2ra-2324/16 — incasarea cheltuielilor de instruire

prima instanță: M. Stratan dosarul nr. 2ra-2324/16

instanța de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul lui Marin Diaconu, avocatul Dragoș Chetraru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Colegiului Agroindustrial din

Ungheni împotriva lui Marin Diaconu cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 mai 2016, prin care a fost respins

apelul declarat de către Marin Diaconu și menținută hotărîrea Judecătoriei Ungheni

din 19 ianuarie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 27 octombrie 2015, Colegiul Agroindustrial din Ungheni a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Marin Diaconu cu privire la încasarea

sumei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 18 august 2011, a

încheiat cu Marin Diaconu, contractul nr.17 privind realizarea studiilor în instituțiile

de învățămînt superior și mediu de specialitate (la zi) în grupele cu finanțare bugetară

și plasarea tinerilor specialiști în cîmpul muncii.

Menționează că, la data de 26 august 2011 conform ordinului nr. 10-c, Marin

Diaconu a fost înmatriculat la Colegiul Agroindustrial din Ungheni.

Susține că, în baza hotărîrii Consiliului profesoral din 12 noiembrie 2014,

pîrîtului i-a fost oferit concediu academic, iar prin ordinul nr. 16-c din 19 octombrie

2014 a fost exmatriculat în baza hotărîrii Consiliului de Administrație extraordinar pe

motiv de, neîntoarcere din concediu academic.

Afirmă că, potrivit pct.3.3 lit. e) al contractului nr.17 din data de 18 august 2011,

pîrîtul este obligat să restituie suma de 33 276,36 lei, pentru încălcarea termenului

indicat în contract și să achite cheltuielile pentru instruirea sa în volumul calculat de

instituția de învățămînt.

Invocă că, în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la data de 24

septembrie 2015 a expediat în adresa pîrîtului o somație prin care a solicitat încasarea

datoriei și care a fost recepționată de către pîrît la data de 25 septembrie 2015, însă nu

a primit nici un răspuns, motiv ce l-a determinat să înainteze prezenta cerere de

chemare în judecată.

1

Solicită, încasarea din contul lui Marin Diaconu în beneficiul Colegiului

Agroindustrial din Ungheni a sumei de 33 276,36 lei cu titlu de cheltuieli pentru

instruire și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 19 ianuarie 2016 a fost admisă acțiunea

și au fost încasate din contul lui Marin Diaconu în beneficiul Colegiului

Agroindustrial din Ungheni suma de 33 276,36 lei cu titlu de cheltuieli pentru

instruire, suma de 998 lei cu titlu de cheltuieli de judecată compuse din taxa de stat

achitată la depunerea cererii de chemare în judecată și suma de 5000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică, iar în total suma de 39 274,36 lei. A fost respinsă

cerința lui Marin Diaconu cu privire la încasarea din contul Colegiului Agroindustrial

din Ungheni în beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, Marin Diaconu

manifestîndu-și consimțămîntul la încheierea contractului nr.17 din 18 august 2011

privind realizarea studiilor în instituțiile de învățămînt superior și mediu de

specialitate, în mod conștient a devenit titularul drepturilor și obligațiilor prevăzute

în contract, astfel că, urmează să restituie cheltuielile de instruire.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 24 mai 2016 a fost respins apelul declarat

de către Marin Diaconu și a fost menținută hotărîrea primei instanțe.

La data de 19 iulie 2016, reprezentantul lui Marin Diaconu, avocatul Dragoș

Chetraru a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele ierarhic inferioare au interpretat

în mod eronat legea, au încălcat normele de drept material și procedural, precum și au

apreciat arbitrar circumstanțele pricinii.

Menționează că, instanța de apel nu a luat în considerare că, Colegiul

Agroindustrial din Ungheni nu a investit careva mijloace bănești pentru instruirea lui

Marin Diaconu, toate sumele fiind alocate din bugetul de stat, iar încasarea

cheltuielilor de instruire din contul lui Marin Diaconu în beneficiul Colegiului este o

situație de îmbogățire fără justă cauză, temei asupra căruia instanța de apel nu s-a

pronunțat.

Susține că, instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație că Marin

Diaconu î-și prelungește studiile în domeniul agroindustrial, fiind înmatriculat la

Universitatea Agrară de Stat din RM tot în baza Hotărîrii Guvernului RM nr.932

/2000, iar după finisarea studiilor v-a fi repartizat la lucru după cum prevede

Hotărîrea de Guvern, la instituția bugetară.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

2

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul lui Marin

Diaconu, avocatul Dragoș Chetraru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs sunt similare argumentelor invocate

atît în prima instanță, cît și în instanța de apel și sunt expuse asupra circumstanțelor

de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la

bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate

conform art.130 CPC.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

3

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către reprezentantul lui Marin Diaconu, avocatul Dragoș Chetraru, asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul reprezentantului lui Marin Diaconu, avocatul Dragoș Chetraru ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul reprezentantului lui Marin Diaconu, avocatul Dragoș Chetraru se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4