3ra-1337/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: V. Sandu dosarul nr. 3ra- 1337/16 instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu Î N C H E I E R E 21 septembrie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul Larisăi Bărdăhan, avocatul Miroslav Căuș, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Larisei Bărdăhan împotriva Primăriei municipiului Chișinău, Alexandrei Nenescu și lui Victor Nenescu cu privire contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Larisa Bărdăhan și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiului Chișinău din 21 decembrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 09 iunie 2015, Larisa Bărdăhan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.

Chișinău, Alexandrei Nenescu și lui Victor Nenescu cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr.11/36 din 23 decembrie 2014 a fost dispusă atribuirea în arendă lui Alexandra Nenescu și Victor Nenescu, pe o perioadă de 5 ani, a lotului de pămînt din str. Ismail, 86, cu suprafața de 0,014 ha, pentru reconstruirea și extinderea încăperilor proprietate privată în vederea amplasării unui obiect comercial, prestări servicii și pentru oficii, cu condiția strămutării rețelei de drenaj existente, conform planului anexă. Menționează că, nu este de acord cu decizia Consiliului mun.

Chișinău nr.11/36 din 23 decembrie 2014, deoarece ea este proprietara apartamentului nr.44 din blocul locativ nr.86, la care urmează să se efectueze construcția anexei și apartamentul său este amplasat la etajul 2, deasupra viitoarei anexe, iar pîrîții îi vor crea incomodități inadmisibile în realizarea dreptului de proprietate și a dreptului de locațiune. Susține că, prin cererea prealabilă din data de 19 mai 2015, a solicitat Primăriei mun. Chișinău anularea autorizației de construire și a certificatului de urbanism, dar prin răspunsul din 05 iunie 2015, a primit refuz. Solicită reclamanta anularea certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 670/14 din 19 decembrie 2014 și a autorizației de construire nr. 07-c/15 din 26 ianuarie 2015, eliberate de către Primăria mun.

Chișinău. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 21 decembrie 2015 a fost respinsă acțiunea ca nefondată și au fost anulare măsurile de asigurare a acțiunii 1 aplicate prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 iunie 2015. A fost dispusă încasarea din contul Larisei Bărdăhan în beneficiul Alexandrei Nenescu și a lui Victor Nenescu a sumei de 6000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică (f.d.159- 168, Vol.I).

Prima instanță, și-a argumentat concluzia prin faptul că, pretențiile reclamantei sunt nefondate și a constatat că, reclamanta nu a prezentat careva acte ale Inspecției de Stat în Construcții, care ar demonstra careva abateri sau devieri de la normele legale în construcție, iar certificatul de urbanism pentru proiectare nr.670/14 din 19 decembrie 2014 și autorizația de construire nr.07-c/15 din 26 ianuarie 2015 au fost eliberate legal, în corespundere cu prevederile Legii nr. 163 din 09 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, inclusiv a fost prezentat acordul proprietarilor apartamentelor învecinate.

De asemenea, prima instanță și-a mai argumentat poziția prin faptul că, reclamanta nu a demonstrat prin probe veridice faptul că viitoarea construcție poate să- i afecteze interesele sale, iar anexa îi va crea incomodități în realizarea dreptului de proprietate, deoarece potrivit actelor contestate, lucrările autorizate sunt doar de resistematizare, fără intervenții în structura de rezistență a clădirii în vederea devierii de la normele de construcție sau încălcarea drepturilor altor proprietari din vecinătate. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016 a fost respins apelul declarat de către Larisa Bărdăhan și a fost menținută hotărîrea primei instanțe.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din data de 14 aprilie 2016, a fost restituită cererea de apel depusă de către Larisa Bărdăhan în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Larisei Bărdăhan împotriva Primăriei municipiului Chișinău, Alexandrei Nenescu și lui Victor Nenescu cu privire contestarea actelor administrative, privind anularea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.11/36 din 23 decembrie 2014 cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din str. Ismail, 86, Alexandrei Ninescu și Victor Ninescu și anularea contractului de arendă nr.6591/2015 din 17 ianuarie 2015, încheiat între Primăria mun. Chișinău, Alexandra Nenescu și Victor Nenescu, cu toate actele anexate, deoarece apelanta a înaintat pretenții noi, neexaminate în prima instanță.

La data de 13 iulie 2016, reprezentantul Larisei Bărdăhan, avocatul Miroslav Căuș a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii. În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărîrile instanțelor inferioare, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost elucidate pe deplin, au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material, iar erorile comise au dus la soluționarea greșită a cauzei, încălcîndu-i drepturile și libertățile fundamentale. Susține că, prima instanță și instanța de apel urmau să aplice dispozițiile Codului civil cu privire la dreptul de proprietate comună și nu dispozițiile cu privire la dreptul de vecinătate, or, în cazul coproprietății comune, normele cu privire la dreptul de vecinătate se aplică doar în subsidiar.

Susține că, Primăria mun. Chișinău a solicitat acordul a celor 2 coproprietari, care locuiesc în locuințe laterale ale apartamentului soților Nenescu, astfel, recunoscînd faptul că la caz se aplică raporturile civile de coproprietate. 2 Prin referința din 05 septembrie 2016, Alexandra Nenescu și Victor Nenescu au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și întemeiată. La data de 07 septembrie 2016, și Primăria mun. Chișinău a depus referință, solicitînd respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărîrii primei instanțe și deciziei instanței de apel ca fiind legale și întemeiate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei contestate în adresa recurentei la data de 12 mai 2016 (f. d. 230, Vol.I), însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării acesteia de către ultima. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4); Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul Larisei Bărdăhan, avocatul Miroslav Căuș nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Argumentul invocat de către recurentă precum că, instanța de apel a apreciat arbitrar probele, anexate la materialele dosarului, fapt ce a dus la încălcarea dreptului său la un proces echitabil nu poate fi reținut, deoarece la caz, instanța de apel a apreciat probele în corespundere cu exigențele art. 130 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentul invocat în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanțele ierarhic inferioare, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către reprezentantul Larisei Bărdăhan, avocatul Miroslav Căuș asemenea aspecte nu se regăsesc. Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul reprezentantului Larisei Bărdăhan, avocatul Miroslav Căuș ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul reprezentantului Larisei Bărdăhan, avocatul Miroslav Căuș se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Mariana Pitic 4