3ra-1007/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1007/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: D. Șușchevici dosarul nr.3ra-1007/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruța

D E C I Z I E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii : Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță,

Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Răileanu

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 02

octombrie 2015, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 22 iunie 2015, Vladimir Răileanu a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 21 mai 2015 prin

scrisoare a fost înștiințat despre faptul că prin decizia nr. 153 din 14 mai 2015 a

fost dispus încetarea dreptului de posesie al armelor și retragerea permisului de

armă nr. 21/9009 din 29 aprilie 2010 asupra pistolului cu glonț de model „Walter

P22” calibrul 5,6, nr.GOI44809.

Drept temei de emitere a deciziei au fost indicate prevederile art. 19 alin. (6),

art. 18 alin. (1) lit. b) și art. 7 alin. (2) lit. e) din Legea privind regimul armelor și al

munițiilor cu destinație civilă.

Nu este de acord cu decizia adoptată de către pîrît reieșind din următoarele.

Conform art. 19 alin. (6) din Legea privind regimul armelor și al munițiilor

cu destinație civilă, revocarea dreptului de deținere sau de port și de folosire a

armelor letale și neletale supuse autorizării se dispune de către organul competent

care a acordat acest drept în cazurile prevăzute la art. 18 alin. (1) ale Legii privind

regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă.

Indică că, deși norma citată mai sus prevede revocarea dreptului de deținere

sau de port și de folosire a armelor, din conținutul deciziei nr. 153 din 14 mai 2015

s-a dispus încetarea dreptului de posesie al armelor și retragerea permisului de

armă nr. 21/9009 din 29 aprilie 2010 asupra pistolului cu glonț de model „Walter

P22” calibrul 5,6, nr. G0144809. De fapt prin această decizie se dispune încetarea

1

dreptului de proprietate asupra bunului ce aparține reclamantului. Astfel, dacă

legea dispune posibilitatea ca autoritatea competentă să dispună revocarea doar a

dreptului de deține, de port și de utilizare a armelor, prin decizia contestată s-a

dispus încetarea dreptului de posesie. Consideră că prin decizia contestată i se

încalcă un drept fundamental al reclamantului - dreptul de proprietate, fiindu-i

lezat dreptul de a-și exercita în continuare dreptul de proprietate.

Menționează că din conținutul deciziei nr. 153 din 14 mai 2015, prin care s-a

dispus încetarea dreptului de posesie al armelor și retragerea permisului de armă

nr. 21/9009 din 29 aprilie 2010 asupra pistolului cu glonț de model „Walter P22”

calibrul 5,6, nr. G0144809 se deduce faptul că autoritatea emitentă face referință la

prevede art. 18 alin. (1) din Legea privind regimul armelor și a munițiilor cu

destinație civilă, care stabilește că dreptul de posesie a armelor încetează dacă

titularul se află în una din situațiile specificate la art.7 alin.(2) lit.e)-g) al Legii

privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație civila. În corespundere cu

prevederile art. 7 alin. (2) lit.e) al Legii privind regimul armelor și al munițiilor cu

destinație civilă, permisele prevăzute la alin.(l) nu se acordă persoanelor care au

fost condamnate prin hotărîre judecătorească irevocabilă pentru infracțiuni comise

cu intenție, cu folosirea armelor sau a munițiilor, a substanțelor și materialelor

explozive sau toxice, precum și a substanțelor narcotice, psihotrope și a

precursorilor.

În același timp, pîrîtul nu a ținut cont de faptul că dînsul nu se afla în situația

prevăzută de art.7 alin.(2) lit.e) al Legii privind regimul armelor și al munițiilor cu

destinație civilă. Astfel, reclamantul a fost condamnat în data de 06 martie 2008

prin aplicarea unei amenzi în mărime de 600 unități convenționale pe care

reclamantul le-a achitat. Prin urmare, avînd în vedere faptul că potrivit prevederilor

art. 110 Codul penal, antecedentele penale reprezintă o stare juridică a persoanei,

ce apare din momentul rămînerii definitive a sentinței de condamnare, generînd

consecințe de drept nefavorabile pentru condamnat pînâ la momentul stingerii

antecedentelor penale sau reabilitării, iar conform art.111 alin. (1) lit. e) Codul

penal, se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele condamnate la o

pedeapsă mai blîndă decît închisoarea - după executarea pedepsei, atunci

consecințele nefavorabile ale condamnării nu pot să fie aplicate în privința sa.

Mai mult ca atît, o asemenea situație juridică urma să fie constatată de către

emitentul deciziei chiar la momentul intrării în vigoare a Legii privind regimul

armelor și al munițiilor cu destinație civilă, adică la data de 26 octombrie 2013.

Dar în termenul de aproape doi ani nu a fost aplicată o asemenea decizie, urmînd

să fie clar că reclamantul nu era în situația prevăzută de articolul 7 al Legii privind

regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă, care împiedica portul și uzul

armelor avute în proprietate.

Conform art. 12 al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului Inspectoratul General al Poliției este persoană juridică distinct. Potrivit

prevederilor punctului 3 al Regulamentului privind organizarea și funcționarea

Ministerului Afacerilor Interne aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 778 din

2009, Ministerul Afacerilor Interne reprezintă o persoană juridică distinct de

Inspectoratul General al Poliției. În corespundere cu prevederile art. 19 alin. (6) al

Legii privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă, revocarea

dreptului de deținere sau de port și de folosire a armelor letale și neletale supuse

2

autorizării se dispune de către organul competent care a acordat acest drept în

cazurile prevăzute la art. 18 alin. (1) al Legii privind regimul armelor și al

munițiilor cu destinație civilă. Astfel, dreptul de port și uz a armei de foc a fost

acordat de către Ministerul Afacerilor Interne, însă decizia de a fi revocat acest

drept a fost emisă de către o altă persoană juridică decît Ministerul Afacerilor

Interne, și anume de Inspectoratul General al Poliției,

Cere Vladimir Răileanu anularea deciziei șefului-adjunct al Direcției

Generale Securitate Publică a Inspectoratului General al Poliției nr. 153 din 14 mai

2015 prin care s-a dispus încetarea pentru Răileanu Vladimir a dreptului de posesie

al armelor și retragerea permisului de armă nr. 21/9009 din 29 aprilie 2010 asupra

pistolului cu glonț de model „Walter P22” calibrul 5,6, nr. GOI44809.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 octombrie 2015

acțiunea lui Vladimir Răileanu a fost admisă integral.

A fost anulată decizia Direcției Generală Securitate Publică a Inspectoratului

General al Poliției nr.153 din 14 mai 2015 prin care sa dispus încetarea pentru

Răileanu Vladimir a dreptului de posesie a armelor retragerea permisului de armă

nr.21/9009 eliberat la 29 aprilie 2010 pe numele lui Răileanu Vladimir Gheorghe

pentru deținerea în posesie a unui pistol cu glonț de model ,,Walther P22” calibrul

5,6 mm, nr. G014809, ca fiind neîntemeiată.

La 02 octombrie 2015, Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de

apel, prin care a solicitat admiterea cererii, casarea hotărîrii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016 a fost respins

apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției și a fost menținută

hotărîrea primei instanțe.

La 10 mai 2016, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărîri de respingere integrală a acțiunii.

Recurentul, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărîrea primei instanțe deoarece, decizia contestată este neîntemeiată,

ilegală și pasibilă anulării din considerentul că contravine normelor dreptului

material și procesual, iar la examinarea și adoptarea deciziei contestate nu au fost

pe deplin constatate și elucidate circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii.

Menționează că instanța de apel și prima instanță la emiterea hotărîrii au

atribuit un mai mare grad de abstracție art.7 alin.(2) lit.e) al Legii nr.130 din 08

iunie 2012 privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație specială, iar

aplicînd norma respectivă a exclus ipotezele concrete din aria de ipoteze pe care le

acoperă norma juridică respectivă. În acest sens poate fi privită situația în care

instanța a dat o calificare corectă raportului juridic material litigios, corect a

determinat norma aplicabilă, însă din cauza înțelegerii incorecte a sensului

acesteia, a tras o concluzie greșită cu privire la drepturile și obligațiile părților.

În conformitate cu art.7 alin.(2) lit.e) din Legea nr.130 din 08 iunie 2012,

permisele prevăzute la alin.(1) nu se acordă persoanelor care au fost condamnate

prin hotărîre judecătorească irevocabilă pentru infracțiuni comise cu intenție, cu

folosirea armelor sau a munițiilor, a substanțelor și materialelor explozive sau

3

toxice, precum și a substanțelor narcotice, psihotrope și a precursorilor, iar potrivit

art.18 alin.(1) lit.b) din lege, dreptul de posesie a armelor încetează dacă titularul se

află în una din situațiile specificate la art. 7 alin.(2) lit.e)-g).

În sensul dat, de către instanța de apel și de fond a fost pronunțată o soluție

greșită pe acest caz, considerînd că odată ce la momentul emiterii deciziei

antecedentele penale ale intimatul erau stinse, consecințele nefavorabile ale

condamnării nu pot să fie aplicate în privința acestuia.

Astfel, de către instanțele inferioare a fost ignorat faptul că legiuitorul prin

sintagma „au fost condamnate” înțelege că odată ce persoana care deține permisul

de port armă a fost condamnată, dreptul se încetează și niciodată nu mai poate

dispune de acest drept, restricția respectivă fiind aplicabilă în privința tuturor

persoanelor condamnate, nu doar în privința celor care își ispășesc pedeapsa (care

sunt sau care vor fi condamnate). Prin norma respectivă legiuitorul instituie o

condiție obligatorie pentru persoanele care dispun/solicită autorizarea dreptului de

deținere a armei de foc, condiția care presupune că în privința persoanelor

respective să nu fie emisă o hotărîre judecătorească irevocabilă de condamnare.

Mai menționează că instanța de apel și de fond nu a luat în considerație nici

faptul că legiuitorul în norma prenotată nu folosește sintagma „are sau nu are

antecedente penale”, respectiv lipsa antecedentelor penale la momentul emiterii

deciziei de încetare a dreptului de posesie a armei nu denotă faptul că intimatul,

care a fost condamnat pentru infracțiuni săvîrșite cu intenție, precum și cu folosirea

substanțelor narcotice, psihotrope și a precursorilor, poate dispune de dreptul de

posesie a armei.

Or, reabilitarea de drepturi constituie repunerea fostului condamnat în plan

moral și social, dar nu și în dreptul de deținere a armei, care este acel obiect sau

dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea persoanelor.

În conformitate cu art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră că recursul

este declarat în termen, deoarece din materialele dosarului Inspectoratul General al

Poliției a recepționat decizia instanței de apel motivate la 10 martie 2016, iar 10

mai 2016, Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs.

În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 13 iulie 2016 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe și

emisă o nouă hotărîre cu privire la respingerea acțiunii din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd

o nouă hotărîre.

4

Pe parcursul examinării pricinii s-a stabilit că Vladimir Răileanu s-a adresat

în instanța de judecată cu cerere privind anularea deciziei Direcției Generale

Securitate Publică a Inspectoratului General al Poliției nr. 135 din 14 mai 2015

prin care s-a dispus încetarea pentru Răileanu Vladimir a dreptului de posesie a

armelor și retragerea permisului de armă nr. 21/9009 eliberat la 29 aprilie 2010 pe

numele lui Răileanu Vladimir Gheorghe pentru deținerea în posesie a unui pistol

cu glonț de model „Walter P22” cal.5,6mm, nr. G 014809.

Prima instanță fiind investită cu judecarea pricinii în fond a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, admițînd-o cu anularea actului administrativ

contestat concluzionînd că Vladimir Răileanu la data emiterii deciziei nr. 153 din

14 mai 2015 nu se afla în situația prevăzută de art. 7 alin. (2) lit. e) al Legii privind

regimul armelor și a munițiilor cu destinație civilă, deoarece acesta a fost

condamnat la 06 martie 2008 de către Judecătoria Centru mun. Chișinău, fiind

învinuit în baza art. 217 alin. (2) CP, însă potrivit sentinței date, Vladimir Răileanu

a fost absolvit de răspundere penală în baza art. 217 alin. (2) CP conform art. 55 cu

încetarea procedurii penale și atragerea lui la răspundere administrativă cu

aplicarea sancțiunii administrative sub formă de amendă în mărime de 600 unități

contravenționale care a și fost achitată.

Instanța de apel, judecînd pricina în ordine de apel a fost de acord cu soluția

primei instanțe.

Judecînd recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că atît instanța de apel

cît și prima instanță la emiterea hotărîrii au aplicat și interpretat eronat normele de

drept material și au emis o decizie neîntemeiată reieșind din următoarele.

Din materialele dosarului s-a stabilit că Vladimir Răileanu la 06 mai 2015 s-

a adresat cu o cerere către Direcția generală securitate publică a IGP, prin care a

solicitat conformarea permisului de armă pentru portul și folosirea pistolului cu

glonț de model „WaltherP22” calibru 5,6mm nr. G014809.

Fiind acumulate materialele necesare a fost stabilit că, prin sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 06 martie 2008, reclamantul a fost absolvit

de pedeapsa penală cu atragerea la răspundere administrativă, cu aplicarea

sancțiunii administrative sub formă de amendă în mărime de 30 unități

convenționale, în sumă de 600 lei în contul statului, iar la 20 martie 2012, prin

sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău , reclamantul Vladimir Răileanu a fost

recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b),

c) CP și în baza acestei legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 300 unități convenționale, în sumă de 6000 lei.

Astfel, conform încheierii Direcției Generale Securitate Publică a

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne din 14 mai

2015 s-a propus în baza Legii nr.130 din 08 iulie 2012 privind regimul armelor și

al munițiilor cu destinație civilă, de a înceta dreptul de posesie al armelor și

retragerea permisului de armă a lui Răileanu Vladimir, iar conform deciziei

Direcției Generale Securitate Publică a Inspectoratului General al Poliției nr.153

din 14 mai 2015 s-a dispus încetarea dreptului de posesie al armelor și retragerea

permisului de armă nr.21/9009 eliberat la 29 aprilie 2010 valabil pînă la 29 aprilie

2015 eliberat pe numele lui Răileanu Vladimir Gheorghe, anul nașterii 12 aprilie

5

1980, pentru deținerea în posesie a unui pistol cu glonț de model „Walther P 22”,

calibrul 5,6 mm, nr. G 014809.

Tot din actele pricinii s-a mai stabilit că, ulterior, la 18 mai 2015, în adresa

Inspectoratului de Poliție sect. Rîșcani, mun.Chișinău și a lui Vladimir Răileanu a

fost remisă decizia nominalizată, fiind înștiințați despre încetarea dreptului de

posesie al armelor și revocarea permisului de armă eliberat pe numele lui Vladimir

Răileanu.

Conform art. 7 alin. (2) lit. a), b), e) și g) din Legea privind regimul armelor

și munițiilor cu destinație civilă n. 130 din 08 iunie 2012, permisele prevăzute la

alin.(1) nu se acordă persoanelor care se află în una din următoarele situații: sînt

învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvîrșite cu intenție, potrivit

legislației în vigoare; au antecedente penale; au fost condamnate prin hotărîre

judecătorească irevocabilă pentru infracțiuni comise cu intenție, cu folosirea

armelor sau a munițiilor, a substanțelor și materialelor explozive sau toxice,

precum și a substanțelor narcotice, psihotrope și a precursorilor; și prezintă pericol

pentru ordinea publică, viața și integritatea corporală a persoanelor și se află la

evidență specială în organele de poliție.

Conform art. 18 alin. (1) lit. b) din legea menționată prevede că, dreptul de

posesie a armelor încetează dacă titularul se află în una din situațiile specificate la

art. 7 alin. (2) lit. e)-g).

Urmare a faptului că Vladimir Răileanu se afla și se află în situația prevăzută

la art. 7 alin. (2) lit. e) din Legea menționată, iar conform art. 19 alin. (6)

revocarea dreptului de deținere sau de port și de folosire a armelor letale și neletale

supuse autorizării se dispune de către organul competent care a acordat acest drept

în cazurile prevăzute la art. 18 alin. (1), or, prin decizia contestată a fost încetat

dreptul de posesie a armei deținute de reclamant și retragerea permisului de armă.

În temeiul normelor de drept material enunțate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recurentul Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne la

emiterea deciziei contestate corect a stabilit că intimatul Vladimir Răileanu se afla

în situația prevăzută de art. 7 alin. (2) lit. e) din Legea privind regimul armelor și al

munițiilor cu destinație civilă, deoarece prin sentința Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 06 martie 2008 a fost stabilită vinovăția lui Vladimir Răileanu în

baza art. 217 alin. (2) Codul penal, însă conform sentinței date acesta a fost

absolvit de răspundere penală în baza art. 217 alin. (2) CP conform art. 55 CP cu

încetarea procedurii penale și tragerea reclamantului la răspundere

contravențională cu aplicarea sancțiunii sub formă de amendă în mărime de 600

unități convenționale.

Conform practicii CEDO, cazul Ziliberberg vs Moldova din 01.02.2015,

Ozturkvs Germania din 21.02.1984, Bendenoun vs. Franța din 24 02.1994

caracterul general al contravenției administrative și scopul pedepselor, care este atît

de a pedepsi, cît și de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că, în sensul art. 6 al

Convenției, reclamantul a fost acuzat de o abatere penală.

Conform art.110 Codul penal, antecedentele penale reprezintă o stare

juridică a persoanei, ce apare din momentul rămînerii definitive a sentinței de

condamnare, generînd consecințe de drept nefavorabile pentru condamnat pînă la

momentul stingerii antecedentelor penale sau reabilitării, iar potrivit prevederilor

6

art. 111 alin. (1) lit. e) Codului penal, se consideră ca neavînd antecedente penale

persoanele condamnate la o pedeapsă mai blîndă decît închisoarea - după

executarea pedepsei, atunci consecințele nefavorabile ale condamnării.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că atît instanța de apel cît și instanța de fond greșit

au stabilit că odată ce la momentul emiterii deciziei contestate, antecedentele

penale ale intimatului erau stinse, consecințele nefavorabile ale condamnării nu pot

fi aplicate în privința acestuia, deoarece instanțele au interpretat eronat prevederile

art. 7 alin. (2) lit.e) din Legea nr. 130 din 08 iunie 2012, și anume că legislatorul

prevede restricții de lipsire de dreptul de posesie a armelor persoanelor care au fost

condamnate, dar nu persoanelor care sunt sau vor fi condamnate. Mai mult ca atît,

legislatorul nu specifică că în cazul în care antecedentele penale se consideră

stinse, persoanei, care a fost condamnată pentru infracțiunile specificate în norma

respectivă, i se poate acorda permis și nu poate fi retras acesta și încetat dreptul de

posesie a armei.

Prin norma respectivă legiuitorul instituie o condiție obligatorie pentru

persoanele care dispun/solicită autorizarea dreptului de deținere a armei de foc,

condiția care presupune că în privința persoanelor respective să nu fie emisă o

hotărîre judecătorească irevocabilă de condamnare.

Mai reține instanța de recurs și faptul că de către instanța de apel și de fond

nu a fost luat în considerație nici faptul că legiuitorul în norma prenotată nu

folosește sintagma „are sau nu are antecedente penale”, respectiv lipsa

antecedentelor penale la momentul emiterii deciziei de încetare a dreptului de

posesie a armei nu denotă faptul că intimatul, care a fost condamnat pentru

infracțiuni săvîrșite cu intenție, precum și cu folosirea substanțelor narcotice,

psihotrope și a precursorilor, poate dispune de dreptul de posesie a armei.

Or, reabilitarea de drepturi constituie repunerea fostului condamnat în plan

moral și social, dar nu și în dreptul de deținere a armei, care este acel obiect sau

dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea persoanelor.

Reieșind din normele de drept material enunțate și conform situației de fapt

stabilite, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că decizia Direcției Generală Securitate Publică a

Inspectoratului General al Poliției nr.153 din 14 mai 2015 prin care sa dispus

încetarea pentru Răileanu Vladimir a dreptului de posesie a armelor retragerea

permisului de armă nr.21/9009 eliberat la 29 aprilie 2010 pe numele lui Răileanu

Vladimir Gheorghe pentru deținerea în posesie a unui pistol cu glonț de model

,,Walther P22” calibrul 5,6 mm, nr. G014809 a fost emisă de către Inspectoratul

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu respectarea prevederilor

legale și temeiuri de anulare a acesteia nu sunt.

Nu poate fi reținut argumentul intimatului-reclamant precum că prin actul

administrativ contestat i-a fost lezat dreptul de proprietate asupra armei, deoarece

acesta nu a fost lipsit de dreptul de proprietate asupra armei, ci doar de dreptul de

posesie, or, potrivit art.315 alin.(1) din Codul civil, proprietarul are drept de

posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului.

Întru infirmarea alegației reclamantului se reține și faptul că potrivii art.18

alin.(4) din Legea menționată supra, în cazul în care titularul se află în una din

situațiile specificare la alin, (1), (2) sau (3), organul de poliție competent retrage

7

permisul de armă, iar titularul este obligat să depună armele și întreaga cantitate de

muniții aferente la organul de poliție în a cărui rază de competența teritorială își are

domiciliul ori este obligat să le înstrăineze în condițiile prezentei legi, iar conform

alin.(8) din norma prenotată, deținătorul armelor este obligat ca, în termen de 10

zile de la data la care i s-a adus la cunoștință măsura prevăzută la alin. (6), să

depună armele și întreaga cantitate de muniții aferente la organul de poliție în a

cărui rază de competență teritorială își are domiciliul în vederea înstrăinării sau

depozitării, cu excepția situațiilor în care acestea sînt ridicate de organul de poliție

competent. Exercitarea căilor de atac, prevăzute de lege, împotriva măsurii de

anulare a permisului de armă nu suspendă obligația deținătorului de a depune

armele la organul de poliție.

Pe cînd Vladimir Răileanu face referire doar la norma legală cuprinsă la

art.19 alin.(6) din Legea nr.130 din 08 iunie 2012, ignorînd pe cea cuprinsă la

art.18 alin.(1) lit.b), în temeiul cărei și a fost emisă decizia de încetare a dreptului

de posesie a armelor.

De asemenea, este eronat și argumentul reclamantului cu referire la

competența persoanei care este în drept să emită decizii de încetare a dreptului de

posesie a armelor, invocînd precum că doar Ministerul Afacerilor Interne are așa

atribuții.

În esența sa, conform Hotărîrii Guvernului nr.778 din 27 noiembrie 2009 cu

privire la aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea

Ministerului Afacerilor Interne, structurii și efectivului-limită ale aparatului central

al acestuia, se reține că pînă la modificările operate prin Hotărîrea Guvernului

nr.990 din 26 decembrie 2012, în vigoare la 05 martie 2013, structura de

specialitate a Ministerului Afacerilor Interne în domeniul armelor a fost Direcția

Generală Poliție Ordine Publică a Departamentului poliției, care avea în atribuțiile

sale dreptul de eliberare și retragere a permiselor de armă și încetarea dreptului de

posesie. Faptul dat se confirmă și prin semnătura aplicată de către șeful Direcției

Generale Poliție Ordine Publică, Mihail Cebotaru, pe permisul de armă al

reclamantului.

Iar, odată cu intrarea în vigoare la 26 octombrie 2013 a Legii privind regimul

armelor și munițiilor cu destinație civilă nr.130 din 08 iunie 2012, atribuția

respectivă i-a revenit Inspectoratului General al Poliției, fapt stipulat expres în

pct.3 la Regulamentul cu privire ia regimul armelor și al munițiilor cu destinație

civilă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.293 din 23 aprilie 2014 care statuează

că, autoritatea prevăzută la pct.2, prin intermediul Inspectoratului General al

Poliției și structurilor de specialitate ale acestuia de nivel central și local,

autorizează, în condițiile prevăzute de Lege, persoanele fizice și juridice care

solicită să procure, să dețină și, după caz, să poarte și să folosească armele letale,

precum și munițiile aferente ori să efectueze operațiuni cu acestea și eliberează

permise de armă sau, după caz, permise de deținere, verifică și autorizează

circulația armelor, funcționarea tirurilor de tragere, acordă atestatul pentru

colecționarul de arme.

Așadar, afirmația reclamantului-intimat precum că pîrîtul-recurent nu era în

drept să emită decizia de încetare a dreptului de posesie a armei, ci doar Ministerul

Afacerilor Interne este în contradicție cu norme precitate.

8

Mai mult, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că instanțele ierarhic inferioare greșit au admis

ca întemeiată acțiunea intimatului Vladimir Răileanu motivînd că în privința

acestuia prin hotărîrile judecătorești nu a fost aplicată pedeapsă penală ci doar a

fost sancționat contravențional cu amendă, deoarece în cazul din speță amenda nu a

avut scopul de compensare materială pentru prejudiciu, dar a avut, în esență,

scopul de a pedepsi și de a preveni, iar caracterul punitiv este, tradițional,

caracteristica distinctivă a pedepselor penale.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs ține să menționeze că, în

principiu, caracterul general al contravenției administrative în sensul art. 6 al

Convenției, este asimilat unei abateri penale.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că acțiunea lui Vladimir Răileanu împotriva

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

contestarea actului administrativ este neîntemeiată și care urmează a fi respinsă

integral.

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că,

circumstanțele pricinii au fost constatate de prima instanță și de instanța de apel,

însă normele de drept material au fost aplicate eronat și nu este necesară verificarea

suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și

de a emite o nouă hotărâre, prin care acțiunea lui Vladimir Răileanu împotriva

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

contestarea actului administrativ de respins ca neîntemeiată.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 02 octombrie 2015, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Răileanu împotriva

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

contestarea actului administrativ și se emite o nouă hotărâre prin care:

Se respinge acțiunea lui Vladimir Răileanu împotriva Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea

actului administrativ ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

9