3ra-1489/16 — anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1489/16

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud. G. Bivol)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, A. Pahopol, Vl. Brașoveanu)

ÎNCHEIERE

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Societatea

Comercială ”Etolaur” Societate cu Răspundere Limitată, împotriva deciziei din 26 mai

2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea

Comercială ”Etolaur” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Preturii sect. Centru

mun. Chișinău cu privire la anularea actului,

c o n s t a t ă :

La data de 03 aprilie 2015, SC „Etolaur” SRL a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Preturii sect. Centru mun. Chișinău cu privire la anularea sesizării

nr. 347/03-12 din 02 octombrie 2014.

În motivarea acțiunii a indicat că la 16 octombrie 2014, în incinta restaurantului

„Jeraffe”, care este situat pe str. Ismail 84, mun. Chișinău și care este în gestiunea SC

„Etolaur” SRL, s-a prezentat reprezentantul Direcției de poliție a mun. Chișinău și a

înaintat o prescripție privind prezentarea proiectului, autorizației sau a permisului pentru

instalarea barei de limitare a circulației rutiere, ce sa află instalată în imediata apropiere

a restaurantului.

Menționează reclamantul că prescripția enunțată a fost întocmită ca urmare a unei

sesizări din partea Preturii sect. Centru mun. Chișinău. Făcând cunoștință cu sesizarea

și anexa acesteia, unde de fapt a fost inclusă și adresa - str. Ismail 84, mun. Chișinău, a

constatat că aceste acte sunt unele abuzive și înaintate cu rea-credință de către pîrît.

Afirmă că conform art. 14 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 163 din 09 iulie 2010 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcție, se pot executa fără certificat de urbanism

pentru proiectare și fără autorizație de construire, lucrările de amenajare a terenului

aferent construcției existente.

Consideră că deoarece Primăria mun. Chișinău a dat în locațiune suprafața de teren

în cauză cu destinație de parcare gratuită, instalarea barelor constituie o amenajare a

teritoriului aferent construcției, adică parcării date în locațiune, care nu necesită

autorizare.

1

Relevă că în sesizarea Preturii sect. Centru a fost menționat despre faptul că Pretura

remite lista cu adresele unde sunt instalate bare de limitare a accesului pe drumurile

publice și lista adreselor unde sunt instalate neautorizat elemente anti-parching de

blocare a locurilor de parcare pe trotuare.

Indică că terenul din str. Ismail 84, care a fost transmis de către Primăria mun.

Chișinău cu drept de folosință și posesie temporară, nu constituie nici drum public și

nici un loc de parcare pe trotuare. Barele sunt instalate legal și nu limitează accesul la

drumul public, precum și că trotuarul este amplasat lîngă parcare, pe acesta (trotuar)

nefiind limitat accesul de barele instalate și că în cazul dat, nu se întrunește nici un

element pentru a cădea sub incidența sesizării enunțate. Prin sesizare a fost solicitată

implicarea poliției în vederea realizării dispoziției Primarului general al mun. Chișinău

nr. 771 din 03 decembrie 2009 cu privire la demontarea construcțiilor artificiale

neautorizate pe trotuarele mun. Chișinău.

Conform art. 2 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie

1998, construcție este clădire sau construcție legată solid de pămînt a cărei strămutare

este imposibilă fără de cauzarea de prejudicii destinației ei, însă barele în cauză nu

constituie construcții, or, ele nu sunt clădiri și cu atît mai mult, ele pot fi cu ușurință

strămutate, fără a se aduce vreun prejudiciu destinației parcării.

Invocă reclamantul că dispoziția enunțată se referă la construcțiile neautorizate pe

trotuarele municipiului Chișinău. La 05 februarie 2015, reclamanta s-a adresat către pîrît

cu cerere prealabilă, însă nu a primit un careva răspuns.

Solicită anularea sesizării Preturii Centru mun. Chișinău nr. 347/03-12 din 02

octombrie 2014.

Prin hotărîrea din 17 decembrie 2015 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău, acțiunea

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 26 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul depus

de Societatea Comercială ”Etolaur” Societate cu Răspundere Limitată și a fost menținută

hotărîrea din 17 decembrie 2015 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău.

La data de 26 iulie 2016, Societatea Comercială ”Etolaur” Societate cu Răspundere

Limitată a declarat recurs împotriva deciziei din 26 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată și

eronată, deoarece la emiterea acesteia instanța a examinat superficial materialele cauzei,

iar concluziile fiind în contradicție totală cu circumstanțele pricinii.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 26 mai 2016. Conform

materialelor pricinii, decizia instanței de apel a fost expediată recurentului la data de 06

iunie 2016, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc. Recursul declarat la data de

26 iulie 2016 se consideră a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Societatea Comercială ”Etolaur”

Societate cu Răspundere Limitată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

2

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea Comercială ”Etolaur”

Societate cu Răspundere Limitată, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

3

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Societatea Comercială ”Etolaur” Societate cu

Răspundere Limitată, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială ”Etolaur”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva deciziei din 26 mai 2016 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4