3ra-1295/16 — anularea procesului-verbal de verificare a declaratiilor vamale si a deciziei de regularizare

3ra-1295/16 — anularea procesului-verbal de verificare a declaratiilor vamale si a deciziei de regularizare (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 3ra-1295/16

Prima instanță: judecătoria Botanica, mun.Chișinău (jud. Gh.Balan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L.Popova, V. Efros, A. Gavrilița)

DECIZIE

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

examinînd recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Parșe-

Tutun” împotriva deciziei din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „Parșe-Tutun” împotriva Biroului Vamal Chișinău,

Serviciului Vamal al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Centrul

Republican de Pedologie Aplicată, Societatea pe Acțiuni „Tutun-CTC” cu privire la

anularea procesului-verbal de reverificare a declarațiilor vamale și a deciziei de

regularizare, încasarea penalității,

c o n s t a t ă:

La data de 13 martie 2014, SRL „Parșe-Tutun” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău, Serviciului Vamal al Republicii

Moldova, intervenienți accesorii Centrul Republican de Pedologie Aplicată și SA

„Tutun- CTC” solicitînd anularea deciziei de regularizare nr. 631 din 26 decembrie

2013 emisă de Biroul Vamal Chișinău, anularea procesului-verbal de reverificare a

declarațiilor vamale nr. 78-R din 26 decembrie 2013 întocmit de Biroul Vamal

Chișinău, încasarea în mod solidar din contul pîrîților a penalității în sumă de 1200

euro și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la data de 17 iunie 2012, a

încheiat cu „Aberdeen International Fze., India”, contractul de vînzare- cumpărare,

nr. 1-IT/2013, conform căruia ultima i-а vîndut tutun FCV, calitatea TX6, din India,

în cantitate de 89100 kg la prețul de 178200 dolari SUA, condiții de livrare FOB

Chennai, India, pe care l-a transportat conform Contractului-comandă de transport,

nr. 1599, încheiat la 02 iulie 2013 cu ÎCS „Cargo-Partner” SRL, la terminalul Orhei

305.

Indică că, din declarațiile de import nr. 3005I02762 și nr. 3005I02764 din 26

septembrie 2013, nr. 3005I02819 din 01 octombrie 2013, nr. 3005I02850 și nr.

3005I02852 din 03 octombrie 2013, rezultă că marfa nominalizată în valoare

1

statistică de 2598540,67 lei a fost declarată la codul 24012010 ca tutun total desprins

de la tulpină (strips) de tip Virginia, uscat cu fum, calitatea TX6, anul recoltei 2012,

pentru care în conformitate cu Anexa 1 a Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380-

XIII din 20 noiembrie 1997, este prevăzută cota de 0 % la taxa vamală.

Afirmă că, în baza Rapoartelor de încercare a Centrului Republican de

Pedologie Aplicată, nr. 226 și nr. 227 din 15 octombrie 2013 și Actului de expertiză

a mostrelor de tutun din 17 octombrie 2013, efectuat de către Centrul Testare și

Controlul Calității al SA „Tutun -CTC”, în baza regulilor generale de interpretare 1

și 6 a Nomenclatorului mărfurilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007, Șeful Serviciului Reverificare, Secția

Control Ulterior a Biroului Vamal Chișinău- Marcel Mocanu, a considerat că marfa

urma a fi calificată la subpoziția tarifară 240120600 „Tutunuri de tip Oriental uscat

la soare”, pentru care este prevăzută cota de 5 % la taxa vamală, calculată din

valoarea în vamă a mărfurilor importate.

Conform Procesului- verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 78-R din

26 decembrie 2013 a fost emisă Decizia de regularizare nr. 631 din 26 decembrie

2013, prin care SRL „Parșe-Tutun” a fost obligată la achitarea sumei de 155912,44

lei, ce include drepturi de import (taxă vamală - 132248,96 lei, TVA 26449,78 lei),

precum și majorări de întîrziere de 3712,78 lei.

Susține că, procesul- verbal de reverificare a declarațiilor vamale și decizia de

regularizare sunt ilegale. În acest sens remarcă că, la întocmirea Actului de expertiză

din 17 octombrie 2013, SA „Tutun- CTC” a folosit metode pentru care nu are nici

practică, nici acreditare. SA „Tutun -CTC” a confirmat că nu este competentă să

adopte o concluzie finală despre tipul tutunului, precum și organul vamal nu a

prezentat documentele de proveniență a mărfii contrar Ordinului Serviciului Vamal

al Republicii Moldova nr. 199-0 din 24 mai 2010. De către laboratoarele de expertiză

a fost încălcată procedura de efectuare a cercetării mostrelor și modul de perfectare

a rapoartelor de încercări, prevăzut în Ordinul Serviciului Vamal al Republicii

Moldova, nr. 199-O din 24 mai 2010. Rapoartele de încercare nr. 223 și nr. 227 din

15 octombrie 2013, întocmite de către Centrul Republican de Pedologie Aplicată,

nu au oferit concluzii referitor la tipul tutunului, ci doar la componența chimică.

Tutunul despicat de pe tulpină nu este inclus în domeniul de activitate a Centrului

Republican de Pedologie Aplicată la determinarea tipului de tutun importat de SRL

„Parșe-Tutun”. Experții s-au bazat doar pe conținutul hidraților de carbon, exceptînd

verificări în baza altor criterii.

Declară că, prin acțiunile ilegale ale organelor vamale i s-a cauzat prejudicii

sub forma reținerii pe termen neîntemeiat de lung a mărfii în vamă, achitarea

penalităților transportatorului în mărime de 1200 euro și crearea neîntemeiată a

obligației vamale de plată a drepturilor de import.

Prin hotărîrea din 15 decembrie 2015 a judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Parșe-Tutun” împotriva

Biroului Vamal Chișinău, Serviciului Vamal al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Centrul Republican de Pedologie Aplicată, SA „Tutun -CTC” cu privire la

anularea procesului-verbal de reverificare a declarațiilor vamale și a deciziei de

regularizare.

2

Prin decizia din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de SRL „Parșe-Tutun” și s-a menținut hotărîrea din 15 decembrie

2015 a judecătoriei Botanica, mun.Chișinău.

La data de 06 iulie 2016, SRL „Parșe-Tutun” a declarat recurs împotriva

deciziei din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea acesteia cu

pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului s-a invocat că instanțele ierarhic inferioare, contrar

prevederilor legale, fără antrenarea specialistului în domeniu pentru a se pronunța

asupra divergențelor apărute la clasificarea mărfurilor sau fără a solicita efectuarea

expertizei sau aplicarea notelor explicative ale Organizației Mondiale a Mărfurilor,

au clasificat desinestătător mărfurile conform nomenclatorului mărfurilor. Însă,

aveau doar obligația de a constata corectitudinea stabilirii poziției tarifare în baza

prevederilor Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 1525 din29 decembrie

2007, Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare

a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983.

Consideră că, instanțele ierarhic inferioare nu au constatat și elucidat toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii.

Remarcă că, instanțele ierarhic inferioare au constatat necesitatea numirii unei

expertize biologice a obiectelor vegetale, întru clarificarea divergențelor apărute,

însă, care nu a fost posibilă de efectuat, deoarece în Republica Moldova nu sunt

experți cu drept de semnătură în acest domeniu.

Menționează că, nefiind de acord cu Rapoartele de încercare a Centrului de

Pedologie Aplicată nr.226 și nr.227 din 15 octombrie 2013 și actul de expertiză a

mostrelor de tutun din 17 octombrie 2013 efectuat de Centru Testare și Controlul

Calității al SA „Tutun-CTC”, conform cărora s-ar fi specificat că marfa urma

calificată la poziția tarifară 240120600, s-a adresat cu o cerere unicului laborator

care efectuează o asemenea expertiză-Institutul de Tutun și Produse din Tutun-

Markovo al Academiei de Agricultură, prezentînd în ședința de judecată a instanței

de apel proba dată. Conform procesului verbal de analiză nr. 23/12 din 12 aprilie

2016 s-a constatat că „concluzia de degustare : proba TX 6 (India) reprezintă tutun

de soiurile ieftine - Virginia cu un complex gustativ și aromatic, slab, balansat și

format”. Însă, instanța de apel nici nu s-a expus asupra probei date, prin ce a fost

încălcat principiul contradictorialității.

Opinează că, instanțele ierarhic inferioare incorect, neîntemeiat au respins

acțiunea, deoarece nu ar fi fost posibilă numirea expertizei, în condițiile cînd

răspunsul Centrului Național de Expertize Judiciare cert indică că nu pot fi efectuate

în general astfel de expertize.

Specifică că, a solicitat numirea unei expertize judiciare biologice Centrului

Național de Expertize Judiciare cu antrenarea specialiștilor calificați din cadrul

Institutului de Tutun și Produse din Tutun-Markovo al Academiei de Agricultură din

Bulgaria, însă, Centrul Național de Expertize Judiciare nu efectuează astfel de

expertiză. Or, ignorarea acestui mijloc de probațiune nu-i poate fi imputată.

Relevă că, instanța de apel nu s-a expus nici asupra răspunsului Agenției

Naționale pentru Siguranța Alimentelor nr. 01-6/869 din 27 martie 2014, conform

căruia se menționează că tentativa de a clasifica obiectiv tutun strips importat, care

3

reprezintă doar fragmente mici la unul din tipurile de tutun oriental sau Virginia nu

este posibilă.

Declară că, instanțele ierarhic inferioare urma să ia în considerare că atît Centrul

de Pedologie Aplicată, cît și SA „Tutun-CTC” au confirmat că au făcut concluzii

generale referitor la compoziția chimică și nu au dat răspuns la apartenența tutunului

la un anumit tip. Aceeași concluzie este reflectată și în scrisoarea nr. 01-11-55 din

16 octombrie 2013 a Centrului Republican de Pedologie Aplicată adresată

Serviciului Vamal și anume că „…Aprecierea soiului, tipului, modului de uscare

este imposibil de determinat în tutunul-strips”.

Menționează că, instanțele ierarhic inferioare nu au examinat toate probele

prezentate, însă, i-au impus o sarcină imposibilă prin obținerea unei probe, care dacă

ar fi obținută cu respectarea prevederilor legale, nu ar răspunde la întrebarea cărui

tip de tutun aparține tutunul importat. Astfel, a prezentat concluzia Institutului de

Tutun și Produse din Tutun-Markovo.

Indică că, instanțele ierarhic inferioare nu au argumentat respingerea

argumentelor sale cu privire la încălcarea procedurii de efectuare a expertizei, cu

toate că instanța de apel era obligată a se expune asupra tuturor motivelor invocate

în cererea de apel.

Afirmă că, a confirmat prin probe și înscrisuri că actele de expertiză ce au stat

la baza deciziei de regularizare din 26 decembrie 2013 au fost întocmite cu

încălcarea legii. Însă, sarcina probațiunii în acțiunile de contencios administrativ este

pusă pe seama pîrîtului, iar pîrîții au recunoscut că au dat răspuns referitor la

compoziția chimică, dat nu cărui tip se atribuie tutunul.

Susține că, pîrîții au încălcat procedurile de efectuare a cercetărilor de

laborator, care este reglementată de Ordinul Serviciului Vamal nr.199-O din 24 mai

2010 „Cu privire la aprobarea Instrucțiunii privind prelevarea probelor și efectuarea

cercetărilor (expertizei) mărfurilor în scopuri vamale”, deoarece în cadrul examinării

pricinii s-a constatat că actele de proveniență a mărfii nu au fost cercetate, deoarece

organul vamal nu le-a transmis laboratorului.

SA „Tutun-CTC”, prin scrisoarea nr. 04/66 din 07 februarie 2014, a indicat că

„la întocmirea actului de expertiză din 17.10.2013, SA „Tutun-CTC” nu a dispus de

documente de proveniență sau de mostrele-etalon a tutunului prezentate către

încercări”.

Recurentul menționează că documentele de însoțire a mărfii au fost prezentate

de el personal la 20 aprilie 2014 Centrului Republican de Pedologie Aplicată, însă,

deja era emis actul administrativ contestat.

Precizează că, SA „Tutun-CTC” a confirmat că nu este competentă să adopte

o concluzie finală despre tipul tutunului. Scopul Actului SA „Tutun-CTC” din 17

octombrie 2013 a fost indicat „determinarea indicilor ce caracterizează gradele de

calitate a tutunurilor” , pe cînd în concluzie SA „Tutun-CTC” se expune asupra

tipului (soiului) de tutun examinat, ceea ce constituie o depășire a obiectului și

scopului expertizei. De asemenea, au fost efectuate încercări chimice gustative, însă

comisia nu a fost acreditată cu aplicarea metodei gustative, confirmat prin scrisoarea

nr. 01/1147 din 16 octombrie 2013.

Recurentul invocă și ilegalitatea Rapoartelor de încercare a Centrului de

4

Pedologie Aplicată nr.226 și nr.227 din 15 octombrie 2013.

Afirmă că, a prezentat suficiente argumente și probe în cadrul examinării

pricinii în instanțele ierarhic inferioare care demonstrează ilegalitatea actelor de

expertiză ce au stat la baza emiterii deciziei de regularizare și procesul verbal de

reverificare a declarațiilor vamale, întocmite cu încălcarea propriilor proceduri

vamale, care conțin concluzii premature și contradictorii, pronunțate cu depășirea

obiectului investigației, în lipsa documentului oficial ce determina apartenența

tutunului la tipul de tutun oriental sau Virginia, care au fost ignorate de prima

instanță.

Opinează că, instanța de apel s-a expus asupra motivelor apelului prin fraze

generale, iar hotărîrile instanțelor ierarhic inferioare nu sunt bazate pe probe

pertinente și concludente.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la data de 27 aprilie 2016, iar

SRL „Parșe-Tutun” a declarat recurs la data de 06 iulie 2016.

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată părților la data

de 06 iunie 2016, conform scrisorii de însoțire (Vol.II, f.d.46), însă, date despre

recepționarea acesteia lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de SRL „Parșe-Tutun”,

este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 21 septembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificînd legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de SRL „Parșe-Tutun” și va casa decizia instanței de apel, cu remiterea

pricinii la rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvîrșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

5

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000, la examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii în

anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de

despăgubire, sarcina probațiunii revine ambelor părți.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească, pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, nici un fel

de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor

reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor,

instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărîrea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de

judecată.

În conformitate cu art. 241 alin.(5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare se

indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul cuprinde

concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau

parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al

hotărîrii.

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care motivarea apelului

nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond, numai

în temeiul celor invocate în primă instanță. Instanța de apel nu este legată de

motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanțe, ci este obligată să

verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei.

Din materialele pricinii rezultă că la data de 17 iunie 2012, SRL „Parșe-Tutun”

a încheiat cu „Aberdeen International Fze., India”, contractul de vînzare- cumpărare,

6

nr. 1-IT/2013, conform căruia ultima i-а vîndut tutun FCV, calitatea TX6, din India,

în cantitate de 89100 kg la prețul de 178200 dolari SUA, condiții de livrare FOB

Chennai, India, pe care l-a transportat conform Contractului-comandă de transport,

nr. 1599, încheiat la 02 iulie 2013 cu ÎCS „Cargo-Partner” SRL, la terminalul Orhei

305 (Vol.I, f.d.18-22).

Conform declarațiilor de import nr. 3005I02762 și nr. 3005I02764 din 26

septembrie 2013, nr. 3005I02819 din 01 octombrie 2013, nr. 3005I02850 și nr.

3005I02852 din 03 octombrie 2013, marfa a fost declarată la codul 24012010 ca

tutun total desprins de la tulpină (strips) de tip Virginia, uscat cu fum, calitatea TX6,

anul recoltei 2012 (Vol.I, f.d.23-27). În Anexa nr. 1 a Legii cu privire la tariful vamal

nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, este prevăzută cota de 0 % la taxa vamală.

Conform art. 1412 alin.(1), (2) Cod vamal (în vigoare la acel moment),

clasificarea mărfurilor se efectuează de către declarant. Ea constă în stabilirea,

pentru mărfurile declarate organelor vamale, a unui cod conform Nomenclatorului

mărfurilor. În caz de clasificare incorectă a mărfurilor, organele vamale au dreptul

să efectueze de sine stătător clasificarea lor în corespundere cu Nomenclatorul

mărfurilor.

Conform art. 1811 alin.(3) Cod vamal (în vigoare la acel moment), dacă, după

reverificarea declarației vamale sau după auditul postvămuire, rezultă că dispozițiile

ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații

inexacte sau incomplete, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situației,

ținînd seama de noile informații obținute.

Ca rezultat al întocmirii Rapoartelor de încercare a Centrului Republican de

Pedologie Aplicată, nr. 226 și nr. 227 din 15 octombrie 2013 și Actului de expertiză

a mostrelor de tutun din 17 octombrie 2013, efectuat de către Centrul Testare și

Controlul Calității al SA „Tutun -CTC”, în baza regulilor generale de interpretare 1

și 6 ale Nomenclatorului mărfurilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007, Șeful Serviciului Reverificare, Secția

Control Ulterior a Biroul Vamal Chișinău, s-a considerat că marfa urma a fi calificată

la subpoziția tarifară 240120600 „Tutunuri de tip Oriental uscat la soare”, pentru

care este prevăzută cota de 5 % la taxa vamală, calculată din valoarea în vamă a

mărfurilor importate.

Conform Procesului- verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 78-R din

26 decembrie 2013 a fost emisă decizia de regularizare nr. 631 din 26 decembrie

2013, prin care SRL „Parșe-Tutun” a fost obligată la achitarea sumei de 155912,44

lei, ce include drepturi de import (taxă vamală - 132248,96 lei, TVA 26449,78 lei),

precum și majorări de întîrziere de 3712,78 lei (Vol.I, f.d. 29-32).

În consecință, la data de 13 martie 2014, SRL „Parșe-Tutun” a contestat în

instanța de judecată decizia de regularizare nr. 631 din 26 decembrie 2013 emisă de

Biroul Vamal Chișinău, solicitînd, concomitent, anularea și procesului-verbal de

reverificare a declarațiilor vamale nr. 78-R din 26 decembrie 2013 întocmit de Biroul

Vamal Chișinău, încasarea în mod solidar din contul pîrîților a penalității în sumă de

1200 euro și a cheltuielilor de judecată (Vol.I, f.d.6-13).

Prin hotărîrea din 15 decembrie 2015 a judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Parșe-Tutun” împotriva

7

Biroului Vamal Chișinău, Serviciului Vamal al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Centrul Republican de Pedologie Aplicată, SA „Tutun -CTC” cu privire la

anularea procesului-verbal de reverificare a declarațiilor vamale și a deciziei de

regularizare (Vol.I, f.d.239, 242-246).

Prin decizia din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de SRL „Parșe-Tutun” și s-a menținut hotărîrea din 15 decembrie

2015 a judecătoriei Botanica, mun.Chișinău (Vol.II, f.d.39-45).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că instanța de apel, verificînd legalitatea și temeinicia

hotărîrii primei instanțe, a concluzionat pripit asupra netemeiniciei acțiunii rezultînd

din probele prezentate în raport cu normele de drept aplicabile speței, prin ce se

impune casare acesteia, cu remiterea pricinii la rejudecare.

Or, instanțele ierarhic inferioare constatînd că reclamantul SRL „Parșe-

Tutun” nu a prezentat careva probe plauzibile în susținerea acțiunii, au ignorat

prevederile art. 24 alin.(3) al Legii contenciosului administrativ, conform cărora

sarcina probațiunii este pusă pe seama pîrîtului în acțiunile de contencios

administrativ.

Colegiul notează că clasificarea mărfurilor conform Nomenclatorului

mărfurilor al Republicii Moldova se efectuează după Regulile principale de

interpretare a Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, aprobate prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1525 din 29 decembrie 2007 (în

vigoare la acel moment).

Conform pct. 3) al Hotărârii Guvernului Republicii Moldova cu privire la

aprobarea Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova nr. 1525 din

29.12.2007, în cazul apariției unor divergențe la clasificarea și codificarea

mărfurilor, se utilizează Notele explicative ale Convenției internaționale privind

sistemul armonizat de codificare și descriere a mărfurilor din 14 iunie 1983, aprobat

de Organizația Mondială a Vămilor, la care Republica Moldova este parte.

În cazul apariției unor divergențe între declarant și organul vamal cu privire

la clasificarea mărfurilor, pentru elucidarea unor aspecte științifice etc., care cer

cunoștințe speciale, legislația în vigoare permite antrenarea specialistului în

domeniu pentru a se pronunța asupra problemei apărute sau solicitarea efectuării

unei expertize sau aplicarea notelor explicative ale Organizației Mondiale a Vămilor.

Tot aici, este de menționat că la examinarea acestei categorii de pricini

instanța de judecată nu este în drept de sine stătător să efectueze clasificarea

mărfurilor conform Nomenclatorului mărfurilor, ci trebuie doar să se pronunțe

asupra corectitudinii stabilirii poziției tarifare în baza prevederilor legale în vigoare

(Hotărârea Guvernului nr. 1525 din 29.12.2007, Convenția internațională privind

sistemul armonizat de codificare și descriere a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la

14 iunie 1983), să constate și să elucideze toate circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea pricinii și care au stat la baza emiterii hotărârii judecătorești.

Or, acest aspect a fost ignorat de instanțele ierarhic inferioare și urmează a fi

luat în considerare la rejudecarea pricinii.

La acest capitol, Colegiul remarcă că pîrîții au prezentat ca acte ce au stat la

baza întocmirii procesului verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 78-R din

8

26 decembrie 2013 întocmit de Biroul Vamal Chișinău și adoptarea deciziei de

regularizare nr. 631 din 26 decembrie 2013 emisă de Biroul Vamal Chișinău,

Rapoartele de încercare a Centrului Republican de Pedologie Aplicată, nr. 226 și nr.

227 din 15 octombrie 2013 și Actul de expertiză a mostrelor de tutun din 17

octombrie 2013, efectuat de către Centrul Testare și Controlul Calității al SA „Tutun

-CTC”.

Însă, Colegiul relevă că veridicitatea și temeinicia actelor prezentate nu au fost

supuse aprecierii prin prisma argumentelor reclamantului și în raport cu normele de

drept invocate în susținerea poziției sale, în condițiile cînd reclamantul pretinde că

s-a încălcat procedura la efectuarea cercetărilor de laborator, iar Rapoartele de

încercare a Centrului Republican de Pedologie Aplicată, nr. 226 și nr. 227 din 15

octombrie 2013 și Actul de expertiză a mostrelor de tutun din 17 octombrie 2013,

efectuat de către Centrul Testare și Controlul Calității al SA „Tutun -CTC”, ar fi

ilegale.

De asemenea, nu au fost supuse verificării sub aspectul respectării procedurii

cercetările efectuate, or, Ordinul Serviciului Vamal nr. 199-O din 24 mai 2010 „Cu

privire la aprobarea Instrucțiunii privind prelevarea probelor și efectuarea

cercetărilor (expertizei) mărfurilor în scopuri vamale” enumeră condițiile ce

urmează a fi respectate la expedierea mărfii pentru cercetare.

Astfel, rezultînd din poziția SRL „Parșe-Tutun”, de către organul vamal nu au

fost prezentate Centrului Republican de Pedologie Aplicată și Centrului Testare și

Controlul Calității al SA „Tutun -CTC” actele de însoțire a mărfurilor, invocînd în

acest sens și scrisoarea SA „Tutun-CTC” nr. 04/66 din 07 februarie 2014 conform

căreia se indică că la întocmirea actului de expertiză din 17 octombrie 2013 nu a

dispus de documentele de proveniență sau de mostrele-etalon a tutunului prezentat

spre cercetare.

Mai mult, SRL „Parșe-Tutun” menționează că actele de însoțire a mărfii le-a

prezentat Centrului Republican de Pedologie Aplicată la data de 20 februarie 2014

după emiterea actului administrativ contestat.

În atare circumstanțe, acest argument al SRL „Parșe-Tutun” necesita un

răspuns cert care în final ar fi confirmat sau infirmat poziția sa referitor la încălcarea

procedurii de efectuare a cercetărilor de laborator, aspect ce urmează a fi luat în

considerare la rejudecarea pricinii.

Colegiul consideră că urmează a fi supuse aprecierii sub aspectul veridicității

și pertinenței și rapoartele de încercări întocmite de Centrul Republican de Pedologie

Aplicată, or, din scrisoarea nr. 011-69 din 05 februarie 2014 adresată Serviciului

Vamal rezultă că concluziile efectuate sunt niște concluzii generale la probele de

tutun prezentate. Prin determinarea hidraților de carbon și nicotinei a fost dat un

răspuns numai asupra calității tutunului, dar nu pentru determinare tipului, soiului,

grupei de apartenență a acestui tutun.

Tot aici, este de menționat că la solicitarea reclamantului, Centrul Republican

de Pedologie Aplicată prin scrisoarea nr. 01-11-09 din 21 februarie 2014 i-a

comunicat că tutunul de pe tulpină nu a fost inclus în domeniile de activitate,

deoarece nu există un document normativ pentru acest tip de produs.

În consecință, Colegiul conchide că argumentele recurentului referitor la

9

dezacordul cu actele ce au stat la baza întocmirii actelor contestate necesită un

răspuns concret, în condițiile cînd instanța verificînd legalitatea actelor contestate,

este în drept din oficiu sau la cerere să se pronunțe asupra legalității acestor acte sau

operațiuni.

Colegiul precizează că art. 1811 alin.(3) Cod vamal, reiterat supra, permite

organului vamal să regularizeze orice situație atunci când constată o eroare la

vămuirea bunurilor importate, oferă acestuia, la efectuarea unui control ulterior,

dreptul de a emite decizii de regularizare, însă, îi se permite intervenirea în baza unor

noi principii stabilite și motivate în modul corespunzător, vizavi de poziția tarifară

la o anumită marfă, cu modificarea acesteia.

În această ordine de idei, Colegiul reiterează că argumentele recurentului vis-

a-vis de actele ce au stat la adoptarea deciziei contestate și respectiv procesul verbal

de reverificare necesită un răspuns sigur și expres.

Tot aici, este de menționat că rezultînd din prevederile art. 130 alin.(2) Cod

de procedură civilă, nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță

probantă prestabilită fără aprecierea lor. Însă, aliniatul (1) al aceluiași articol

stipulează că instanța de judecată apreciază probele după intima ei convingere,

bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a

tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Prin urmare, instanța de apel verificînd temeinicia hotărîrii primei instanțe,

prin prisma art. 373 Cod de procedură civilă, are obligația de a verifica, în limitele

cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea

legii în primă instanță. Mai mult, în limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces. Concomitent este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Astfel, instanța de apel era obligată în virtutea legii de a se expune asupra

probelor prezentate de către SRL „Parșe-Tutun” și anume asupra procesului verbal

de analiză nr. 23/12 din 12 aprilie 2016 prezentat de el ca probă în confirmarea

poziției sale, conform căruia „concluzia de degustare: proba TX 6 (India) reprezintă

tutun de soiurile ieftine – Virginia, cu un complex gustativ și aromatic, slab, balansat

și format”.

Or, anexarea acestuia la materialele pricinii necesita și o apreciere din partea

instanței de judecată, în condițiile cînd partea l-a invocat ca probă.

Mai mult, instanțele ierarhic inferioare în constatările efectuate se axează pe

imposibilitatea efectuării unei expertize judiciare biologice a obiectelor vegetale

întru clarificarea divergențelor din lipsa experților cu drept de semnătură pentru

acest gen de expertiză în Centrul Național de Expertize Judiciare, rezultînd din

răspunsul nr. 5056 din 06 noiembrie 2015 (Vol.I,f.d.228).

Astfel, în condițiile legii aceste aspecte nu pot constitui un impediment în

apărarea drepturilor pretinse a fi încălcate. Or, în conformitate cu art. 5 alin.(2) Cod

de procedură civilă, nici unei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din motiv

10

de inexistență a legislației, de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației

în vigoare.

În acest sens, Colegiul notează că CEDO în practica sa reiterează dreptul

fiecăruia de a formula orice pretenție cu privire la „drepturile și obligațiile [sale]

civile” în fața unei judecătorii sau a unui tribunal. În acest fel, art. 6 § 1 ia forma

„dreptului la o instanță”, din care dreptul de acces, adică dreptul de a institui

proceduri în fața instanțelor pe probleme de natură civilă, constituie un aspect

(Golder împotriva Regatului Unit, 21 februarie 1975, pct.36). „Dreptul la o

instanță” și dreptul de acces nu sunt absolute. Ele pot face obiectul unor limitări,

însă acestea nu trebuie să restricționeze sau să reducă accesul conferit individului

într-un mod sau într-o măsură în care însăși esența dreptului respectiv să fie afectată

(De Geouffre de la Pradelle împotriva Franței, 16 decembrie 1992, pct. 28 și Stanev

împotriva Bulgariei (MC), nr. 36760/06, pct.229, CEDO 2012).

Astfel, reclamantul din prezenta cauză a avut posibilitatea de a introduce o

acțiune în justiție, beneficiind de acest drept prin introducerea unei acțiuni civile

împotriva Biroului Vamal și Serviciului Vamal.

De asemenea, trebuie stabilit dacă gradul accesului acordat în temeiul

legislației naționale a fost suficient pentru a asigura „dreptul la o instanță” unei

persoane, avînd în vedere principiul statului de drept într-o societate democratică

(Ashingdane împotriva Regatului Unit, 28 mai 1985, pct.57). CtEDO reiterează că

această Convenție este destinată să garanteze nu drepturi care sunt teoretice sau

iluzorii, ci drepturi care sunt practice și efective (Airey împotriva Irlandei, 9

octombrie 1979, pct.24 și Garcia Manibardo împotriva Spaniei, nr.38695/97, pct.

43, CEDO 2000).

În acest context, CtEDO reamintește că dreptul de acces la o instanță nu include

doar dreptul de a institui proceduri, ci și dreptul de a obține o „soluționare” a

litigiului de către o instanță (Beneficio Cappella Paolini împotriva San Marino, nr.

40786/98, pct.29, CEDO 2004). Acest drept ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern

al unui stat contractant ar permite unui individ să introducă o acțiune civilă în fața

unei instanțe fără a asigura că respectiva cauză fost soluționată printr-o decizie

definitivă, în cursul procedurii judiciare. Ar fi de neconceput ca art. 6 § 1 să descrie

în detaliu garanțiile procedurale oferite părților în litigiu – proceduri care sunt

echitabile, publice și prompte – fără a asigura părților dreptul ca litigiile lor civile să

fie în cele din urmă soluționate (Multiplex împotriva Croației, nr.58112/00, pct.45,

10 iulie 2003).

Totodată, Colegiul consideră incertă concluzia instanței de apel privind lipsa

probelor plauzibile în susținerea cererii de chemare în judecată, or, din textul acesteia

nu se distinge că ar fi supuse aprecierii sub aspectul acceptării sau respingerii unor

probe prezentate de reclamant.

Or, pîrîtul, rezultînd din prevederile art. 24 alin.(3) al Legii contenciosului

administrativ, avea obligația de a proba legalitatea actelor contestate, în condițiile

cînd argumentele reclamantului expuse prin reiterarea conținutului înscrisurilor

prezentate la materialele pricinii denotă că acestea ar fi contrare normelor legale.

Prin urmare, la rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează a lua în

considerare și aceste aspecte.

11

În conformitate cu art. 121 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat

ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de

circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.

În atare circumstanțe, pentru a concluziona asupra temeiniciei/netemeiniciei

acțiunii, la rejudecarea pricinii urmează a fi supuse aprecierii toate circumstanțele

invocate, inclusiv probele prezentate în raport cu normele de drept aplicabile

raportului litigios.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărîri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărîri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți

întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din

21 ianuarie 1999, cauza Lebedinschi vs. Republica Moldova din 16 iunie 2015).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea pricinii în instanțele ierarhic inferioare nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de SRL „Parșe-

Tutun” și a casa integral decizia instanței de apel, cu remiterea pricinii civile la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează a adopta soluția la caz atît prin

prisma argumentelor reclamantului, cît și a pîrîtului, rezultînd din prevederile art.

130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția adoptată să fie

certă și coerentă, sub aspectul temeiniciei/netemeiniciei acțiunii. Caracterul

peremptoriu al concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu

circumstanțele pricinii, probele administrate și cercetate și normele de drept material

aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Parșe-

Tutun”.

Se casează decizia din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Parșe-Tutun” împotriva Biroului Vamal Chișinău, Serviciului Vamal al

12

Republicii Moldova, intervenienți accesorii Centrul Republican de Pedologie

Aplicată, Societatea pe Acțiuni „Tutun-CTC” cu privire la anularea procesului-

verbal de reverificare a declarațiilor vamale și a deciziei de regularizare, încasarea

penalității, cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

13