3ra-1298/16 — anularea extrasului din Registrul de evidență a gospodăriilor și a certificatului de moștenitor testamentar

Dosarul nr. 3ra-1298/16

Prima instanță: judecătoria Orhei (jud. St. Lazari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mihail

Sîrbu împotriva deciziei din 22 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail

Sîrbu împotriva Primăriei sat. Morozeni, rl Orhei, Marianei Grosu, intervenient

accesoriu Biroul Notarului Public „Galina Digori” cu privire la anularea extrasului

din Registrul de evidență a gospodăriilor și a certificatului de moștenitor

testamentar,

c o n s t a t ă:

La data de 27 mai 2015, avocatul Boris Dariev, în interesele lui Mihail Sîrbu,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei s.Morozeni, Marianei

Grosu, intervenient accesoriu Biroul Notarului Public „Galina Digori” solictînd

anularea extrasului din Registru de evidență a gospodăriilor Primăriei Morozeni, rl

Orhei, nr. 93 din 30 ianuarie 2012, eliberat pe numele Mariei Pozdirca, anularea

certificatului de moștenitor testamentar eliberat pe numele Marianei Grosu.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la data de 30 iunie 2011 a decedat sora lui

Mihail Sîrbu - Maria Pozdirca. La revenirea în țară, a aflat că Mariana Grosu a

înstrăinat casa mamei din sat. Morozeni, rl Orhei.

La adresarea către Oficiul Cadastral Teritorial Orhei, Mihail Sîrbu a aflat că

dreptul de proprietate asupra terenului pentru construcții cu suprafața de 0,2613 ha,

număr cadastral 6450205061 și a construcției cu numărul cadastral 6450205061.01

a fost înregistrat după sora sa Maria Pozdirca, în temeiul Extrasului din registru de

evidență a gospodăriilor din 30 ianuarie 2012, cu nr. 93.

Susține că, Primăria sat. Morozeni a eliberat în mod ilegal extrasul pe numele

Mariei Pozdirca precum că ea ar fi proprietara casei litigioase, deoarece proprietara

casei a fost mama lor și nu sora decedată.

Menționează că, sora Maria Pozdirca a decedat la data de 30 iunie 2011, pe

cînd extrasul a fost eliberat pe numele acesteia la data de 30 iunie 2012.

La data de 31 martie 2015 s-a adresat cu cerere prealabilă către Primăria sat.

Morozeni, la care i s-a comunicat că extrasul a fost eliberat pe numele Mariei

Pozdirca, deoarece ea a intrat în posesia bunurilor succesorale după decesul mamei

1

Marfa Sîrbu.

Declară că, argumentul Primăriei sat. Morozeni este unul ilegal, deoarece

conform certificatului de moștenitor testamentar din 15 august 1995, eliberat asupra

bunurilor decedatei Marfa Sîrbu, acesta include terenul cu suprafața de 0,30 ha și

terenul cu suprafața de 1,14 ha, fără a fi indicat casa litigioasă.

Relatează că, după decesul surorii Maria Pozdirca, fiica acesteia Mariana

Grosu a acceptat moștenirea rămasă după decesul Mariei Pozdirca, devenind

proprietara casei litigioase, în temeiul certificatului de moștenitor testamentar

înregistrat la data de 09 aprilie 2012.

Afirmă că, prin eliberarea extrasului contestat Primăria sat. Morozeni și-a

depășit atribuțiile și competența.

Prin hotărîrea din 13 octombrie 2015 a Judecătoriei Orhei s-a respins cererea

de chemare în judecată depusă de Mihail Sîrbu împotriva Primăriei sat. Morozeni,

rl Orhei, Marianei Grosu, intervenient accesoriu Biroul Notarului Public „Galina

Digori” cu privire la anularea extrasului din Registrul de evidență a gospodăriilor și

a certificatului de moștenitor testamentar.

Prin decizia din 22 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Mihail Sîrbu și s-a menținut hotărîrea din 13 octombrie 2015 a

Judecătoriei Orhei.

La data de 07 iulie 2016, Mihail Sîrbu a declarat recurs împotriva deciziei din

22 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea acesteia, cu remiterea

pricinii la rejudecare în instanța de fond.

În susținerea recursului s-a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au

constatat și elucidat toate circumstanțele cauzei care au importanță pentru

soluționarea pricinii și au aplicat eronat normele de drept material.

Indică că, instanța de apel, contrar prevederilor art. 373 alin.(1), (2) Cod de

procedură civilă, nu s-a pronunțat și nu a combătut argumentele expuse în cererea

de apel.

Susține că, instanțele ierarhic inferioare dacă determinau corect legea

aplicabilă litigiului și anume Legea contenciosului administrativ, obligau pîrîtul, în

temeiul art. 22 alin.(2) lit.b) al Legii menționate, să prezinte actul administrativ

contestat și documentele ce au stat la baza emiterii acestuia.

Remarcă că, instanța de apel a ignorat argumentul său precum că instanța de

fond nu a audiat explicațiile pîrîților.

Relevă că, instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat prevederile art.

320 alin.(2) Cod civil și eronat au determinat că folosirea unui bun duce la obținerea

dreptului de proprietate asupra acestuia.

La data de 15 august 2016, Mihail Sîrbu a depus supliment la recursul declarat

împotriva deciziei din 22 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Recurentul a reiterat că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea ce

urma a fi aplicată și au interpretat eronat legea.

Suplimentar menționează că, instanța de apel a reținut eronat argumentele

Primăriei sat. Morozeni expuse în adeverința eliberată că Maria Pozdirca ar fi intrat

în posesia averii succesorale conform certificatului de moștenitor testamentar și ar

fi administrat bunurile, continuînd să locuiască în casă, să prelucreze terenurile

2

agricole și să achite impozitele pînă la deces, deoarece adeverința ar avea un caracter

declarativ.

Declară că, instanța de apel eronat a reținut datele din Registrul de evidență

aflate în gestiunea Primăriei sat. Morozeni, deoarece acestea nu corespund realității,

fiind indicat cu interes de către intimat.

Afirmă că, pricina a fost examinată în lipsa pîrîtei Mariana Grosu, care nu ar

fi fost înștiințată în modul stabilit de lege.

Invocă că, instanțele ierarhic inferioare ar fi soluționat problema drepturilor

unor persoane care nu au fost implicate în proces, deoarece nu a înștiințat actualii

proprietari și succesorii proprietarilor decedați.

Consideră că, judecătorul Steliana Lazari urma să se abțină de la examinarea

pricinii deoarece Primarul sat. Morozeni-Gheorghe Morozan ar fi verișor cu soțul

judecătorului Steliana Lazări.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 22 martie 2016, iar Mihail

Sîrbu a declarat recurs la data de 07 iulie 2016.

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată părților la data

de 04 aprilie 2016, conform scrisorii de însoțire (f.d.68), însă, date despre

recepționarea acesteia prin intermediul oficiului poștal, la materialele pricinii

lipsesc.

Conform cererii datate cu 27 iunie 2016, adresată Judecătoriei Orhei, avocatul

Boris Dariev, în interesele lui Mihail Sîrbu solicită eliberarea copiilor hotărîrilor

instanței de fond și de apel, iar la data de 28 iunie 2016 le-a primit (f.d.70).

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la data de 07 iulie 2016

de către Mihail Sîrbu, împotriva deciziei din 22 martie 2016 a Curții de Apel

Chișinău, este în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Mihail Sîrbu, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihail Sîrbu, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Cu referire la argumentul recurentului precum că pricina a fost examinată în

lipsa pîrîtei Mariana Grosu care nu ar fi fost înștiințată în modul stabilit de lege,

Completul reține că acest aspect vizează dreptul procedural al Marianei Grosu, dar

nicidecum nu lezează dreptul procedural al recurentului.

De asemenea, nu constituie temei de casare a deciziei contestate nici precum

că gradul de rudenie între Primarul sat. Morozeni și judecătorul instanței de fond

invocat de recurent, deoarece gradul IV de afinitate nu cade sub incidența art. 50

alin.(1) lit.b) Cod de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Mihail Sîrbu.

4

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mihail Sîrbu împotriva deciziei

din 22 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

5