2ra-2341/16 — recuperarea prejudiciului cauzat în urma atragerii Ilegale la răspundere penală

Prima instanță: Judecătoria Cantemir Dosarul nr. 2ra-2341/16

Judecător: T. Berdilă

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul

Judecători: G. Vavrin, I. Dănăilă, R. Popov

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Botezatu Ivan

împotriva Ministerului Justiției cu privire la recuperarea prejudiciului cauzat în urma

atragerii ilegale la răspundere penală și procuraturii,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 07 iulie 2016, prin care a fost admis

apelul declarat de Ministerul Justiției și a fost modificată hotărîrea Judecătoriei

Cantemir din 11 aprilie 2016,

c o n s t a t ă

La 30 noiembrie 2015, Botezatu Ivan s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, solicitând recuperarea prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii prin

încasarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei și încasarea cheltuielilor de

judecată.

In motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin sentința Judecătoriei

Cantemir din 15 decembrie 2011, a fost achitat pe faptul învinuirii în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece fapta nu a fost

săvârșită de dânsul.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 28 noiembrie 2012,

apelul declarat de procurorul a fost respins cu menținerea sentinței Judecătoriei

Cantemir.

Consideră reclamantul că, prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

și ale procuraturii i s-a cauzat un prejudiciul moral care îl apreciază la suma de

20 000 lei reieșind din suferințe psihice, pierderea autorității în fața locuitorilor

satului, fiind bănuit, învinuit de comiterea unei infracțiuni grave, că a comis un

accident rutier la data de 23 octombrie 2010 și pe parcurs a 2 ani a fost citat de

nenumărate ori la organele de urmărire penală, ale procuraturii, instanța de fond și

instanța de apel, fiind prejudiciat nu numai moral, dar și material.

Indică reclamantul că, deși decizia instanței de apel de doi ani este definitivă nu

a primit careva scuze din partea procuraturii.

Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 11 aprilie 2016, a fost admisă parțial

acțiunea. S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Finanțelor, în beneficiul lui Botezatu Ivan suma de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral și 1 000 lei cheltuieli de asistență juridică, iar în total suma de 16 000 lei.

La 20 aprilie 2016, Ministerul Justiției a declarat apel, solicitînd casarea

hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii.

La 30 mai 2016, Ministerul Justiției a depus apel suplimentar, prin care a

solicitat casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingerea acțiunii, iar în cazul în care instanța de apel va decide necesitatea

acordării în speță a despăgubirilor bănești, solicită modificarea hotărârii judecătorești

în sensul diminuării sumei prejudiciului acordat corespunzător sumelor acordate în

cauze similare de către Curtea europeană și instanța judecătorească națională.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 07 iulie 2016:

-S-a admis apelul declarat de Ministerului Justiției;

-S-a modificat hotărârea Judecătoriei Cantemir din 11 aprilie 2016, în pricina

civilă la acțiunea formulată de Botezatu Ivan împotriva Ministerului Justiției cu

privire la recuperarea prejudiciului cauzat în urma atragerii ilegale la răspundere

penală, prin încasarea în beneficiul lui Botezatul Ivan din contul bugetului de stat

prin intermediul Ministerul Justiției 15 000 lei (cincisprezece mii lei) cu titlu de

prejudiciu moral și 1000 lei (una mie lei) cu titlu de cheltuieli de judecată suportate

pentru asistența juridică;

-In rest hotărârea Judecătoriei Cantemir din 11 aprilie 2016 s-a menținut;

-S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Botezatu Ivan 1 200 (o mie două sute) lei cu titlu de cheltuieli

suportate la examinarea prezentei pricini civile în instanța de apel pentru asistență

juridică și cheltuieli de transport.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 05 august 2016, în termenul

prevăzut de lege, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs,

solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii înaintate ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că, s-a interpretat în mod eronat

legea, aprecierea probelor de către instanța de apel a fost arbitrară. A indicat

recurentul că, în sensul prevederilor legale rezultă expres că angajarea răspunderii

statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală sunt

necesare unele condiții speciale, și anume existența faptei ilicite, respectiv nu orice

acțiune a organelor de drept atrage răspunderea statului.

A menționat, că intimatul Botezatu Ivan nu a fost atras ilegal la răspundere

penală și nici nu i s-a acordat statutul de „condamnat”, fiind doar în calitate de

bănuit/ învinuit de comiterea unei infracțiuni în baza probelor acumulate în cadrul

urmăririi penale. Totodată, Botezatu Ivan nu a prezentat careva probe concludente

prin care să ateste faptul că bănuiala sa ar fi avut careva efecte negative asupra

reputației sale.

A menționat, că conform legislației procesual penale, organul de urmărire

penală este în drept să efectueze acțiuni de urmărire penală necesare pentru stabilirea

adevărului și apărarea intereselor altor persoane inclusiv interesele statului.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului

cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Ion Druță