2ra-1996/16 — încasarea sumei, declrarea nulă a contractului de vînzare-cumpărare

2ra-1996/16 — încasarea sumei, declrarea nulă a contractului de vînzare-cumpărare (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 2ra-1996/16

prima instanță: L. Holevițcaia

instanța de apel: I. Cimpoi, A. Pahopol și N. Simciuc

ÎNCHEIERE

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Valuța Anatolie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valuța Anatolie

împotriva lui Drăguleanu Nicolae, Drăguleanu Elena, Mereuță Iosif și Mereuță Maria,

intervenient accesoriu Sandu Mihail cu privire la încasarea sumei și cheltuielilor de

judecată, rezilierea antecontractului de vînzare-cumpărare,

la acțiunea lui Valuța Anatolie împotriva lui Mereuță Iosif, Mereuță Maria și

Societatea cu Răspundere Limitată „Euroatlant” cu privire la declararea nulă a

contractului de vînzare-cumpărare și încasarea cheltuielilor de judecată,

la acțiunea reconvențională a Societății cu Răspundere Limitată „Euroatlant”

împotriva lui Valuța Anatolie, Mereuță Maria și Mereuță Iosif, intervenient accesoriu

Banca Comercială „Universalbank” Societate pe Acțiuni cu privire la recunoașterea

valabilității actelor juridice și dreptului de proprietate asupra bunului imobil ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016, prin care a fost respins

apelul declarat de către Valuța Anatolie, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani

municipiul Chișinău din 31 iulie 2015,

constată

La 05 iulie 2013 Valuța Anatolie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Drăguleanu Nicolae, Drăguleanu Elena, Mereuță Iosif și Mereuță Maria

cu privire la încasarea sumei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Valuța Anatolie a indicat că la 25 iulie

2012 a încheiat cu Drăguleanu Nicolae, Drăguleanu Elena, Mereuță Iosif și Mereuță

Maria antecontract de vînzare-cumpărare a încăperilor cu suprafața 863,3 m2, 829,6 m2

și 314 m2 situate la etajul 5, 6 și 7 a imobilului nr.11 din str. Mihai Viteazul, mun.

Chișinău.

1

Potrivit antecontractului, Drăguleanu Nicolae, Drăguleanu Elena, Mereuță Iosif

și Mereuță Maria s-au obligat să-i vîndă imobilele menționate pînă la 15 septembrie

2012, data limită pentru semnarea contractului de vînzare-cumpărare.

Drept garanție a executării obligațiilor de cumpărare a imobilelor a achitat suma

de 480 000 euro în ziua semnării antecontractului.

Potrivit pct.2.1 al antecontractului, prețul de vînzare a imobilelor a fost stabilit de

480 000 euro, iar la încheierea acestuia a achitat în părți egale întreaga sumă solicitată

pentru imobilele din str. Mihai Viteazul nr.11 mun. Chișinău.

Antecontractul din 25 iulie 2012 a fost autentificat notarial și înregistrat la Oficiul

Cadastral Teritorial Chișinău.

Pîrîții nu și-au executat obligațiile asumate, s-au eschivat să se prezinte la notar

pentru încheierea contractului de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile din str. Mihai

Viteazul nr.11 mun. Chișinău.

Întru soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară s-a adresat de mai multe ori

pîrîților să-i vîndă imobilele menționate sau să-i restituie suma de 480 000 euro, însă nu

a primit răspuns.

Solicită Valuța Anatolie încasarea în mod solidar din contul lui Drăguleanu

Nicolae, Drăguleanu Elena, Mereuță Iosif și Mereuță Maria în beneficiul său a sumei de

480 000 euro și cheltuielile de judecată.

Prin mandatul nr.0279380 din 18 septembrie 2013 avocatul Pascari Roman a fost

împuternicit de Valuța Anatolie să-i reprezinte interesele în instanțele de judecată cu

dreptul de a semna și depune cerere de chemare în judecată, de a majora sau reduce

cuantumul pretențiilor, de a ataca hotărîrea judecătorească etc. (f.d.22 vol.I).

La 21 martie 2014 avocatul Pascari Roman a depus în interesele lui Valuța

Anatolie cerere de completare și concretizare a pretențiilor solicitînd încasarea din

contul lui Drăguleanu Nicolae, Drăguleanu Elena, Mereuță Iosif și Mereuță Maria în

beneficiul lui Valuța Anatolie suma de 480000 euro și cheltuielile de judecată, rezilierea

antecontractului de vînzare-cumpărare a imobilelor din str. Mihai Viteazul nr.11 mun.

Chișinău din 25 iulie 2012 (f.d.111-114 vol. I).

Prin mandatele nr.0306230 și nr.0306229 din 29 octombrie 2013 avocatul Jereghi

Anatolie a fost împuternicit de Drăguleanu Nicolae, Drăguleanu Elena, Mereuță Iosif și

Mereuță Maria să-i reprezinte interesele în instanțele de judecată cu dreptul de a exercita

toate actele procedurale, inclusiv de a semna și depune cerere de chemare în judecată,

de a majora sau reduce cuantumul pretențiilor, de a ataca hotărîrea judecătorească etc.

(f.d.28-29 vol.I).

La 24 octombrie 2014 avocatul Jereghi Anatolie a depus demers prin care a

solicitat antrenarea lui Sandu Mihail în proces în calitate de intervenient accesoriu de

partea reclamantului, luînd în considerație faptul că potrivit pct. 7.2 a contractului de

investiții nr. 11 din 09 iunie 2011 încheiat între Societate cu Răspundere Limitată

„Glorilenic și Valuța Anatolie, ultimul a cedat drepturile sale patrimoniale lui Mihail

Sandu (f.d.150-151 vol.I).

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 03 noiembrie 2014 a fost

admis demersul, fiind antrenat în proces Sandu Mihail în calitate de intervenient

accesoriu (f.d.160 vol. I).

2

La 14 ianuarie 2014, Valuța Anatolie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Mereuță Iosif, Mereuță Maria și Societatea cu Răspundere Limitată

„Euroatlant” cu privire la declararea nulă a contractului de vînzare-cumpărare și

încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.5-8 vol. II).

În motivarea acțiunii Valuța Anatolie a indicat că prin încheierea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 10 iulie 2013 a fost aplicat sechestru pe mijloacele bănești

aflate pe conturile bancare și/sau bunurile ce aparțin lui Drăguleanu Nicolae, Drăguleanu

Elena, Mereuță Iosif și Mereuță Maria în sumă ce nu depășește 120 000 lei pentru

fiecare.

Prin încheierea executorului judecătoresc nr.003-608/13 din 10 iulie 2013 a fost

aplicată interdicția de înstrăinare a bunurilor imobile din str. Mihai Viteazul nr.11 mun.

Chișinău cu numerele cadastrale 0100518.476, 0100518.476.01, 0100518.476.01.004

ce aparțin cu drept de proprietate Mariei Mereuță.

La 11 iulie 2013 încheierea executorului judecătoresc din 10 iulie 2013 a fost

înregistrată la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău.

În pofida acestui fapt, la 17 septembrie 2013 Mereuță Iosif și Mereuță Maria au

încheiat cu Societatea cu Răspundere Limitată „Euroatlant” contract de vînzare-

cumpărare a bunului sechestrat cu numărul cadastral 0100518.476.01.004.

Conform art. 232 Codul civil, actul juridic prin care s-a dispus de un bun referitor

la care, prin lege sau de instanța de judecată, sau de un alt organ abilitat, este instituită

în favoarea unor persoane, o interdicție cu privire la dispoziție poate fi declarat nul de

instanța de judecată la cererea persoanelor în favoarea cărora este instituită interdicția.

Actul juridic semnat de Mereuță Iosif, Mereuță Maria și Societatea cu Răspundere

Limitată „Euroatlant” la 17 septembrie 2013 nu îndeplinește condițiile necesare de

valabilitate.

Solicită Valuța Anatolie declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare a

bunului imobil cu numărul cadastral 0100518.220.01.004 din str. Mihai Viteazul nr.11

mun. Chișinău încheiat între Mereuță Iosif, Mereuță Maria și Societatea cu Răspundere

Limitată „Euroatlant” la 17 septembrie 2013 și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 15 mai 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Euroatlant” a depus acțiune

reconvențională împotriva lui Valuța Anatolie, Mereuță Maria și Mereuță Iosif,

intervenient accesoriu Banca Comercială „Universalbank” Societate pe Acțiuni cu

privire la recunoașterea valabilității actelor juridice și dreptului de proprietate asupra

bunului imobil (f.d.56-62 vol.II).

În motivarea acțiunii reconvenționale Societatea cu Răspundere Limitată

„Euroatlant” a indicat că prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 18 aprilie 2012 s-a încasat

în mod solidar din contul Mariei Mereuță și Mereuță Iosif în beneficiul Băncii

Comerciale „Universalbank” Societate pe Acțiuni suma de 12 229 786 lei din contul

bunului ipotecat cu numărul cadastral 0100518.476.01.004 din str. Mihai Viteazul nr.11

mun. Chișinău.

Banca Comercială „Universalbank” Societate pe Acțiuni în calitate de creditor

ipotecar a depus documentul executoriu spre executare silită.

Conform art.125 alin.(5) Codul de executare, cu 5 zile înainte de desfășurarea

licitației cu acordul creditorului ipotecar Banca Comercială „Universalbank” Societate

3

pe Acțiuni, debitorii ipotecari Mereuță Iosif și Mereuță Maria în baza acordului de

intenții nr.5197112 din 09 iulie 2013 i-au înstrăinat imobilul sechestrat cu numărul

cadastral 0100518.476.01.004 la prețul de 7 660 000 lei, fapt confirmat prin dispozițiile

de plată nr.587 și nr.588 din 10 iulie 2013.

Din cauza aplicării interdicției asupra imobilului menționat prin încheierea

executorului judecătoresc nr.003-608/13 din 10 iulie 2013 nu a putut să înregistreze

dreptul de proprietate la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău.

Bunul imobil a fost înstrăinat în cadrul procedurii de executare silită conform

art.125 alin.(5), art.146 alin.(2), art.127 alin.(1) lit.d) și h) Codul de executare, art.337

alin.(1) și (2) lit.a), art.339 alin.(1) și (2) și art.753 Codul civil.

La momentul aplicării interdicțiilor asupra bunului ipotecat cu numărul cadastral

0100518.476.01.004 executorul judecătoresc nu a informat creditorul ipotecar conform

art.94 și art.100 Codul de executare, despre urmărirea bunurile gajate, fiind încălcată

procedura de executare.

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Euroatlant” recunoașterea valabilă a

acordului de intenții nr.5197112 din 09 iulie 2013, contractului de vînzare-cumpărare

nr.7765 din 17 septembrie 2013 încheiat cu Mereuță Iosif și Mereuță Maria privind

vînzarea bunului sechestrat (grevat cu drept de ipotecă) cu numărul cadastral

0100518.476.01.004 din str. Mihai Viteazul nr.11 mun. Chișinău, recunoașterea

dreptului de proprietate asupra acestui bun imobil cumpărat în cadrul procedurii de

executare silită nr.173-272r/13 prin prisma art.125 alin.(5) Codul de executare.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani din 08 aprilie 2015 pricinile civile au fost

conexate într-un singur proces (f.d.142 vol.II).

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 iulie 2015 a respins

acțiunile lui Valuța Anatolie ca nefondate și a admis acțiunea reconvențională a

Societății cu Răspundere Limitată „Euroatlant”. A fost recunoscut valabilitatea

acordului de intenții nr.5197112 din 09 iulie 2013 și a contractului de vînzare-cumpărare

nr.7765 din 17 septembrie 2013, ambele încheiate între Mereuță Maria, Mereuță Iosif și

Societatea cu Răspundere Limitată „Euroatlant” privind vînzarea-cumpărarea bunului

imobil sechestrat (grevat cu drept de ipotecă), numărul cadastral 0100518.476.01.004

din str. Mihai Viteazul nr.11 mun. Chișinău în cadrul procedurii de executare silită

nr.173-272r/13 prin prisma art.125 alin.(5) Codul de executare. A fost recunoscut

dreptul de proprietate a Societății cu Răspundere Limitată „Euroatlant” asupra bunului

imobil cu numărul cadastral 0100518.476.01.004 din str. Mihai Viteazul nr.11 mun.

Chișinău, cumpărat în cadrul procedurii de executare silită nr.173-272r/13 prin prisma

art.125 alin.(5) Codul de executare.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2015 a fost respinsă

cererea lui Valuța Anatolie cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu i s-a dat curs

cererii de apel, fiindu-i comunicat apelantului despre necesitatea prezentării apelului

motivat și dovezii de achitare a taxei de stat în mărime de 15 750 lei pînă la 14 ianuarie

2016, ora 10.00 (f.d. 33-38, Vol.III).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 ianuarie 2016 a fost respins recursul

declarat de Valuța Anatolie cu menținerea încheierii Curții de Apel Chișinău din 26

noiembrie 2015 (f.d. 55-62, Vol. III).

4

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016, a fost respins apelul declarat

de către Valuța Anatolie, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul

Chișinău din 31 iulie 2015 (f.d. 157-177, Vol. III).

La 05 iulie 2016, Valuța Anatolie a declarat recurs, împotriva deciziei instanței de

apel, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat și a hotărîrii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acțiunii cu privire la încasarea sumei,

rezilierea antecontractului de vînzare-cumpărare, declararea nulă a contractului de

vînzare-cumpărare din 17 septembrie 2013 și încasarea cheltuielilor de judecată și

respingerea ca fiind neîntemeiată a acțiunii depuse de Societatea cu Răspundere Limitată

„Euroatlant”.

În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 05 iulie 2016,

este depus în termen.

În motivarea recursului Valuța Anatolie a invocat că atât instanța de apel, cît și

prima instanță au examinat pricina fară stabilirea tuturor circumstanțelor importante a

cauzei. Astfel recurentul susține că instanțele de judecată nu au dat apreciere probelor

anexat la materialele pricinii și anume pct. 2.2 din antecontract încheiat la 25 iulie 2012,

înștiințările antreprenorilor și subantreprenorilor care au executat lucrări la obiectul din

str. Mihai Viteazul nr.11 mun. Chișinău și din care reiese achitarea datoriilor intimaților

față de alte persoane de către recurent și compania sa Societatea pe Acțiuni „Concom

RTCA”. De asemenea recurentul invocă că instanțele de judecată nu au stabilit

fictivitatea antecontractului din 25 iulie 2012.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 02 august 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Drăguleanu

Nicolae, Drăguleanu Elena, Mereuță Iosif și Mereuță Maria, Mihail Sandu, Societății cu

Răspundere Limitată „Euroatlant”, Banca Comercială „Universalbank” Societate pe

Acțiuni, cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 13 septembrie 2016 Societatea cu Răspundere Limitată „Euroatlant” a depus

referință la cererea de recurs declarată de Valuța Anatolie, solicitînd declararea acestuia

ca fiind inadmisibil.

Pînă la examinarea pricinii Drăguleanu Nicolae, Drăguleanu Elena, Mereuță Iosif

și Mereuță Maria, Mihail Sandu, Banca Comercială „Universalbank” Societate pe

Acțiuni nu au depus referință la cererea de recurs depusă de Valuța Anatolie, prin care

să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

5

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate

în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, Valuța Anatolie, în cererea de recurs nu a invocat nici

unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) și

(3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță

de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.”

(cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel

a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea

corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt similare

argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la judecarea

pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

6

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Valuța Anatolie, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Valuța Anatolie, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

7