2ra-2071/16 — anularea ordinului

prima instanță: L. Brînza dosarul nr. 2ra-2071/16

instanța de apel: N. Vascan, I. Cotruță, V. Negru

Î N C H E I E R E

29 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Agenția

„Moldsilva”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Apostolachi

împotriva Agenției „Moldsilva” cu privire la anularea actului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 01 octombrie 201 Iurie Apostolachi a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Agenției „Moldsilva” cu privire la anularea actului.

În motivarea acțiunii a menționat că, activînd în calitate de director al Întreprinderii

de Stat „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina” (în continuare – ÎS „ÎS Tighina”), la

data de 16 septembrie 2015 prin ordinul Agenției „Moldsilva” nr. 103 i-a fost aplicată

sancțiune disciplinară – mustrare aspră, pe motiv că achiziționarea unității de transport

Toyota RAV-4, nu a fost aprobată de Agenția „Moldsilva”, nu a fost respectată

procedura de achiziție și a principiului transparenței, bunul fiind procurat prin negocieri

directe.

Susține că, la data de 14 august 2015 Consiliul de administrație al ÎS „ÎS Tighina”

a hotărît unanim de a accepta încheierea contractului privind procurarea în leasing de la

„Victoria Leasing” SRL a unui automobil de model Toyota RAV-4, în sumă de 28760

de dolari SUA, împuternicindu-l de a semna contractul de leasing și alte acte aferente

acestuia.

Menționează că, la procurarea automobilului nu a comis încălcări, din care motive

consideră că ordinul nr.103 din 16 septembrie 2015 de aplicare a sancțiunii disciplinare

este ilegal.

Solicită anularea ordinului Agenției „Moldsilva” nr.103 din 16 septembrie 2015

prin care i-a fost aplicată sancțiune disciplinară – mustrare aspră.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015 s-a

admis acțiunea, s-a anulat ordinul Agenției „Moldsilva” nr.103 din 16 septembrie 2015

cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare față de Iurie Apostolachi, s-a încasat din

contul Agenției „Moldsilva” în beneficiul lui Iurie Apostolachi cheltuieli de asistență

juridică în mărime de 3750 de lei.

Prima instanță a reținut că, din statutul ÎS „ÎS Tighina” precum și din contractul

1

individual de muncă nr.28/15 din 10 august 2015 reiese cu pregnanță că administratorul

ÎS „ÎS Tighina” Iurie Apostolachi este în drept să încheie contracte în numele ÎS „ÎS

Tighina”, iar exercitarea acestei atribuții în condițiile legii nu constituie o abatere

disciplinară.

Totodată, prima instanță a conchis că, în asemenea împrejurări de fapt și de drept

se desprinde că reclamantul nu a sfidat prevederile legale și pe cale de consecință,

ordinul Agenției „Moldsolva” nr.103 din 16 septembrie 2015 este ilegal în fond și

urmează a fi anulat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 s-a respins apelul declarat

de Agenția „Moldsilva”, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

30 noiembrie 2015.

La data de 18 iulie 2016, Agenția „Moldsilva” a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016 solicitînd admiterea cererii de

recurs, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele inferioare au interpretat eronat

legea și nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, susținînd că probele au fost

apreciate arbitrar.

Susține că, Iurie Apostolachi a fost sancționat prin ordinul nr.103-personal din 16

septembrie 2015, însă prin decizia recurată a fost menținută hotărîrea primei instanțe

prin care a fost anulat ordinul nr.103 din 16 septembrie 2015, acestea fiind două ordine

distincte.

Consideră că, ÎS „ÎS Tighina” urma să obțină acordul Consiliului de administrație

al întreprinderii conform Legii nr.146 din 16 iunie 1994 cu privire la întreprinderea de

stat și ulterior, potrivit Regulamentului privind organizarea și funcționarea Agenției

“Moldsilva”, structurii și efectivului-limită ale aparatului central al acesteia, aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr.150 din 02 martie 2010, autorizația de procurare a

mijloacelor fixe de la Agenția „Moldsilva”, acțiune omisă, susținînd că între

respectivele acte normative nu există nici o contradicție.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

2

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen în condițiile în care din

materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei

instanței de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a

recursului.

Alegațiile invocate în recurs precum că, Iurie Apostolachi a fost sancționat prin

ordinul nr.103-personal din 16 septembrie 2015, însă prin decizia recurată a fost

menținută hotărîrea primei instanțe prin care a fost anulat ordinul nr.103 din 16

septembrie 2015, acestea fiind două ordine distincte, nu pot fi reținute, deoarece la

materialele cauzei nu există un astfel de înscris, or conform art.24 alin.(3) din Legea

contenciosului administrativ, la examinarea în instanța de contencios administrativ a

cererii în anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de

despăgubire, sarcina probațiunii revine ambelor părți.

Argumentele invocate în recurs precum că, ÎS „ÎS Tighina” urma să obțină

acordul Consiliului de administrație al întreprinderii conform Legii nr.146 din 16 iunie

1994 cu privire la întreprinderea de stat și ulterior, potrivit Regulamentului privind

organizarea și funcționarea Agenției “Moldsilva”, structurii și efectivului-limită ale

aparatului central al acesteia, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.150 din 02 martie

2010, autorizația de procurare a mijloacelor fixe de la Agenția „Moldsilva”, acțiune

omisă, susținînd că între respectivele acte normative nu există nici o contradicție, nu pot

fi reținute, deoarece argumentele respective au fost examinate de instanțele inferioare,

fiind cercetate multiaspectual, iar invocarea acestora la etapa admisibilității recursului

nu poate răsturna soluția instanțelor inferioare. Respectiv, instanțele inferioare au dat o

apreciere justă circumstanțelor pricinii, prin prisma art. 130 din Codul de procedură

3

civilă.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în

cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Agenția „Moldsilva”, în baza art. 433 lit.

a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Agenția „Moldsilva”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

4