2ra-2240/16 — încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-2240/16

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

pe Acțiuni „Tutun-CTC” împotriva deciziei din 29 martie 2016 a Curții de Apel

Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

pe Acțiuni „Tutun-CTC” împotriva lui Alexandru Postovoi cu privire la încasarea

sumei și a cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La data de 14 mai 2015, SA „Tutun-CTC” s-a adresat în instanța de judecată

cu cerere împotriva lui Alexandru Postovoi solicitînd încasarea sumei de 30368, 24

lei și cheltuielilor de judecată în mărime de 912 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că pîrîtul a fost concediat prin

ordinul nr.192 din 04 octombrie 2012, conform art.86 alin. (1) lit. c) Codul muncii-

reducerea numărului de state de personal din unitate, cu achitarea tuturor

indemnizațiilor prevăzute la art. 186 Codul muncii.

Menționează că, pîrîtul a contestat ordinul pe cale judiciară, înaintând în acest

sens cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea ordinului de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la locul

de muncă și încasarea prejudiciului moral.

Indică că, prin hotărîrea din 06 iunie 2013 a judecătoriei Ciocana,

mun.Chișinău a fost respinsă acțiunea depusă de Alexandru Postovoi. Prin decizia

din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău a fost casată hotărîrea din 06 iunie

2013 a judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău și a fost emisă o nouă hotărîre prin care

a fost admisă acțiunea depusă de Alexandru Postovoi, a fost anulat ordinul de

concediere nr. 192 din 04 octombrie 2012 și a fost restabilit Alexandru Postovoi în

funcția deținută cu încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru în mărime

de 134673,82 lei și a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

1

Specifică că, decizia în partea restabilirii la serviciu și încasării salariului

mediu pentru absența forțată de la serviciu, a fost executată imediat.

Susține că, încasarea de către Alexandru Postovoi a sumei de 30368,34 lei cu

titlul de indemnizație de concediere din serviciu, calculată în temeiul art. 186 Codul

muncii, este o îmbogățire fară justă cauză. Or, din moment ce indemnizația de

concediere este o sumă bănească, acordată în temeiul ordinului de concediere,

anularea ordinului de concediere duce nemijlocit la anularea tuturor efectelor

juridice generate de acesta și prin urmare restituirea sumelor dobîndite în temeiul

său.

Prin hotărîrea din 01 octombrie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de SA „Tutun-CTC” împotriva lui

Alexandru Postovoi cu privire la restituirea prestației.

Prin decizia din 29 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de SA “Tutun-CTC” și s-a menținut hotărîrea din 01 octombrie 2015

a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău.

La data de 27 mai 2016, SA „Tutun-CTC” a declarat recurs împotriva deciziei

din 29 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii și încasarea cheltuielilor de

judecată în mărime de 2051, 30 lei, constituite din suma taxelor de stat achitate în

instanța de fond, în instanța de apel și în instanța de recurs.

În susținerea recursului s-a invocat că instanțele ierarhic inferioare au adoptat

hotărîrile cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

Consideră că, instanțele ierarhic inferioare greșit au calificat faptul neachitării

a sumei de 30368, 24 lei din totalul de 134673, 82 lei de către SA „Tutun-CTC” în

beneficiul lui Alexandru Postovoi ca stingerea datoriei lui Alexandru Postovoi față

de SA „Tutun-CTC”, iar adresarea SA „Tutun-CTC” în instanța de judecată ca fiind

repetată și abuzivă.

În acest sens, remarcă că această decizie se află în executare și va fi executată

independent de voința SA „Tutun-CTC”.

Opinează că, primirea de către Alexandru Postovoi a indemnizației de

concediere în mărime de 30368, 24 lei în baza ordinului de concediere, anulat

ulterior, constituie o îmbogățire fără justă cauză în circumstanțele expuse.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 29 martie 2016, iar SA

„Tutun-CTC” a declarat recurs la data de 27 mai 2016, ceea ce denotă că recursul

este în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de SA „Tutun-CTC”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

2

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Tutun-CTC”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

3

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SA „Tutun-CTC”.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Tutun-

CTC” împotriva deciziei din 29 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4