2r-815/16 — recunoașterea dreptului de proprietate și partajarea averii comune în devălmășie

2r-815/16 — recunoașterea dreptului de proprietate și partajarea averii comune în devălmășie (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: M. Diaconu dosarul nr. 2r-815/16

instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

D E C I Z I E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinînd recursul declarat de către Moiseeva Svetlana, reprezentată de

avocatul Bria Constantin,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sacara Mihail

împotriva Svetlanei Moiseeva cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și

partajul averii în devălmășie,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, prin care a fost

respinsă cererea depusă de către Moiseeva Svetlana cu privire la repunere în

termenul de declarare a apelului și restituit apelul declarat de către Moiseeva

Svetlana, reprezentată de avocatul Bria Constantin ca fiind depus în afara termenului

legal,

c o n s t a t ă:

La 14 august 2012, Sacara Mihail a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Svetlanei Moiseeva cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și

partajul averii în devălmășie.

În motivarea acțiunii a indicat că cu pîrîta Moiseeva Svetlana au înregistrat

căsătoria la data de 05 octombrie 1994, act de căsătorie înregistrat sub nr. 316 din

05 octombrie 1994 la OSC sect. Centru mun. Chișinău, iar la data de 08 februarie

2011 căsătoria între ei a fost desfăcută, fiind perfectat certificat de divorț D-IV nr.

0366178.

Invocă că pe parcursul căsătoriei soții Sacara Mihail și Moiseeva Svetlana au

dus un mod de viață în comun avînd o gospodărie comună, iar de către ambii șoți din

surse bănești comune a fost privatizat apartamentul nr. 85 din bd. Traian, 23/1,

mun. Chișinău.

Relevă că participînd la privatizarea apartamentului indicat soții Sacara Mihail

și Moiseeva Svetlana în conformitate cu Hotărîrea nr. 84 din 26 octombrie 1995 a

Comisiei de privatizare a fondului de locuințe pentru privatizarea imobilului au

achitat atît cu bonuri de privatizare cît și o diferență de bani în lei.

Susține, ca potrivit hotărîrii sus enunțate s-a stabilit că prețul apartamentului

nr. 85 din bd. Traian 23/1, mun. Chișinău, este evaluat la momentul privatizării la

suma de 2384,70 lei, respectiv ambii șoți din surse comune au achitat 470,70 lei cu

bonuri, iar diferența de 1914 lei au achitat-o în lei conform borderoului de calcul.

Prin urmare, afirmă că soții Sacara Mihail și Moiseeva Svetlana din surse

financiare comune au privatizat apartamentul indicat.

Relatează că ulterior la data de 28 mai 1996 prin contractul de schimb nr. 2-

1424 apartamentul nr. 85 din bd. Traian 23/1, mun. Chișinău a fost schimbat de către

soți cu un alt apartament cu 2 odăi situat în mun. Chișinău, str. Onisifor Ghibu, nr. 9,

ap. 29, astfel ambii soți esențial și-au îmbunătățit condițiile sale de trai.

În acest sens menționează că diferența de bani în sumă de 4 mii dolari SUA

pentru acest apartament a fost achitată personal de către reclamant, fapt ce se

confirmă prin recipisă.

La fel, indică reclamantul asupra faptului că începînd cu anul 2004 pîrîta

Moiseeva Svetlana se află peste hotarele Republicii Moldova, iar el de unul singur

administrează și achită toate impozitele și plăți la acest apartament.

Își întemeiază poziția în baza dispozițiilor art. 207, art. 372 din Codul civil,

art. 20, art. 21, art. 23, art. 25 din Codul familiei.

Solicită reclamantul recunoașterea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte din

imobilul în devălmășie situat în mun. Chișinău, str. Onisifor Ghibu nr. 9, ap. 29 după

Sacara Mihail, partajarea imobilului în devălmășie a soților din mun. Chișinău,

str. Onisifor Ghibu, nr. 9, ap. 29 pe cote-părți egale atribuindu-i reclamantului în

folosință camera cu suprafața de 11,6 m. p., iar pîrîtei camera cu suprafața de

19,8 m.p..

Prin hotărîrea Judecătoriei mun. Buiucani, mun. Chișinău din 08 noiembrie

2012 acțiunea a fost admisă parțial, fiind recunoscut după Sacara Mihail dreptul de

proprietate la 1/2 cotă-parte din imobilul în devălmășie, situat în mun. Chișinău,

str. Onisifor Ghibu, nr. 9, ap. 29. S-a determinat modul de folosință a imobilului

situat în mun. Chișinău, str. Onisifor Ghibu, nr. 9, ap. 29, atribuind în folosința

reclamantului Sacara Mihail odaia cu suprafața de 11,6 m.p., iar pîrîtei Moiseeva

Svatlana odaia cu suprafața de 19,8 m.p., încăperile de uz comun fiind lăsate în

folosința ambelor coproprietari (f. d. 30).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2013, a fost admis

apelul declarat de către Moiseeva Svetlana, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 08 noiembrie 2012 cu restituirea pricinii la rejudecare în prima

instanță, în alt complet de judecată. (f. d. 60).

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 iulie 2015, acțiunea

a fost admisă, fiind recunoscut după Sacara Mihail dreptul de proprietate la ½ cotă-

parte din imobilul, situat în str. Onisifor Ghibu, 9, ap. 29, mun. Chișinău, determinat

modul de folosire a imobilului din mun. Chișinău, str. Onisifor Ghibu, 9, ap. 29,

atribuindu-se în folosință reclamantului Sacara Mihail – camera cu suprafața de

11,6 m.p., iar pîrîtei Moiseeva Svetlana-camera cu suprafața de 19,8 m.p., încăperile

de uz comun fiind lăsate în folosință ambilor coproprietari și încasat de la

Moiseeva Svatlana în beneficiul lui Sacara Mihail suma de 3702 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată (f. d. 135).

La 18 septembrie 2015, Moiseeva Svetlana, reprezentată de avocatul

Bria Constantin a declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanțe,

solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă (f. d. 137).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 ianuarie 2016, a fost restituită

cererea de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

10 iulie 2015, pronunțată în pricina, ca depusă de Moiseeva Svetlana în afara

termenului legal și nu s-a solicitat repunerea în termen (f. d. 145).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 aprilie 2016, a fost admis

recursul declarat de avocatul Bria Constantin în interesele Svetlanei Moiseeva, casată

încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 ianuarie 2016 cu restituirea pricinii la

Curtea de Apel Chișinău la faza de primire a cererii de apel (f. d. 170).

La data de 22 iunie 2016, Moiseeva Svetlana, reprezentată de avocatul

Bria Constantin a depus apel motivat prin care a solicitat repunerea în termen de

declarare a apelului, admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă (f. d. 180).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea Svetlanei Moiseeva cu privire la repunerea apelului în termen și

restituit apelul declarat de către Moiseeva Svetlana, reprezentată de avocatul

Bria Constantin ca fiind depus în afara termenului legal (f. d. 195).

La 26 iulie 2016, Moiseeva Svetlana, reprezentată de avocatul Bria Constantin,

a depus cerere de recurs împotriva încheierii instanței de apel din 22 iunie 2016,

solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a încheierii contestate cu restituirea

pricinii spre rejudecare (f. d. 202).

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea instanței de apel,

considerînd-o nemotivată și neîntemeiată.

Astfel, menționează că datorită încălcărilor comise de către Curtea de Apel

Chișinău la 13 ianuarie 2016 și constatate prin decizia Curții Supreme de Justiții din

20 aprilie 2016, i-a fost îngrădit dreptul de a depune apel motivat și efectiv de a

examina cauza în fond.

Relevă că la dosar nu este nici o confirmare că Moiseeva Svetlana sau avocatul

Gîscă Marcel ar fi primit dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 10 iunie 2015.

Susține că a prezentat suficiente probe ce demonstrează încălcările admise de

către instanța de apel în ce privește, expedierea hotărîrii, citarea recurentei și a

reprezentantului, faptul că recurenta se afla peste hotarele țării, fiind prezentate

copiile pașaportului.

În acest context, indică că nu a avut posibilitate reală de a depune apel motivat

cu toate argumentele și solicitările respective, inclusiv termenul de declarare a

apelului din motive sus menționate, fapt acceptat prin decizia Curții Supreme de

Justiție din 20 aprilie 2016, însă ignorat de către instanța de apel.

Consideră că prin adoptarea încheierii din 22 iunie 2016 în circumstanțele

expuse de către instanța de apel i-a fost îngrădit accesul la un tribunal și încălcat

dreptul la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în

adresa recurentei la 08 iulie 2016, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

nr. 20916-4, anexată la materialele cauzei (f. d. 196), însă reprezentantul recurentei

Moiseeva Svetlana, avocatul Bria Constantin a recepționat copia încheierii contestate

la 18 iulie 2016, fapt ce se confirmă prin plicul de expediere anexat la materialele

cauzei (f. d. 203).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 26 iulie 2016 împotriva încheierii Curții de Apel

Chișinău din 22 iunie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și

a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii

instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

La caz se constată că prin încheierea din 22 iunie 2016, Curtea de Apel

Chișinău a dispus respingerea cererii Svetlanei Moiseeva, reprezentată de avocatul

Bria Constantin cu privire la repunerea în termen a cererii de apel, restituindu-i

cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal, întemeindu-și concluziile pe

dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanța de apel restituie,

printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar

apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze

repunerea în termen (f. d. 195).

Instanța de recurs reține că concluziile instanței de apel cu privire la depunerea

apelului de către Moiseeva Svetlana, reprezentată de avocatul Bria Constantin, în

afara termenului legal și refuzul repunerii în termen a apelului sunt justificate.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este

de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede

altfel.

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărîrii Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, prin care a fost admisă acțiunea lui Sacara Mihail înaintată

împotriva Svetlanei Moiseeva cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și

partajul averii în devălmășie, a fost emisă și pronunțată la 10 iulie 2015 (f. d. 125).

La fel, înscrisurile dosarului atestă că prin scrisoarea din 10 iulie 2015 cu nr.

D-607, Judecătoria Buiucani mun. Chișinău a expediat în adresa recurentei Moiseeva

Svetlana și reprezentantului acesteia Gîscă Marcel copia dispozitivului hotărîrii din

10 iulie 2015 (f. d. 127, f. d. 130-131).

Cu toate acestea, Moiseeva Svetlana, reprezentată de avocatul Bria Constantin

a depus cererea de apel nemotivată împotriva acestei hotărîri numai la

18 septembrie 2015, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1)

CPC, fără a solicita repunerea în termenul de declarare a apelului și numai la data de

22 iunie 2016 concomitent cu depunerea apelului motivat a solicitat repunerea în

termen (f. d. 137).

Or, în interpretarea corectă a prevederilor art. 362 alin. (1) CPC este de înțeles

că termenul de declarare a apelului curge de la data pronunțării dispozitivului

hotărîrii.

Prin urmare, legislația nu prevede alte excepții privitor la termenul de

declarare a apelului.

În această ordine de idei, instanța de recurs respinge afirmațiile recurentei cu

referire la faptul că hotărîrea primei instanțe a fost pronunțată în lipsa ei și că nu a

primit copia acesteia, din care motive a solicitat repunerea în termen de declarare a

apelului.

Aceasta deoarece, din materialele cauzei rezultă că prima instanță a întreprins

măsuri necesare pentru înștiințarea legală a Svetlanei Moiseeva și a reprezentantului

acesteia avocatul Gîscă Marcel despre locul, data și ora examinării cauzei din

10 iulie 2015, însă citațiile expediate la adresa acestora au fost restituite instanței fără

înmînare, din motivul nereclamării și respectiv plecării (f. d. 128-129), iar

reprezentantul recurentei avocatul Gîscă Marcel a fost înștiințat prin recipisă contra

semnătură despre ședința din 03 iulie 2015 (f. d. 106).

În atare circumstanțe, Colegiul consideră neîntemeiat argumentul recurentei

precum că ea și reprezentantul acesteia nu au participat la ședința de judecată în

cadrul căreia a fost pronunțată hotărîrea.

Or, rezultînd din prevederile art. 102 alin. (41) și alin. (5) CPC, participanții la

proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea

actelor de procedură la o dată ulterioară. Prezentarea părții în instanță, în persoană

sau prin reprezentant, acoperă orice viciu de înmînare a citației.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că recurenta a cunoscut despre

litigiul care se afla pe rolul Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, fapt confirmat prin

prezența în ședință de judecată a primei instanțe din 23 martie 2015 (f. d. 121-verso),

iar a reprezentantului acesteia la ședințele de judecată din 27 martie 2015,

17 iunie 2015 (f. d. 121-verso, f. d. 122-verso).

Cu atît mai mult, prima instanță a întreprins măsuri necesare și a expediat copia

dispozitivului hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 iulie 2015

(f. d. 130-131), însă aceasta nu a fost înmînată, din motivul nereclamării de către

recurenta și din motiv că reprezentantul acesteia Gîscă Marcel a plecat de la adresa

indicată în mandatul avocatului (f. d. 37), astfel încît în conformitate cu dispozițiile

art. 107 CPC, dacă își schimbă domiciliul sau sediul după pornirea procesului, partea

sau reprezentantul este obligat să comunice instanței, prin cerere, noua adresă, iar

părții adverse prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă se depune la dosar o dată cu

cererea. În lipsa unei astfel de comunicări, citația sau înștiințarea se trimite la ultima

adresă cunoscută instanței și se consideră înmînată chiar dacă destinatarul nu mai

locuiește acolo.

Instanța de recurs apreciază critic afirmația recurentei precum că prima instanță

a emis hotărîrea în lipsa sa, iar despre existența acesteia a aflat doar la data de

15 septembrie 2015 și doar la întoarcerea în țară, deoarece din materialele dosarului

rezultă cu certitudine că Moiseeva Svetlana a cunoscut despre examinarea litigiului

în prima instanță, fapt ce se confirmă prin prezența acesteia în ședința din 23 martie

2015 (f. d. 121-verso) și a reprezentantului acesteia la ședințele de judecată din

27 martie 2015, 17 iunie 2015 (f. d. 121-verso, f. d. 122-verso).

În acest context, instanța de recurs consideră necesar de menționat și faptul că

Moiseeva Svetlana avînd la cunoștință despre existența prezentului litigiu și

examinarea lui, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează și

jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn

versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt, însă, ignorat de aceasta,

ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Mai mult ca atît, reprezentantul Svetlanei Moiseeva, avocatul Gîșcă Marcel

fiind împuternicit în bază de mandat Seria MA nr. 0109526 dispunea de împuterniciri

de a ataca hotărîrea judecătorească (f. d. 37-verso).

Pe cale de consecință, instanța de recurs consideră drept justificată și soluția

instanței de apel cu privire la respingerea cererii de repunere în termenul de declarare

a apelului, or susținerea recurentei Moiseeva Svetlana că în perioada depunerii cererii

de apel se afla peste hotarele țării, nu constituie motiv întemeiat și justificativ a

omiterii termenului.

Iar, potrivit jurisprudenței CEDO, cu valoare de principiu (cauza Ghirea contra

Moldovei (Hotărîrea CEDO din 26 iunie 2012)), recurentul aveau obligația de a

urmări desfășurarea procesului în care este implicat ca parte.

Or, în conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din

motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi

repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Pe cînd, Moiseeva Svetlana nu a făcut, prin probe întemeiate, dovada

imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de

lege, În această ordine de idei sunt lipsite de sens și alte critice aduse în susținerea

cererii de recurs, or cele constatate indică direct la abuzul Svetlanei Moiseeva în

drepturile sale procedurale și eschivarea de la îndeplinirii actelor de procedură, în

măsura stabilită de normele de drept procedural.

Dat fiind acestea constatări, nu pot fi reținute argumentele recurentei cît

privește tardivitatea apelului și anume că nu a avut posibilitate reală de a depune apel

motivat cu toate argumentele și solicitările respective, inclusiv termenul de declarare

a apelului din motive sus menționate, fapt acceptat prin decizia Curții Supreme de

Justiție din 20 aprilie 2016, ori prin decizia în cauză a fost casată încheierea instanței

de apel din 13 ianuarie 2016 cu restituirea pricinii la etapa de primire a cererii, din

motivul că cauza a fost examinată în lipsa citării legale la ședința de soluționare de

restituire a apelului, dar nu s-a examinat chestiunea propriu zisă a tardivități apelului,

pentru a fi în prezenta anumitor fapte stabilite.

Cu atît mai mult depunerea apelului în termen împotriva hotărîrii Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 10 iulie 2015 nu era generată de emiterea deciziei Curții

Supreme de Justiții la 20 aprilie 2016.

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz soluția instanței de apel

este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărîrii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în

acest mod principiul securității raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina

(03 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că deși în speță nu era vorba despre

desființarea unei hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei

căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

De altfel, reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte și în

cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

menționat că, prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au

încălcat dreptul la un proces echitabil.

Față de cele ce preced și avînd în vedere faptul că încheierea instanței de apel

este întemeiată și legală, iar criticele invocate de către recurenta sunt nejustificate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Moiseeva Svetlana, reprezentată de

avocatul Bria Constantin.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sacara Mihail împotriva Svetlanei

Moiseeva cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate și partajul averii în

devălmășie.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță