2ra-2192/16 — interzicerea pîrîților să tulbure posesia reclamantului și să construiască în afara perimetrului apartamentelor demolate cu extinderea în ograda comună

prima instanță: O. Cernei dosarul nr. 2ra-2192/16

instanța de apel: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

Î N C H E I E R E

13 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Galina Stratulat, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul

lui Țurcan Alexandru, avocatul Furtună Iulia,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Țurcan Alexandru

împotriva lui Șarpi Ion, Șarpi Vladimir, Șarpi Silvia și Primăria mun. Chișinău cu privire

la interzicerea tulburării posesiei, interzicerea efectuării construcțiilor în afara

perimetrului apartamentelor demolate cu extinderea în ograda comună, anularea

autorizației de construire, recunoașterea ilegală a construcției prin neobținerea acordului

vecinilor în vederea demolării construcției și reconstrucția bunului imobil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016

c o n s t a t ă:

La data de 19 iunie 2013 Țurcan Alexandru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Șarpi Ion, Șarpi Vladimir, Șarpi Silvia și Primăria mun. Chișinău cu privire

la interzicerea tulburării posesiei, interzicerea efectuării construcțiilor în afara

perimetrului apartamentelor demolate cu extinderea în ograda comună, anularea

autorizației de construire, recunoașterea ilegală a construcției prin neobținerea acordului

vecinilor în vederea demolării construcției și reconstrucția bunului imobil.

În motivarea acțiunii a menționat că, terenul cu suprafața de 0,17 ha amplasat pe str.

Alexandru Pușkin 5 mun. Chișinău aparține autorității publice locale, pîrîții fiind

proprietari ai unor bunuri imobile situate pe acest teren și au o curte comună.

Afirmă că, anterior s-a aflat în litigiu cu vecinul Șarpi Vladimir în privința folosirii

curții comune și acordurilor reciproce de a construi, inclusiv de a reconstrui

apartamentele nr. 5 și nr. 6, însă instanțele de judecată i-au dat cîștig de cauză lui Șîrpi

Vladimir în privința apartamentelor nr. 5 și nr. 6 cu mențiunea că edificarea construcțiilor

se va face în același perimetru,

Susține că, pîrîții au demolat apartamentele nr. 5, 6, 7, 8 și își extind construcțiile cu

depășirea perimetrului permis anterior și cu ocuparea ilegală a unei porțiuni din curtea

comună.

1

Solicită interzicerea lui Șarpi Ion, Șarpi Silvia și Șarpi Vladimir să-i tulbure posesia

sa și să construiască cu depășirea perimetrului apartamentelor demolate cu extinderea în

curtea comună.

Prin cererea de modificare a pretențiilor din 31 iulie 2013 s-a suplimentat cercul

copîrîților cu includerea în acest sens a Primăriei mun. Chișinău și s-a solicitat anularea

autorizației de construire nr. 136 din 18 aprilie 2013 în partea autorizării efectuării

lucrărilor de construcție în afara perimetrului apartamentelor demolate cu extinderea în

curtea comună și interzicerea pîrîților să tulbure posesia reclamantului și să construiască

cu depășirea perimetrului apartamentelor demolate.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 decembrie 2013 s-a scos

de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de Țurcan Alexandru împotriva lui Șarpi

Ion, Șarpi Silvia și Șarpi Vladimir, Primăria mun. Chișinău cu privire la anularea

autorizației de construcție în partea autorizării efectuării lucrărilor de construcție în afara

perimetrului apartamentelor demolate cu extinderea în curtea comună din motivul

nerespectării de către reclamant a procedurii prevăzute de lege de soluționare prealabilă a

pricinii pe cale extrajudiciară.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 decembrie 2013 s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de Țurcan Alexandru cu privire la

interzicerea pîrîților de a tulbura posesia reclamantului și a construi în afara perimetrului

apartamentelor demolate cu extinderea în ograda comună.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2014 s-a admis recursul și apelul

declarat de Țurcan Alexandru, s-au casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 04 septembrie 2013 și încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04

decembrie 2013 cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Buiucani mun.

Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 03 aprilie 2015 s-a respins

ca neîntemeiată și depusă cu încălcarea termenului de prescripție cererea de chemare în

judecată înaintată de Țurcan Alexandru împotriva lui Șarpi Ion, Șarpi Vladimir, Șarpi

Silvia și Primăria mun. Chișinău cu privire la interzicerea tulburării posesiei, interzicerea

efectuării construcțiilor în afara perimetrului apartamentelor demolate cu extinderea în

ograda comună, anularea autorizației de construire nr. 136 din 18 aprilie 2013,

recunoașterea ilegală a construcției prin neobținerea acordului vecinilor în vederea

demolării construcției și reconstrucției apartamentelor nr. 7 și nr. 8 din str. Alexandr

Pușkin 5 mun. Chișinău.

Prima instanță a reținut că, reclamantul nu a probat pretinsa tulburare de posesie de

către pîrîți și nici efectuarea construcțiilor de către ultimii în afara perimetrului

apartamentelor demolate cu extinderea în curtea comună din str. Alexandr Pușkin nr. 5

din mun. Chișinău.

La fel, s-a respins cerința de anulare parțială a autorizației de construire nr. 136 din

18 aprilie 2013 deoarece aceasta nu prevede permisiunea de construire cu extinderea în

curtea comună ci în limitele terenului eliberat în urma demolării apartamentelor nr. 5, nr.

6, nr. 7 și nr. 8.

S-a respins ca fiind tardivă pretenția cu privire la contestarea autorizației de

construire nominalizată supra deoarece a fost depășit termenul de 30 de zile prevăzut de

Legea contenciosului administrativ, care a început să curgă de la data expirării

termenului oferit pentru soluționarea cererii prealabile.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016 s-a respins apelul declarat

de Țurcan Alexandru și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

03 aprilie 2015.

La data de 19 iulie 2016 reprezentantul lui Țurcan Alexandru, avocatul Furtună

Iulia a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie

2016 solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a pretențiilor sau eventual casarea

deciziei instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel dacă

eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a apreciat arbitrar probele ce a

dus la încălcarea dreptului la un proces echitabil or, dînsul a prezentat probe care

demonstrează incontestabil extinderea construcției intimaților în curtea comună.

Susține că, instanța de apel nu s-a pronunțat în privința încălcării obligației de

respect reciproc între vecini prin prisma art. 377 din Codul civil și greșit s-a expus în

privința omiterii termenului de contestare a actului administrativ în condițiile în care prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2014 s-a conchis asupra respectării

procedurii prealabile.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind declarat în termen în condițiile în care

potrivit afirmațiilor recurentului acesta a luat cunoștință de decizia instanței de apel la

data de 02 iulie 2016 (vol. II f.d. 41), iar cererea de recurs a fost depusă la 19 iulie 2016

(vol. II f.d. 41).

Argumentele invocate în recurs precum că, instanța de apel a apreciat arbitrar

probele, fapt ce a dus la încălcarea dreptului la un proces echitabil în condițiile

prezentării unor probe care demonstrează incontestabil extinderea construcției intimaților

în curtea comună nu pot fi reținute deoarece probatoriul anexat la materialele pricinii a

fost apreciat de instanța de apel în conformitate cu rigorile art. 130 din Codul de

procedură civilă, concluzia instanței de apel fiind bazată pe certificatul de urbanism

pentru proiectare nr. 702i/12 din 05.12.2012, autorizația de construire nr. 136 din

18.04.2013, extrasul din Registrul bunurilor imobile precum și pe explicațiile părților

consemnate în procesele-verbale ale ședințelor de judecată.

Nu pot fi reținute nici alegațiile recurentului precum că, instanța de apel nu s-a

pronunțat în privința încălcării obligației de respect reciproc între vecini prin prisma art.

377 din Codul civil deoarece în speță, raționamentele instanței de apel au fost

fundamentate inter alia și pe dispoziția legală precitată, totodată vis-a-vis de constatarea

greșită a omiterii termenului de contestare a actului administrativ Colegiul considera

necesar de a remarca faptul că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2014 s-

a consemnat asupra respectării de către recurent a procedurii prealabile însă nu s-a făcut

referire în privința respectării termenului de înaintare a cererii prealabile.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar

argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

4

recursul declarat de reprezentantul lui Țurcan Alexandru, avocatul Furtună Iulia, ca

fiind inadmisibil în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul lui Țurcan Alexandru, avocatul Furtună Iulia

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5