2ra-94/19 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-94/19 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-94/19

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (judecător S. Slobodzean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători L. Bulgac, Gr. Dașchevici și S. Gîrbu)

D E C I Z I E

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Victoria Diaconu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Diaconu

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu

privire la repararea prejudiciului material efectiv, a prejudiciului material sub

forma venitului ratat și a prejudiciului moral, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admis apelul declarat de Procuratura Generală împotriva hotărârii din

21 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, cu modificarea acesteia,

c o n s t a t ă :

La 05 iulie 2017, Victoria Diaconu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului material efectiv

în sumă de 4 000 lei, a prejudiciului material sub forma venitului ratat în sumă de

9 120 euro și a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei, precum și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică (f.d. 1-2).

În motivarea acțiunii, reclamanta Victoria Diaconu a indicat că la mijlocul

lunii martie 2014, a aflat de la părinții săi că este căutată de organele de drept din

or. Strășeni.

Reclamanta a susținut că în acea perioadă activa în baza unui contract de

muncă în Italia, dar a suspendat contractul și a revenit în Republica Moldova,

deoarece părinții săi și sora sa mai mică erau persecutați și intimidați de către

organele de drept.

Reclamanta a notat că după ce s-a prezentat la organele de drept, prin

1

ordonanța din 31 martie 2014 a ofițerului de urmărire penală din cadrul

Inspectoratului de Poliție Strășeni, a fost recunoscută în calitate de bănuită de

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 360 alin. (2) din Codul penal, adică luarea,

sustragerea, tăinuirea, degradarea, distrugerea sau păstrarea buletinelor de

identitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice, cu intenția de a

limita libertatea persoanei, inclusiv libertatea de circulație, sau de a o lipsi de

aceasta.

Reclamanta a menționat că inițial nu și-a recunoscut vina și a solicitat

organelor de drept să se clarifice cu partea vătămată, cu care era în proces de divorț

și care este o persoană ce minte, scopul declarațiilor false ale acesteia fiind de a o

impune pe reclamantă să renunțe la divorț.

Reclamanta a specificat că a înaintat cerere privind încetarea urmăririi

penale, invocând lipsa elementelor infracțiunii, iar cererea sa a fost respinsă prin

ordonanța din 30 mai 2014 a procurorului din cadrul Procuraturii r. Strășeni.

Reclamanta a evidențiat că tot la 30 mai 2014, prin ordonanța procurorului

din cadrul Procuraturii r. Strășeni, a fost pusă sub învinuire pentru comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 360 alin. (2) din Codul penal.

În continuare, reclamanta a relevat că prin sentința din 09 aprilie 2015 a

Judecătoriei Strășeni, a fost achitată de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 360

alin. (2) din Codul penal, iar prin decizia din 25 iunie 2015 a Curții de Apel

Chișinău, a fost respins ca nefondat apelul declarat de acuzatorul de stat cu

menținerea sentinței nominalizate.

Reclamanta a mai afirmat că prin decizia din 25 noiembrie 2015 a Curții

Supreme de Justiție, a fost decisă inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de

acuzatorul de stat împotriva deciziei din 25 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Reclamanta a relatat că drept efect al acțiunilor ilegale ale organului de

urmărire penală, și anume din cauza măsurilor preventive privind obligarea de a nu

părăsi țara și a interdicției de perfectare a pașaportului biometric, aplicate de

organele de drept, a fost în imposibilitate să se întoarcă la muncă în Italia, a ratat

contractul de muncă, salariul pe care urma să-l încaseze și posibilitatea de a

prelungi permisele de muncă și ședere în Italia, care au expirat la data de

12 noiembrie 2014.

Reclamanta a subliniat că în baza contractului de muncă pe durata

18 octombrie 2012 – 31 ianuarie 2013, salariul său constituia suma de 800 euro

lunar, în baza contractului de muncă pe durata 31 octombrie 2013 – 02 decembrie,

salariul său constituia suma de 5, 2 euro pe oră, iar pentru luna noiembrie 2014 –

suma de 750 euro, în baza contractului din 2014, pentru luna februarie 2014,

salariul său constituia suma de 460 euro, iar pe durata 01 martie 2014 –

15 martie 2014, salariul său constituia suma de 250 euro.

Astfel, reclamanta a raportat ultimele două contracte de muncă la salariul

lunar pe care-l primea, care era în sumă de 570 euro, după următoarea formulă:

750+460+500=1710/3.

Reclamanta a considerat că instanța de judecată urmează să-i compenseze

prejudiciul material suportat în urma lipsirii de dreptul la muncă și a ratării

salariului în mărime de 570 euro lunar pentru perioada de 16 luni, de până la data

2

eliberării pașaportului, ceea ce constituie suma de 9 120 euro.

Reclamanta a subliniat că a ratat și prelungirea contractului de muncă,

respectiv nu a obținut venitul care era unica sursă a sa de existență decentă.

De asemenea, reclamanta a declarat că la 28 octombrie 2014, a recepționat

înștiințarea de la ÎS „CRIS „Registru” despre faptul că în conformitate cu art. 8 lit.

c) din Legea nr. 269 din 09 noiembrie 1994 cu privire la ieșirea și intrarea în

Republica Moldova, i s-a refuzat eliberarea pașaportului, drept temei al refuzului

servind informația furnizată de Direcția informații și statistică a Serviciului

tehnologii informaționale a Ministerului Afacerilor Interne.

Cu referire la prejudiciului material efectiv, reclamanta a susținut că în baza

contractului de asistență juridică nr. 76 din 17 octombrie 2014, în scopul apărării

sale în cadrul procesului penal, i-a achitat avocatului Igor Verejanu suma de 2 000

lei pentru reprezentare în prima instanță și câte 1 000 lei pentru reprezentare în

instanța de apel și cea de recurs.

Reclamanta a indicat că în urma acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire

penală și a intentării procesului penal, i-au fost cauzate suferințe psihice, suferințe

care au alterat echilibrul de respectabilitate socială, stima, considerația și

aprecierea celor din jur, pe care le-a construit de-a lungul timpului, având astfel

parte, timp de mai bine de un an și opt luni, de nopți nedormite, intimidări și

batjocoră, fiind purtată pe drumuri până când a fost emisă o soluție legală și

echitabilă, fapte care i-au provocat adânci frământări sufletești și neîncredere în

activitatea organelor de drept ale Republicii Moldova.

În context, reclamanta a notat că la 10 decembrie 2013, a suportat o

intervenție chirurgicală X în spitalul din or. Cattolica, Italia, după care medicul i-a

sugerat ca peste un an să se prezinte la investigații suplimentare, întru stabilirea

recidivei Y care a fost înlăturat în timpul operației.

Aici, reclamanta a reliefat că a solicitat instanței de judecată permisiunea

perfectării pașaportului biometric și a ieșirii din țară, însă prin scrisoarea din

10 noiembrie 2014, Judecătoria Strășeni i-a dat un răspuns formal, fără anumite

rezultate.

Reclamanta a invocat incidența art. 53 din Constituție, întemeindu-și

acțiunea în baza art. 3 alin. (1) lit. a) și alin. (2), cât și pe art. 7 lit. a) și e) din

Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești.

Prima instanță a considerat că este necesară introducerea din oficiu în proces

a Procuraturii Generale în calitate de intervenient accesoriu, fără a emite o

încheiere în această privință.

Prin hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

acțiunea înaintată de Victoria Diaconu a fost admisă parțial (f.d. 129-141). S-a

încasat în beneficiul Victoriei Diaconu, din contul bugetului de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției, suma de 50 000 lei cu titlu de reparare a

prejudiciului moral, suma de 4 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului material

efectiv și cheltuielile de judecată în sumă de 1 000 lei. S-a încasat în beneficiul

Victoriei Diaconu, din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției, suma de 6 652 euro, convertiți în valută națională potrivit ratei Băncii

3

Naționale a Moldovei la data executării hotărârii, cu titlu de venit ratat. În rest,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 20 iunie 2018, Procuratura Generală, reprezentată de către procurorul în

Procuratura r. Strășeni, Alexandra Cotun, a declarat apel împotriva hotărârii din

21 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central (f.d. 124-128).

La 27 iulie 2018, Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii din

21 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central (f.d. 149-154). Totodată,

apelantul Ministerul Justiției a solicitat repunerea în termenul de declarare a

apelului.

Prin încheierea din 09 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea apelantului Ministerul Justiției cu privire la repunerea în

termenul de declarare a apelului și a fost restituită cererea de apel depusă de

Ministerul Justiției împotriva hotărârii din 21 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni,

sediul Central (f.d. 161-164).

Prin decizia din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Procuratura Generală împotriva hotărârii din 21 mai 2018 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central, cu modificarea acesteia prin micșorarea

cuantumului despăgubirilor morale acordate Victoriei Diaconu de la suma de

50 000 lei până la suma de 20 000 lei, iar în rest, a fost menținută hotărârea din

21 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central (f.d. 181-188).

La 09 noiembrie 2018, Victoria Diaconu a declarat recurs împotriva deciziei

din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia în

partea micșorării cuantumului despăgubirilor morale acordate, iar în rest,

menținerea deciziei din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 196-

197).

În motivarea recursului, recurenta Victoria Diaconu a invocat temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2) lit. c) și d) din Codul de procedură civilă. De

asemenea, recurenta a făcut trimitere la art. 432 alin. (4) din Codul de procedură

civilă, considerând că instanța de apel nu a ținut cont de mărimea prejudiciului

moral cauzat drept urmare a dosarului penal intentat și a interdicției de părăsire a

țării pe toată durata derulării anchetei penale și aflării cauzei penale pe rolul

instanțelor judecătorești.

Recurenta a notat că în urma acțiunilor ilegale ale organelor de drept, dar și a

legislației naționale imperfecte, i-au fost aplicate măsuri preventive privind

obligarea de a nu părăsi țara și interdicția de perfectare a pașaportului, fiind astfel

în imposibilitate să se întoarcă la muncă în Italia.

În această conjunctură, recurenta a indicat că a ratat contractul de muncă,

salariul pe care urma să-l încaseze și posibilitatea de a prelungi permisele de

muncă și ședere în Italia, care au expirat la data de 12 noiembrie 2014.

Reclamanta a subliniat că a ratat venitul care era unica sa sursă de existență

decentă.

Recurenta a indicat că prima instanță a elucidat pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, chiar dacă a admis doar în

parte acțiunea, iar instanța de apel a ajuns la o concluzie neîntemeiată privind

caracterul disproporționat de mare al sumei de 50 000 lei, acordate cu titlu de

despăgubiri morale.

4

Recurenta a evidențiat că timp de 16 luni a fost nevoită să stea acasă și să

îndure batjocuri din partea organelor de drept, și-a pierdut toți prietenii și este până

în prezent tratată ca o criminală de către cei care o cunosc.

De asemenea, recurenta a declarat că la 28 octombrie 2014, a recepționat

înștiințarea de la ÎS „CRIS „Registru” despre faptul că în conformitate cu art. 8 lit.

c) din Legea nr. 269 din 09 noiembrie 1994 cu privire la ieșirea și intrarea în

Republica Moldova, i s-a refuzat eliberarea pașaportului, drept temei al refuzului

servind informația furnizată de Direcția informații și statistică a Serviciului

tehnologii informaționale a Ministerului Afacerilor Interne.

Recurenta a explicat că era foarte important pentru dânsa să ajungă în Italia

în octombrie – noiembrie 2014, pentru a-și prelungi actele, cu atât mai mult cu cât

la 10 decembrie 2013, a suportat o intervenție chirurgicală X în spitalul din or.

Cattolica, Italia, după care medicul i-a sugerat ca peste un an să se prezinte la

investigații suplimentare, întru stabilirea recidivei formării Y care a fost înlăturat în

timpul operației.

Aici, recurenta a reliefat că a solicitat instanței de judecată permisiunea

perfectării pașaportului biometric și a ieșirii din țară, însă prin scrisoarea din

10 noiembrie 2014, Judecătoria Strășeni i-a dat un răspuns formal, fiind astfel

lipsită de posibilitatea de a se trata.

Mai mult, recurenta se consideră umilită prin referințele și cererile de apel

depuse de Ministerul Justiției, și, respectiv, de Procuratura Generală, iar prima

instanță a reținut că este neîntemeiată opinia acestor autorități publice privind

exonerarea statului de răspundere patrimonială din motivul achitării recurentei.

Recurenta a reliefat că și în cazul în care organul de urmărire penală a

respectat cerințele formale la întreprinderea acțiunilor de urmărire penală, aceste

acțiuni nefiind supuse controlului judiciar, acțiunile organului de urmărire penală

oricum, în ansamblul lor, urmează a fi tratate ca ilicite, având în vedere emiterea

unei sentințe de achitare din motivul inexistenței faptului infracțiunii.

Recurenta a indicat că această concluzie rezultă din art. 3 alin. (1) lit. a) și

alin. (2), cât și pe art. 7 lit. a) și e) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În continuare, recurenta a relevat că este indicată în calitate de recurentă în

cererea de apel depusă de Procuratura Generală, deși nu a împuternicit-o să

conteste hotărârea primei instanțe, ceea ce înseamnă că instanța de apel trebuia să

aplice art. 369 din Codul de procedură civilă, și anume să restituie această cerere

de apel ca fiind semnată de o persoană neîmputernicită.

La 28 noiembrie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților Ministerul Justiției și Procuratura Generală copia cererii de recurs

depuse de Victoria Diaconu, înștiințându-i despre necesitatea depunerii obligatorii

a referinței la cererea de recurs (f.d. 199).

La 11 decembrie 2018, intimata Procuratura Generală a depus, prin trimitere

poștală, referință la recursul declarat de Victoria Diaconu, solicitând considerarea

acestuia ca inadmisibil (f.d. 201-202; 204).

Intimatul Ministerul Justiției nu a depus, în termenul stabilit de Curtea

Supremă de Justiție, referință la recursul declarat de Victoria Diaconu.

5

Prin încheierea din 16 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Victoria Diaconu a fost considerat admisibil (f.d. 206).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere că dispozitivul deciziei recurate a fost pronunțat la

27 septembrie 2018, iar recursul a fost declarat la 09 noiembrie 2018, instanța de

recurs consideră că recurenta Victoria Diaconu s-a conformat prevederilor legale și

s-a încadrat în termenul de declarare a recursului, prevăzut la art. 434 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

Verificând decizia din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune admiterea recursului și casarea actului judecătoresc

contestat, cu dispunerea pronunțării unei decizii sub formă de încheiere de

restituire a cererii de apel depuse de Procuratura Generală, pentru motivele ce se

succed.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Potrivit art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Art. 445 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură civilă stipulează că instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel, cu pronunțarea unei încheieri de restituire a cererii de apel dacă există

temeiurile prevăzute la art. 369.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă,

instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea de apel dacă aceasta a fost

depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel, cu excepția cazului în

care cererea depusă de persoana asupra căreia a fost instituită o măsură de ocrotire

judiciară se referă la contestarea hotărârii privind instituirea măsurii de ocrotire

judiciare.

Din materialele dosarului, Colegiul reține că la 05 iulie 2017, Victoria

Diaconu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu

privire la repararea prejudiciului material efectiv în sumă de 4 000 lei, a

prejudiciului material sub forma venitului ratat în sumă de 9 120 euro și a

prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei, precum și încasarea cheltuielilor de

asistență juridică.

Reclamanta Victoria Diaconu a invocat incidența art. 53 din Constituție,

întemeindu-și acțiunea în baza art. 3 alin. (1) lit. a) și alin. (2), cât și pe art. 7 lit. a)

și e) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Prin hotărârea din 21 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

acțiunea înaintată de Victoria Diaconu a fost admisă parțial. S-a încasat în

6

beneficiul Victoriei Diaconu, din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, suma de 50 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral,

suma de 4 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului material efectiv și cheltuielile

de judecată în sumă de 1 000 lei. S-a încasat în beneficiul Victoriei Diaconu, din

contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, suma de 6 652

euro, convertiți în valută națională potrivit ratei Băncii Naționale a Moldovei la

data executării hotărârii, cu titlu de venit ratat. În rest, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin încheierea din 09 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea apelantului Ministerul Justiției cu privire la repunerea în

termenul de declarare a apelului și a fost restituită cererea de apel depusă de

Ministerul Justiției împotriva hotărârii din 21 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni,

sediul Central.

Prin decizia din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Procuratura Generală împotriva hotărârii din 21 mai 2018 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central, cu modificarea acesteia prin micșorarea

cuantumului despăgubirilor morale acordate Victoriei Diaconu de la suma de

50 000 lei până la suma de 20 000 lei, iar în rest, a fost menținută hotărârea din

21 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

La 09 noiembrie 2018, Victoria Diaconu a declarat recurs împotriva deciziei

din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia în

partea micșorării cuantumului despăgubirilor morale acordate, iar în rest,

menținerea deciziei din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

După cum rezultă din materialele dosarului, la 20 iunie 2018, procurorul în

Procuratura r. Strășeni, Alexandra Cotun, acționând în numele Procuraturii

Generale, pe care a reprezentat-o în cadrul examinării cauzei în primă instanță, a

declarat apel împotriva hotărârii din 21 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul

Central.

În conformitate cu art. 80 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

împuternicirile persoanei juridice trebuie să fie formulate într-o procură, eliberată

și legalizată în modul stabilit de lege.

Prin procura nr. 22/28 din 09 iunie 2017, semnată de adjunctul Procurorului

General, procurorul în Procuratura r. Strășeni, Alexandra Colun, a fost împuternicit

să reprezinte în instanțele de judecată interesele Procuraturii Generale la

examinarea cauzelor civile cu dreptul de a exercita toate actele procesuale, inclusiv

cu dreptul de atac al hotărârilor emise, procura fiind valabilă pe un termen de un an

(f.d. 74).

Colegiul notează că la 25 octombrie 2017, procurorul în Procuratura r.

Strășeni, Alexandra Colun a prezentat primei instanțe procura nominalizată, având

scopul de a-și confirma împuternicirile de reprezentare a intervenientului accesoriu

Procuratura Generală.

De asemenea, Colegiul evidențiază că procurorul în Procuratura r. Strășeni,

Alexandra Colun, ulterior prezentării procurii nr. 22/28 din 09 iunie 2017, care a

expirat la 09 iunie 2018, nu a prezentat o altă procură, astfel la 20 iunie 2018,

procurorul în Procuratura r. Strășeni, Alexandra Colun nu avea dreptul de a declara

apel în numele Procuraturii Generale împotriva hotărârii din 21 mai 2018 a

7

Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

Conform art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Conform art. 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă, temeiurile

prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă stipulează că săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, Colegiul relevă că omisiunea instanței de apel de a restitui cererea de

apel dacă aceasta a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel,

constituie o altă încălcare a normelor de drept procedural decât cele indicate la art.

432 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care a dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei.

Deși art. 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă nu prevede în mod

expres că și temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă

se iau în considerare de către instanța de recurs din oficiu, Colegiul conchide că

instanța de recurs, în virtutea art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, care apără dreptul la un proces echitabil, este obligată ia în considerare din

oficiu întreg ansamblul de încălcări ale normelor de drept procedural care au dus

sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei.

În aceste condiții, din actele și materialele cauzei rezultă cu certitudine că

apelul depus de către procurorul în Procuratura r. Strășeni, Alexandra Colun, în

numele apelantei Procuratura Generală împotriva hotărârii din 21 mai 2018 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central, a fost declarat de o persoană care nu mai era

în drept să declare apel.

Instanța de apel, care urma să aplice art. 369 alin. (1) lit. d) din Codul de

procedură civilă, dar nu l-a aplicat, săvârșind o încălcare procedurală ce a dus la

soluționarea greșită a cauzei, întrucât prin examinarea apelului Procuraturii

Generale, care nu urma a fi examinat, instanța de apel a înrăutățit situația intimatei

Victoria Diaconu, micșorând cuantumul despăgubirilor morale ce i-au fost

acordate de la suma de 50 000 lei până la suma de 20 000 lei.

Având în vedere problemele de drept invocate în speță, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

8

la concluzia de a admite recursul declarat de către Victoria Diaconu și de a casa

decizia din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și de a pronunța o

decizie sub formă de încheiere de restituire a cererii de apel depuse de Procuratura

Generală, din motiv că aceasta a fost depusă de o persoană care nu este în drept să

declare apel.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. d) și 445 alin. (1) lit. g) și alin. (2)-(3)

din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Victoria Diaconu.

Se casează decizia din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, emisă

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Diaconu

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu

privire la repararea prejudiciului material efectiv, a prejudiciului material sub

forma venitului ratat și a prejudiciului moral, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată, și se pronunță o decizie sub formă de încheiere, după cum urmează:

Se restituie cererea de apel depusă de Procuratura Generală împotriva

hotărârii din 21 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, din motiv că

cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

9