recunoscute de Legea cu privire la accesul la informație și de Legea cu privire la

petiționare, prin aceia că autoritatea publică – pîrîtul Inspectoratul Național de

Patrulare refuză de a-i da un răspuns argumentat cu trimiteri la legislația în

vigoare, cît și de a-i da răspuns la toate întrebările adresate în petiție.

Conform art. 3 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ, obiect

al acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu

caracter normativ și individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege

al unei persoane, inclusiv al unui terț, emise de: a) autoritățile publice și autoritățile

asimilate acestora în sensul prezentei legi; b) subdiviziunile autorităților publice;

c) funcționarii din structurile specificate la lit.a) și b).

Obiect al acțiunii în contenciosul administrativ poate fi și nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Conform art.4 alin.(3) al Legii cu privire la petiționare, petiționarul, care nu

este satisfăcut de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit un răspuns

în termenul stabilit de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă.

Conform art. 16 al Legii cu privire la petiționare, petiționarii, care consideră

că drepturile lor sînt lezate și nu sînt de acord cu deciziile organului sau persoanei

oficiale care au examinat petiția, au dreptul de a se adresa în instanța de contencios

administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, dacă,

conform legii, se adresează direct în instanță, sau de la data primirii răspunsului la

cererea prealabilă, sau, în caz dacă în intervalul menționat nu au primit răspuns –

din ziua când trebuiau să-l primească. Petiționarul depune în instanța de

contencios administrativ, concomitent cu cererea, și răspunsul organului sau

persoanei oficiale, care i-au refuzat restabilirea dreptului. În cazul când

petiționarul nu a primit nici un răspuns în termenele stabilite, el va menționa acest

fapt în cererea depusă, iar instanța de contencios administrativ va cere răspunsul

respectiv. Instanța de contencios administrativ examinează cererea conform

prevederilor Legii contenciosului administrativ.

Prin urmare, la caz, obiectul acțiunii, în sensul art. 3 al Legii contenciosului

administrativ, este și nesoluționarea în termen legal a cererilor referitoare la un

drept recunoscut de lege, inclusiv și a petiționarului Alexandr Podlesnov care nu

este satisfăcut de răspunsul primit.

Astfel, reieșind din cele supra relatate și a normelor de drept enunțate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că, instanța de apel la adoptarea deciziei din 21 aprilie 2016,

contrar prevederilor art. 265 alin. (1) lit. a) CPC a dispus încetarea procesului, în

cazul în care acțiunea este întemeiată pe Legea contenciosului administrativ,

Legea cu privire la accesul la informație și Legea cu privire la petiționare.

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că la emiterea

deciziei instanța de apel a încălcat normele de drept procedural și aceste erori nu

5

pot fi corectate de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a restitui pricina

spre rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Alexandr Podlesnov.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandr Podlesnov

împotriva Inspectoratului Național de Patrulare cu privire la obligarea eliberării

informației solicitate în volum deplin și repararea prejudiciului moral, cu trimiterea

pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

6