3ra-1237/16 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1237/16 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 3ra-1237/16
Instanța de fond: Judecătoria Centru mun. Chișinău – A. Andronic
Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, V. Efros, A. Minciuna
Î N C H E I E R E
07 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Svetlana Filincova,
judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,
examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către
Baciu Veaceslav în pricina civilă la acțiunea lui Baciu Veaceslav împotriva
Inspectoratului General al Poliției, Direcției Generale Securitate Publică privind
anularea actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 20 aprilie 2016,
C O N S T A T Ă:
Baciu Veaceslav s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva
Inspectoratului General al Poliției, Direcției Generale Securitate Publică privind
anularea deciziei nr. 157 din 08 iunie 2015 privind încetarea dreptului de posesie al
armelor și retragerea permisului de armă, obligarea Inspectoratului General al Poliției,
Direcției Generale Securitate Publică de a-i acorda permis de armă cu termenii de
valabilitate corespunzători ( f.d. 3).
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat, că este
posesorul armei de foc, pistol cu glonț de model „TT”. Ministerul Afacerilor Interne la
data de 21 iunie 2010 i-a eliberat permisul de armă nr. 21/12086 cu termenul de
valabilitate pînă la data de 21 mai 2015.
În legătură cu expirarea termenului de valabilitate a permisului de armă a solicitat
organelor de resort prelungirea permisului.
Prin decizia nr. 157 din 08 iunie 2015 i s-a refuzat în prelungirea permisului de
armă, fiind obligat să înstrăineze arma deținută în proprietate și întreaga cantitate de
muniții.
În opinia reclamantului decizia este ilegală și pasibilă anulării din considerentele,
că în baza încheierii judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 martie 2010 a fost
reabilitat cu deplinătatea drepturilor și obligațiilor, inclusiv și a dreptului la port armă,
astfel, organele de poliție urmează să-i elibereze permisul de port armă.
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din data de 17 decembrie 2015
s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către Baciu
Veaceslav ( f.d. 26 ).
Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la data de 13 ianuarie 2016 Baciu
Veaceslav a contestat- o, solicitînd casarea hotărîrii primei instanțe, anularea deciziei
Inspectoratului General al Poliției, Direcției Generale Securitate Publică nr. 157 din 08
1
iunie 2015, obligarea Inspectoratului General al Poliției, Direcției Generale Securitate
Publică de a-i elibera permisul de armă ( f.d. 33-34).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 20 aprilie 2016 s-a respins apelul
declarat de Baciu Veaceslav, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău
din data de 17 decembrie 2015 ( f.d. 64).
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că la data de 21 iunie 2010 în
temeiul art. 26 al Legii nr. 110 – XIII din 18 mai 1994 cu privire la arme Direcția
Generală Securitate Publică a IGP a eliberat lui Baciu Veaceslav permisul de armă nr.
21/12086 cu termen de valabilitate pînă la data de 21 mai 2015, asupra pistol cu glonț
de model „TT”, calibrul 7,62 mm, nr. VZ 1152.
La data de 08 iunie 2012 a întrat în vigoare Legea nr. 130 din 08 iunie 2012 privind
regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă, prin care a fost abrogată Legea nr.
110 – XIII din 18 mai 1994 cu privire la arme.
Conform art. 72, alin. 4) al Legii nr. 130 din 08 iunie 2012 privind regimul armelor
și al munițiilor cu destinație civilă, „persoanele fizice și juridice care dețin arme au
obligația ca, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, să se
prezinte la organele de poliție în a căror rază de competență teritorială își au
domiciliul ori sediul pentru verificarea îndeplinirii condițiilor necesare pentru
deținerea ori portul și folosirea armelor, pentru eliberarea documentelor
corespunzătoare, în condițiile legii”.
Prin decizia Inspectoratului General al Poliției, Direcției Generale Securitate
Publică nr. 157 din 08 iunie 2015, în temeiul art. 18, alin. 1, lit. b) și art. 19 alin. 6 al
Legii nr. 130 din 08 iunie 2012 privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație
civilă, s-a dispus încetarea dreptului de posesie al armelor și retragerea permisului de
armă eliberat lui Baciu Veaceslav.
Potrivit art. 7 alin. 2, lit. e ), f) al Legii nr. 130 din 08 iunie 2012 privind regimul
armelor și al munițiilor cu destinație civilă, „permisele prevăzute la alin.(1) nu se
acordă persoanelor care se află în una din următoarele situații:[…] au fost
condamnate prin hotărîre judecătorească irevocabilă pentru infracțiuni comise cu
intenție, cu folosirea armelor sau a munițiilor, a substanțelor și materialelor explozive
sau toxice, precum și a substanțelor narcotice, psihotrope și a precursorilor; au fost
condamnate prin hotărîre judecătorească irevocabilă la pedeapsă de privațiune de
libertate pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave comise cu
intenție […]”.
La caz, Baciu Veaceslav a fost condamnat prin sentință irevocabilă la data de 02
decembrie 2004, în baza prevederilor art. 125 alin. 3 Cod Penal (redacția din
24.03.1961) pentru dobîndirea prin șantaj a avutului însoțită de răpirea sau de
amenințarea cu răpirea proprietarului, rudelor sau apropiaților acestuia, fiindu-i
stabilită pedeapsa sub formă de privațiune de liberate pe un termen de 8 ani, în acest
caz operează prin efectul legii restricția dreptului de posesie și port asupra armelor,
prevăzută de norma sus - citată.
Colegiul a apreciat critic argumentul apelantului privind reabilitatea
judecătorească, or, la caz, nu are relevanță dacă antecedentele penale au fost stinse sau
nu.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 26 iunie 2016 Baciu
Veaceslav a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea deciziei contestate și a
hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei hotărîri noi, prin care să fie admisă cererea
de chemare în judecată ( f.d. 70-72).
2
În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat, că instanțele de judecată nu au
luat în considerație încheierea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 martie 2010,
prin care i-a fost anulată condamnarea stabilită prin sentința judecătorească irevocabilă,
fiindu-i stinse antecedentele penale cu reabilitarea acestuia în drepturi.
La data de 29 iulie 2016 Inspectoratul General al Poliției a depus referință, prin
care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În conformitate cu art. 434 alin. 1 CPC recursul se declară în termen de 2 luni de
la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
20 aprilie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 10 mai
2016 ( f.d. 67).
În aceste circumstanțe recursul depus la 25 iunie 2016 se consideră a fi depus în
termen.
Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Baciu Veaceslav
este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul
indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele judecătorești au
apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute
ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt
inadmisibil în recurs.
În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de
drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele judecătorești
primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
verificarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal
invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar
nu și temeinicia în fapt.
Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei
de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art.
432, al. 2, 3 și 4 CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în
drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.
Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră
că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate
eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3
constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au
dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de
recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
3
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă
în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 și
4.
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul
declarat de către Baciu Veaceslav asemenea aspecte nu se regăsesc.
Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Baciu Veaceslav inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
D I S P U N E :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Baciu Veaceslav împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016 în pricina civilă la acțiunea lui
Baciu Veaceslav împotriva Inspectoratului General al Poliției, Direcției Generale
Securitate Publică privind anularea actului administrativ.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Svetlana Filincova
judecători Dumitru Mardari
Maria Ghervas
4