2ra-2080/16 — Executarea in termen rezonabil a hotararii judecătoresti

2ra-2080/16 — Executarea in termen rezonabil a hotararii judecătoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 2ra-2080/16

Prima instanță: Jud. Buiucani, mun. Chișinău, D. Dulghieru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

L. Popova, V. Efros, A. Gavrilița

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul: Iulia Sîrcu

judecătorii: Iurie Bejenaru, Ion Druță

Dumitru Mardari, Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Roman

Doroftei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Roman Doroftei, menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 23 februarie 2015 ,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Roman Doroftei

către Ministerul Justiției al Republicii Moldova privind constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea

prejudiciului moral cauzat prin aceasta încălcare în mărime de 20 000 lei,

c o n s t a t ă:

La data de 05 ianuarie 2016, Roman Doroftei a depus cerere de chemare în

judecata împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, solicitând constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Râșcani

mun. Chișinău din 22.05.2014 și a deciziei Curții Supreme de Justiție din 11.11.2015

și încasarea prejudiciului moral cauzat prin aceasta încălcare în mărime de 20 000 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin hotărârea nr.17 din 11.12.2013 a

Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, s-a dispus neadmiterea sa în profesia de

avocat. Hotărârea dată fiind contestată în instanța de judecată.

Menționează că, prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din

22.05.2014, a fost admisă acțiunea reclamantului, însă prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 22.04.2015 a fost casată hotărârea din 22.05.2014,cu emiterea unei noi

hotărârii prin care a fost respinsă acțiunea indicată.

Relatează că, ulterior prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11.11.2015 a

fost casată decizia Curții de Apel Chișinău din 22.04.2015, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 22.05.2014, în partea cerinței de anulare a

pct. 1.1 nr. 6 din hotărârea nr. 17 din 11.12.2013 a Comisiei de licențiere privind

profesia de avocat.

Susține că, hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 22.05.2014,

menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11.11.2015 în partea descrisă

mai sus, urma să fie executată de către Uniunea Avocaților într-un termen de 30 zile

de la data pronunțării deciziei Curții Supreme de Justiție, însă aceasta nu a fost

executata nici până la ziua de azi.

Considera că, prin acțiunile sus indicate i-a fost încălcat dreptul la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, iar drept rezultat acesta a fost limitat în

dreptul la muncă, la asistența și protecție socială, la respectul reputației profesionale,

precum și la egalitate, astfel fiindu-i cauzat un prejudiciu moral evaluat în cuantum de

20 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 februarie 2016

cererea de chemare în judecată depusă de Doroftei Roman împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului

moral cauzat prin aceasta încălcare în mărime de 20 000 lei, s-a respins ca fiind

neîntemeiată (f.d. 39, 42-45 ).

Ca motiv de respingere a acțiunii instanța de fond a invocat faptul că, printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă a fost anulat pct. 1.1 nr.6 din hotărârea Comisiei

de Licențiere nr.17 din 11.12.2013 cu privire la neadmiterea lui Doroftei Roman în

profesia de avocat.

Ca urmare a dispărut necesitatea punerii în executare a acestei dispoziții

judecătorești, or, aceasta este executată deja, nefiind necesară întreprinderea altor

acțiuni de executare în acest sens.

La 26 februarie 2015 Roman Doroftei a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 februarie 2016 (f. d. 48-49).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 25 mai 2016 a respins apelul declarat

de Roman Doroftei.

A menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 februarie

2016 (f.d.70, 71-74).

În motivarea soluției instanța de apel a indicat că, în speța dată Roman Doroftei

pretinde că i-a fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a unei hotărâri

judecătorești, care pe fond a fost executată deja, ne fiind necesară întreprinderea

altor acțiuni de executare în acest sens. Ca urmare, argumentele apelantului nu și-au

găsit confirmare, motiv din care a și fost respinsă acțiunea.

La 18 iulie 2016 Roman Doroftei a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 25 mai 2016 solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor

hotărâri judecătorești, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel (f.d. 77-

83).

În motivarea cererii de recurs Roman Doroftei a indicat că, aprecierea instanțelor

privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești este subiectivă, deoarece criteriile care stau la baza emiterii acesteia

trebuie să fie obiective și imparțiale.

Menționează că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel, or, poziția instanței este subiectivă și constituie o

derogare de la exigențele prescrise din principiul contradictorialității în condițiile

egalității armelor.

Relatează că, instanțele ierarhic inferioare, în respingerea acțiunii, nu își justifică

soluția, or, prin opțiunea de a fi avocat a fost supus discriminării în sensul

neadmiterii în profesie deși legislația în vigoare prevede că toți cetățenii Republicii

Moldova sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără deosebire de rasă,

naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, aparență politică, avere sau de

origine socială.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ prin încheierea din 14

septembrie 2016 a considerat recursul admisibil fără a prejudicia fondul și a dispus

judecarea acestuia de către completul din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Judecând recursul declarat de Roman Doroftei, în limitele invocate pe baza

materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră că acestea este neîntemeiat și care urmează a

fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 27 iunie 2016 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia

deciziei din 25 mai 2016 (f.d. 75).

Prin urmare, recursul declarat la 18 iulie 2016 este depus în termen.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de recurs,

după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel.

Din actele pricinii rezultă că, prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău

din 22 mai 2014 s-a anulat pct.1.1 nr.6 din Hotărârea Comisiei de Licențiere nr.17

din 11.12.2013 cu privire la neadmiterea lui Roman Doroftei în profesia de avocat și

constatată ca fiind susținută de către ultimul proba verbală cu numărul 2 cu

admiterea în profesia de avocat, totodată fiind obligată Comisia de licențiere a

profesiei de avocat a Uniunii Avocaților de a elibera actele de rigoare în acest sens

(f.d.8-12).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2015 a fost admis apelul

declarat de Uniunea Avocaților din Republica Moldova, Comisia de Licențiere, casată

hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 22 mai 2014 și emisă o nouă

hotărâre prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11.11.2015 a fost casată integral

decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2015 și hotărârea Judecătoriei Râșcani

mun. Chișinău din 22 mai 2014 în partea constatării ca fiind susținută proba verbală

cu numărul 2, cu admiterea în profesia de avocat, totodată fiind obligată Comisia de

licențiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților de a elibera actele de rigoare și,

în această parte, cererea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. În rest hotărârea a fost

menținută.

La 21 decembrie 2015 Roman Doroftei a solicitat Ministerului Justiției

informație la ce etapă se află procedura cu privire la executarea deciziei irevocabile a

instanței de judecată (f.d.20-21).

Ministerul Justiției prin răspunsul din 20 ianuarie 2016 i-a comunicat că, prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 11.11.2015 a fost casată decizia Curții de Apel

Chișinău din 22 aprilie 2015 și hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 22

mai 2014, în partea constatării ca fiind susținută proba verbală cu numărul 2, cu

admiterea în profesia de avocat și obligarea Comisiei de licențiere a profesiei de

avocat a Uniunii Avocaților de a elibera actele de rigoare în acest sens, ca fiind

nefondată. (f.d.34-35).

Totodată, fiind informat că, în conformitate cu decizia menționată acesta

urmează a fi admis la următorul examen de admitere în profesia de avocat organizat

de către Uniunea Avocaților, în conformitate cu Legea nr. 1260-XV din 19 iunie 2002

cu privire la avocatură, cu modificarea și completarea ulterioară, precum și cu Statutul

profesie de avocat nr.302 din 08 aprilie 2011.

La 05 ianuarie 2016 Roman Doroftei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului moral

în mărime de 20.000 lei, de care în opinia recurentului se face vinovat statul, prin

intermediul organelor împuternicite prin lege cu atribuții de executare a

hotărârilor/sentințelor judecătorești (f.d. 3-6). Instanțele de judecătorești au emis

hotărârile sus menționate.

Colegiul Civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție a constat că instanțele au stabilit corect lipsa încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

În conformitate cu art. 255 Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămâne definitivă, cu excepția cazurilor

de executare imediată după pronunțare.

Conform art. 70 alin. (1) și (2) Codul de executare, documentul executoriu va fi

executat în termenul indicat în el sau, în cazul, în care nu este indicat, întru-un termen

rezonabil.

Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: complexitatea procedurii

de executare, comportamentul părților în procedura de executare, interesul

creditorului și conduita executorului judecătoresc.

Executorul judecătoresc urmează să întreprindă imediat toate acțiunile necesare

în vederea executării hotărârii judecătorești. Dacă legea nu prevede altfel, termenul

dintre acțiunile complexe ce urmează a fi întreprinse de executorul judecătoresc nu va

depăși 15 zile.

Curgerea acestui termen se suspendă pe durata suspendării sau amânării

executării, strămutării procedurii de executare, imposibilității executorului

judecătoresc de a acționa din motive ce nu depind de voința sa, precum și în cazul în

care nu au fost avansate cheltuielile necesare pentru efectuarea actului următor.

Hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 22 mai 2014 cu privire la

anularea pct.1.1 nr.6 din Hotărârea Comisiei de Licențiere nr.17 din 11.12.2013

privind neadmiterea lui Roman Doroftei în profesia de avocat, nu a fost executată

până în prezent, deoarece nu mai necesită punerea în executare a acestei dispoziții

judecătorești, or, aceasta în sensul logic și juridic enunțat mai sus este executată deja

la momentul devenirii definitive și irevocabile și, anume în speță la 11.11.2015,

nefiind necesară întreprinderea altor acțiuni de executare în acest sens.

Prin urmare, instanțele de judecată corect au constatat că nu au fost încălcate

drepturile lui Roman Doroftei la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești garantat de art. 6 al Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi

imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară

indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a

organului responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de stat

debitoare.

Prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul i-a

delegat atribuții de autoritate publică prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se repară de către stat.

Reparația prejudiciului se face de la bugetul de stat. Curtea Europeană a

Drepturilor Omului în hotărârile: Prodan contra Moldovei din 18 mai 2004, Țîbîrneac

contra Moldovei din 16 octombrie 2007, Sîrbu contra Moldovei din 15 iunie 2004 a

constatat că articolul 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale asigură oricărei persoane dreptul de a înainta

orice pretenție cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil în fața unei

instanțe judecătorești sau tribunal; în acest fel el cuprinde „dreptul la o instanță”, din

care dreptul de acces, adică dreptul de a institui proceduri în fața instanțelor

judecătorești în litigii civile, constituie un aspect.

Colegiu remarcă faptul că, reieșind din prevederile legale sus menționate,

recurentul nu întrunește condițiile privind repararea prejudiciului moral, deoarece în

speța dată nu s-a constatat încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești.

Ar fi de neconceput ca articolul 6 § 1 să descrie în detaliu garanțiile procedurale

oferite părților aflate în litigiu – proceduri care sunt echitabile, publice și prompte –

fără a proteja executarea hotărârilor judecătorești; a interpreta articolul 6 ca referindu-

se în exclusivitate la accesul la o instanță și îndeplinirea procedurilor ar putea duce la

situații incompatibile cu principiul preeminenței dreptului, pe care Statele

Contractante și-au asumat angajamentul să-l respecte atunci când au ratificat

Convenția.

Executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie, prin urmare, privită

ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby v.

Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports 1997-II, p.510, § 40).

Conform art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, în urma

constatării faptului că a fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, instanța de judecată decide asupra acordării unei satisfacții

echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material,

precum și a costurilor și a cheltuielilor de judecată.

Conform art. 4 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, sarcina

probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau

a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei

suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi

suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor

și cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

Contrar prevederilor legale citate, Doroftei Roman nu a probat suportarea

prejudiciului moral în rezultatul neexecutării hotărârii judecătorești.

Curtea Supremă de Justiție în Recomandarea nr. 6 din 01 noiembrie 2012 a

menționat că analizând jurisprudența CEDO în cazurile de neexecutare mărimea

prejudiciului moral este de aproximativ de 600 euro pentru 12 luni de întârziere și câte

300 euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întârziere. Chiar dacă

perioadele mai scurte de un an, în mod normal, nu conduc la constatarea unei violări,

la calcularea daunei morale se ia în considerație întreaga perioadă, inclusiv acel prim

an de neexecutare.

Argumentule recurentului cu privire la necesitatea admiterii integrale a

pretenției privind repararea prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei nu și-au găsit

justificare.

Prima instanță și instanța de apel a dat o apreciere obiectivă și justă probelor ce

confirmă faptul că Doroftei Roman pretinde la încasarea unui prejudiciu moral cauzat

drept rezultat al încălcării sus enunțate, or, în lipsa încălcării propriu-zise care ar fi

dus la cauzarea prejudiciului moral, nu se poate pretinde la existența unui asemenea

prejudiciu. Un fapt inexistent nu poate duce sub nici o condiție la cauzarea unui

prejudiciu, în special în condițiile în care lipsește legătura cauzală dintre faptă și

urmările acestuia.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție analizând situația de fapt din prezenta speță, în raport cu probele anexate la

dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 2 al. (1) a Legii nr.87 din

21.04.2011, ce indică că, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost

încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în instanța de judecată o cerere

de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea

prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de

legislația procesuală civilă.

Prin urmare, prin prisma normei sus-citate, Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că, persoana fizică sau

juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate

adresa în instanța de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei

astfel de încălcări precum și repararea prejudiciului în modul corespunzător, dacă se

constată în cele din urmă că o atare încălcare a existat, sau dacă aceasta cade sub

incidența legii susmenționate.

Instanța de recurs, reiterând prevederile legii sus-enunțate în coraport cu

materialele cauzei și cu cele invocate în cererea de recurs, constată că cerințele

invocate de către recurentul Doroftei Roman nu cad sub incidența legii nr. 87 din data

de 21.04.2011.

În această ordine de idei, Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată cu certitudine că din materialele

cauzei cerințele recurentului sunt vădit neîntemeiate, or, careva prejudicii sau

suferințe morale sau psihice acestuia nu i s-au cauzat, iar pe parcursul cercetării

judecătorești ultimul nu a probat existența prejudiciului prin careva mijloace

probatorii veridice și pertinente.

Totodată, instanța de recurs reține că la caz există și Recomandarea Curții

Supreme de Justiție nr. 6 privitor la acest fapt, și anume satisfacția echitabilă, prin

care Curtea menționează că, la examinarea cauzelor privind repararea prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, instanțele naționale urmează să identifice calitatea debitorului

executării, și anume dacă debitorul este o autoritate de stat sau un terț privat (o

persoană fizică sau o entitate juridică privată) caz similar și speței contestate în

instanța de recurs, (Cooperativa Agricolă Slobozia-Hanesei sau Grițco).

În raport cu acest criteriu se va aprecia și comportamentul părților la procedurile

de executare. Concomitent, Curtea a menționat că urmează de a se aprecia

comportamentul autorităților însărcinate cu obligația executării și/sau a părților

(creditorului sau a debitorului executării) la adoptarea măsurilor de executare sau

împiedicarea executării (refuzuri neîntemeiate și amânări; pasivitatea; lipsa

îndelungată a reacției autorităților sau amânări nejustificate; etc).

Utilizarea cu bună-credință de către o parte a drepturilor sale procedurale la

contestare, apel sau alte căi de atac nu se ia în considerație și nu poate fi imputată

acesteia ca fiind o tergiversare a procedurilor, decât dacă utilizarea drepturilor

respective nu a evoluat într-un abuz de drept sau calea de atac a fost evident lipsită de

succes (Popov, § 32 sau Nenașeva și alții).

Astfel, Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ a Curții

Supreme de Justiție constată că în lumina celor relatate, necesită a fi respinse

argumentele recurentul Doroftei Roman cu privire la încasarea prejudiciului moral

cauzat în mărime de 20000 lei, deoarece cerințele date sunt subsegvente și care

urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată temeinicia hotărârii instanței

de fond și instanței de apel prin care a dispus respingerea acțiunii cu privire la

constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și încasarea prejudiciului moral.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, decizia instanței de

apel este legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Doroftei Roman și de a

menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Se respinge recursul declarat de Doroftei Roman.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din data de 25 mai 2016, în cauza

civilă la acțiunea înaintată de Roman Doroftei către Ministerul Justiției al RM privind

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și încasarea prejudiciului moral cauzat prin aceasta încălcare în mărime

de 20 000 lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul: Iulia Sîrcu

judecătorii: Iurie Bejenaru

Ion Druță

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu