2ra-1992/16 — partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie

Dosarul nr.2ra-1992/16

Instanța de fond: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău – V. Clima

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

avocatul Alexandru Macar în interesele Ludmilei Tăutu în pricina civilă la acțiunea

Ludmilei Tăutu împotriva lui Victor Munteanu privind partajarea bunurilor proprietate

comună în devălmășie,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 12 aprilie 2016,

C O N S T A T Ă:

Ludmila Tăutu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Victor

Munteanu privind partajarea proprietății comune în devălmășie bani obținuți la nuntă

în sumă de 33 000 euro, în următorul mod: 2/3 cotă parte sau de 22 000 euro Ludmilei

Tăutu, 1/3 cotă parte sau de 11 000 euro lui Victor Munteanu ( f.d. 3-4).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la data de 27 martie 2010 a

înregistrat căsătoria cu Victor Munteanu, iar la data de 25 octombrie 2013 la inițiativa

sa căsătoria a fost desfăcută, totodată a fost partajată averea în devălmăție un teren

pentru construcții cu suprafața de 0,06 ha, cu numărul cadastral 5301109.102 din or.

Hîncești. În partaj nu a inclus suma de 33 000 euro obținuți la nuntă, fiindcă Victor

Munteanu a asigurat-o că banii vor fi partajați benevol mai tîrziu, dar ulterior a refuzat

să-i întoarcă cota parte din banii obținuți la nuntă, motiv pentru care și s-a adresat în

instanță, solicitînd partajarea banilor obținuți la nuntă cu diferențierea cotelor părți

reieșind din interesele copilului minor, care se află la întreținerea reclamantei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din data de 22 septembrie

2015 s-a admis parțial acțiunea, s-a dispus partajarea proprietății comune în

devălmășie a soților Tăutu Ludmila și Victor Munteanu compusă din 33 000 euro

dobîndiți în timpul ceremoniei căsătoriei, prin atribuirea în proprietatea Ludmilei

1

Tăutu și a lui Victor Munteanu a cîte ½ cotă parte din sumă, care constituie valoarea a

câte 16 500 euro. S-a încasat de la Victor Munteanu în beneficiul Ludmilei Tăutu suma

adjudecată în proprietate în mărime de 16 500 euro convertită în lei moldovenești

conform ratei oficiale de schimb la data executării hotărîrii și cheltuieli judiciare de

plata a taxei de stat proporțional pretențiilor admise în sumă de 9 225,65 lei. S-a

încasat de la Victor Munteanu în beneficiul statului taxa de stat suplimentară în

mărime de 6 479,67 lei. În rest pretențiile Ludmilei Tăutu au fost respinse ( f.d. 104).

În motivarea soluției sale instanța de fond a constatat, că suma indicată a fost

dobîndită în timpul celebrării căsătoriei și constituie proprietate comună a soților, fapt

dovedit prin declarațiile reclamantei ce constituie probă în măsura în care inițial au fost

susținute de către pîrît, ulterior fiind negate de către acesta și prin stenograma

înregistrării audio și video cercetate în original.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la data de 19 octombrie 2015 Victor

Munteanu a depus apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărîrii

contestate cu pronunțarea unei hotărîri noi, prin care să fie respinsă cererea de chemare

în judecată ( f.d. 112).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 12 aprilie 2016 s-a admis apelul

declarat de către Victor Munteanu, s-a casat integral hotărîrea primei instanțe, s-a emis

o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată s-a respins ca fiind nefondată

( f.d. 178).

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut drept eronată concluzia

instanței de fond. Instanța a constatat, că probele administrate pe parcursul examinării

cauzei nu demonstrează, că părțile au cîștigat la nuntă suma de 33 000 euro, că după

trei ani de căsnicie și desfacerea acesteia cu partajarea averii părțile mai aveau 33 000

euro.

Potrivit art. 123 alin 6 al CPC „faptele invocate de una din părți nu trebuie

dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat”. Victor Munteanu nu a

recunoscut acțiunea și a solicitat respingerea acțiuniei ca fiind neîntemeiată.

Atît martorul audiat în prima instanță cît și stenograma discuției dintre

reclamantă și pîrît nu demonstrează existența banilor în sumă de 33 000 euro.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Alexandru Macar în

interesele Ludmilei Tăutu la data de 08 iunie 2016 a contestat-o cu recurs, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei contestate cu emiterea unei hotărîri noi, prin care

să fie menținută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău (f.d. 190-192). În

motivarea recursului recurenta a indicat, instanța de apel la emiterea deciziei a încălcat

normele de drept material, aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

La data de 26 septembrie 2016 Victor Munteanu a depus referință la cererea de

recurs, prin care a solicitata respingerea recursului ca fiind inadmisibil ( f.d. 208-212).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

2

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

12 aprilie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 28 aprilie

2016 ( f.d. 187),confirmarea despre recepționarea acesteia la materialele dosarului

lipsește.

În aceste circumstanțe cererea de recurs, depusă la 08 iunie 2016, se consideră a

fi depusă în termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către avocatul

Alexandru Macar în interesele Ludmilei Tăutu este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurenta

indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a apreciat

înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei

de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de

drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele judecătorești

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

verificarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care

este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite

la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

3

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul

declarat de către avocatul Alexandru Macar în interesele Ludmilei Tăutu asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către avocatul Alexandru Macar în interesele Ludmilei

Tăutu inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Alexandru Macar în

interesele Ludmilei Tăutu împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie

2016 în pricina civilă la acțiunea Ludmilei Tăutu împotriva lui Victor Munteanu

privind partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4