2ra-1960/16 — recunoașterea contractului de vînzare-cumpărare a imobilului nevalabil ș.a.

2ra-1960/16 — recunoașterea contractului de vînzare-cumpărare a imobilului nevalabil ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: A. Malîi dosarul nr. 2ra-1960/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

29 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Varvara

Covalenco,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul lui

Victor Dementiev, avocatul Victor Bailo împotriva Varvarei Covalenco, intervenienții

accesorii Igor Dragnoi, Diana Buhalo, notarul Aliona Teleucă și notarul Ludmila

Stepanova cu privire la declararea nulă a actului juridic și acțiunea reconvențională

înaintată de reprezentantul Varvarei Covalenco, avocatul Victor Brînză împotriva lui

Victor Dementiev, intervenienții accesorii Igor Dragnoi, Diana Buhalo, notarul Aliona

Teleucă și notarul Ludmila Stepanova cu privire la recunoaștere ca cumpărător de bună-

credință,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016

c o n s t a t ă:

La data de 30 noiembrie 2012 reprezentantul lui Victor Dementiev, avocatul

Victor Bailo a depus cerere de chemare în judecată împotriva Varvarei Covalenco,

intervenienții accesorii Igor Dragnoi, Diana Buhalo, notarul Aliona Teleucă și notarul

Ludmila Stepanova cu privire la declararea nulă a actului juridic.

În motivarea acțiunii a menționat că, este proprietarul apartamentului nr.92 din

mun. Chișinău, str. Independenței nr.16 cu numărul cadastral 0100102.125.01.092,

obținut în urma moștenirii după decesul mamei sale, Nadejda Dementiev, în el locuind

tatăl său, Victor Dementiev, deoarece el se află la muncă peste hotarele țării.

Susține că, la revenirea în țară a observat că ușile apartamentului erau schimbate și

cineva străin locuiește în el.

Afirmă că, din actele solicitate de la OCT Chișinău apartamentul a fost vîndut

Varvarei Covalenco la data de 27 septembrie 2012, contractul de vînzare-cumpărare

fiind perfectat la notarul Aliona Teleucă.

Menționează că, vînzarea din numele său a fost efectuată de Igor Dragnoi în baza

procurii nr.9614 din 12 septembrie 2012, autentificată de notarul Ludmila Stepanova,

iar din numele cumpărătorului a acționat Diana Buhalo, în baza procurii nr.4996 din 06

septembrie 2012, autentificată de notarul Tatiana Mamadjanova.

Susține că, nu a împuternicit pe nimeni ca să acționeze în numele său, iar la

momentul perfectării procurii pe numele lui Igor Dragnoi nu se afla în țară, adresîndu-se

1

cu o plîngere procuraturii în acest sens.

Consideră că, contractul de vînzare-cumpărare urmează a fi considerat nevalabil,

deoarece a fost încheiat în baza actelor false, fără acordul său și fără eliberarea

împuternicirilor.

Solicită declararea nulă a contractului de vînzare-cumpărare din 27 septembrie

2012 a apartamentului nr.92 din mun. Chișinău, str. Independenței nr.16 cu numărul

cadastral 0100102.125.01.092, încasarea din contul Varvarei Covalenco în beneficiul

său cheltuielile de judecată, inclusiv taxa de stat în sumă de 16976 de lei, cheltuieli

pentru asistență juridică în mărime de 5000 de lei, obligarea Varvarei Covalenco să

elibereze și să-i transmită apartamentul nr.92 din mun. Chișinău, str. Independenței

nr.16.

La data de 31 ianuarie 2014, reprezentantul Varvarei Covalenco, avocatul Victor

Brînză a înaintat acțiune reconvențională împotriva lui Victor Dementiev, intervenienții

accesorii Igor Dragnoi, Diana Buhalo, notarul Aliona Teleucă și notarul Ludmila

Stepanova cu privire la recunoașterea ca cumpărător de bună-credință.

În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 27 septembrie 2012, între Victor

Dementiev, reprezentat de Igor Dragnoi și Varvara Covalenco, reprezentată de Diana

Buhalo a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a apartamentului nr.921 din

mun. Chișinău, str. Independenței nr.16, fiind autentificat de notarul Aliona Teleucă,

înregistrat cu nr.36473.

Susține că, a aflat despre obiectul tranzacției prin intermediul anunțurilor despre

vînzarea imobilelor, fiind verificat personal de reprezentantul cumpărătorului, Diana

Buhalo, iar imobilul i-a fost prezentat de un agent imobiliar.

Menționează că, pînă la încheierea contractului de vînzare-cumpărare,

reprezentantul cumpărătorului, Diana Buhalo i-a fost prezentată procura nr.9614 din 12

septembrie 2012, autentificată de notarul Ludmila Stepanova, prin care Victor

Dementiev l-a împuternicit pe Igor Dragnoi să acționeze în numele său la vînzarea

apartamentului nr.92 din mun. Chișinău, str. Independenței nr.16.

Afirmă că, la momentul perfectării contractului de vînzare-cumpătare nr.36473 din

27 septembrie 2012, notarul Aliona Teleucă a verificat valabilitatea procurii nr.9614 din

12 septembrie 2012 și împuternicirile lui Igor Dragnoi, telefonînd în acest sens notarul

Ludmila Stepanova, prin care i-a confirmat legalitatea procurii.

Consideră că, Diana Buhalo în calitate de reprezentant al Varvarei Covalenco la

momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare, a manifestat diligență și bună-

credință, iar din motivul că procura nr.9614 din 12 septembrie 2012 nu a fost anulată

impune recunoașterea sa ca cumpărător de bună-credință.

Relatează că, a intrat în proprietatea apartamentului nr.92 din mun. Chișinău, str.

Independenței nr.16 în baza unui temei juridic valabil, iar la momentul încheierii

contractului de vînzare-cumpărare nu cunoștea și nici nu putea cunoaște despre un

posibil dol din partea reprezentantului vînzătorului.

Solicită admiterea acțiunii reconvenționale, recunoașterea ca cumpărător de bună-

credință a apartamentului nr. 92 din mun. Chișinău, str. Independenței nr.16, rezultat din

contractul nr.36473 din 27 septembrie 2012.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20 iunie 2014 s-a respins

acțiunea la cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul lui Victor

Dementiev, avocatul Victor Bailo împotriva Varvarei Covalenco, intervenienții

accesorii Igor Dragnoi, Diana Buhalo, notarul Aliona Teleucă și notarul Ludmila

2

Stepanova cu privire la declararea nulă a actului juridic, obligarea eliberării și

transmiterii imobilului, încasarea cheltuielilor de judecată, s-a admis acțiunea

reconvențională, s-a recunoscut Varvara Covalenco ca cumpărător de bună-credință a

apartamentului nr. 92 din mun. Chișinău, str. Independenței nr.16, s-a încasat de la

Victor Dementiev în beneficiul Varvarei Covalenco cheltuielile de judecată sub formă

de asistență juridică în mărime de 1000 de lei și taxa de stat în mărime de 100 de lei, s-a

încasat de la Victor Dementiev în beneficiul Dianei Buhalo cheltuielile de judecată sub

formă de asistență juridică în mărime de 5000 de lei.

Prima instanță a reținut că, nu au fost prezentate probe care ar demonstra că

procura nr.9614 din 12 septembrie 2012 întocmită de notarul Ludmila Stepanova, prin

care Igor Dragnoi a fost împuternicit de Victor Dementiev să-l reprezinte la vînzarea

imobilului litigios, este nevalabilă, iar în raportul de expertiză nu se confirmă

falsificarea semnăturii, deoarece expertul în concluzie a constatat că nu este posibil de

stabilit dacă semnătura este efectuată de reclamant și că i-au fost prezentate semnături

model care diferă după compoziție, formă și structură cu semnătura din procură.

Totodată, prima instanță a menționat că, nu există o hotărîre a unei instituții prin

care să rezulte că imobilul litigios a ieșit din proprietatea lui Victor Dementiev ilegal și

în baza unor acte false.

La fel, prima instanță a conchis că, la momentul încheierii contractului de vînzare-

cumpărare contestat, cumpărătorul Varvara Covalenco nu cunoștea și nici nu putea să

cunoască despre un posibil dol din partea reprezentantului vînzătorului, ca urmare a

intrat în proprietatea imobilului în mod legitim, prezumîndu-se ca proprietar de bună-

credință.

Prima instanță a mai reținut că contractul de vînzare-cumpărare a fost încheiat într-

o perioadă relativ scurtă, de după perfectarea procurii pe numele reprezentantului

vînzătorului, iar cumpărătorul pînă la încheierea actului juridic, avînd informația din

ziar, a vizitat și vizionat apartamentul în litigiu, care era liber și pregătit pentru a fi

vîndut.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016 s-a admis apelul declarat

de reprezentantul lui Victor Dementiev, avocatul Victor Bailo, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20 iunie 2014 și s-a emis o nouă hotărîre prin

care s-a declarat nulitatea absolută a contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului

nr.92 din mun. Chișinău, str. Independenței nr.16, s-a obligat Varvara Covalenco să

elibereze apartamentul nr.92 din mun. Chișinău, str. Independenței nr.16 și să-l

transmită lui Victor Dementiev, s-a încasat de la Varvara Covalenco în beneficiul lui

Victor Dementiev cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat în mărime de 16976

de lei și cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 5000 de lei, s-a respins ca

nefondată acțiunea reconvențională înaintată de Varvara Covalenco împotriva lui Victor

Dementiev cu privire la recunoașterea ca cumpărător de bună-credință a apartamentului

nr.92 din mun. Chișinău, str. Independenței nr.16 și încasarea cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a reținut că, apartamentul nr.92 din mun. Chișinău, str.

Independenței nr.16 a ieșit din proprietatea reclamantului Victor Dementiev contrar

voinței acestuia, în temeiul procurii falsificate nr.9614 din 12 septembrie 2012,

prezentată de Igor Dragnoi notarului Aliona Teleucă, reieșind din concluzia raportului

de expertiză nr.834 din 09 decembrie 2015 din care rezultă că „Inscripțiile manuscrise și

semnăturile din rubrica „Semnătura reprezentantului” din procura nr. 9614 din

12.09.2012 în original, exemplarul unu, din procura nr. 9614 din 12.09.2012 în original,

3

exemplarul doi și din procura nr. 9195 din 30.08.2012, în original, exemplarul doi au

fost efectuate nu de către numitul Victor Dementiev, dar de către altă persoană.”

La fel, instanța de apel a reținut că, reclamantul Victor Dementiev a fost deposedat

ilegal, contrar voinței sale de proprietatea sa, încît actele juridice de dispoziție asupra

apartamentului nr.92 din mun. Chișinău, str. Independenței nr.16 sunt lovite de nulitatea

absolută cu încetarea retroactivă din momentul încheierii, în temeiul art. 216 alin.(1) și

(2) și art.219 alin.(1) din Codul civil.

La data de 10 iunie 2016, Varvara Covalenco a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016 solicitînd admiterea cererii de

recurs, casarea deciziei instanței de apel, menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale pricinii susținînd că, instanța

de apel a interpretat în mod eronat legea.

Invocă că, Victor Dementiev nu a semnalat instanței că documentele care confirmă

dreptul de proprietate asupra imobilului i-au fost sustrase, iar prezentarea originalelor

acestora notarului Alionei Teleucă le putea efectua numai proprietarul sau persoanei

căreia acesta le-a transmis.

Menționează că, instanța de apel a apreciat eronat raportul de expertiză nr.834 din

09 decembrie 2015, deoarece expertul nu este în drept să recunoască în raport

falsificarea unui document.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

4

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră cererea de recurs ca fiind depusă în termen reieșind din

faptul că decizia recurată datează cu 21 aprilie 2016 (vol.II, f.d. 85-96), iar cererea de

recurs fiind depusă la data de 10 iunie 2016 (vol.II, f.d.100-102), prin urmare calea de

atac a fost exercitată în termen.

Alegațiile invocate în recurs precum că, Victor Dementiev nu a semnalat instanței

că documentele care confirmă dreptul de proprietate asupra imobilului i-au fost sustrase,

iar prezentarea originalelor acestora notarului Alionei Teleucă le putea efectua numai

proprietarul sau persoanei căreia acesta le-a transmis, nu pot fi reținute, deoarece art.27

din Codul de procedură civilă prevede că, disponibilitatea în drepturi se afirmă în

posibilitatea participanților la proces, în primul rînd a părților, de a dispune liber de

dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a

dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de

apărare, iar deținerea documentelor care atestă dreptul de proprietate aparține

proprietarului.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanța de apel a apreciat eronat

raportul de expertiză nr.834 din 09 decembrie 2015, deoarece expertul nu este în drept

să recunoască în raport falsificarea unui document, nu pot fi reținute, or art. 117 alin.(2)

din Codul de procedură civilă prevede că, în calitate de probe în pricini civile se admit

elementele de fapt constatate din explicațiile părților și ale altor persoane interesate în

soluționarea pricinii, din depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale,

înregistrări audio-video, din concluziile experților, iar toate acestea sunt examinate prin

prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fapt cercetat de instanța de apel care a dat

o apreciere justă a acestuia.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în

5

cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Varvara Covalenco, în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Varvara Covalenco se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

6