3ra-1337/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: V. Sandu dosarul nr. 3ra- 1337/16

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Larisăi Bărdăhan, avocatul Miroslav Căuș,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Larisei Bărdăhan împotriva

Primăriei municipiului Chișinău, Alexandrei Nenescu și lui Victor Nenescu cu privire

contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Larisa Bărdăhan și a fost menținută hotărîrea

Judecătoriei Centru municipiului Chișinău din 21 decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 09 iunie 2015, Larisa Bărdăhan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei mun. Chișinău, Alexandrei Nenescu și lui Victor Nenescu cu

privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin decizia Consiliului mun.

Chișinău nr.11/36 din 23 decembrie 2014 a fost dispusă atribuirea în arendă lui

Alexandra Nenescu și Victor Nenescu, pe o perioadă de 5 ani, a lotului de pămînt din

str. Ismail, 86, cu suprafața de 0,014 ha, pentru reconstruirea și extinderea încăperilor

proprietate privată în vederea amplasării unui obiect comercial, prestări servicii și

pentru oficii, cu condiția strămutării rețelei de drenaj existente, conform planului

anexă.

Menționează că, nu este de acord cu decizia Consiliului mun. Chișinău nr.11/36

din 23 decembrie 2014, deoarece ea este proprietara apartamentului nr.44 din blocul

locativ nr.86, la care urmează să se efectueze construcția anexei și apartamentul său

este amplasat la etajul 2, deasupra viitoarei anexe, iar pîrîții îi vor crea incomodități

inadmisibile în realizarea dreptului de proprietate și a dreptului de locațiune.

Susține că, prin cererea prealabilă din data de 19 mai 2015, a solicitat Primăriei

mun. Chișinău anularea autorizației de construire și a certificatului de urbanism, dar

prin răspunsul din 05 iunie 2015, a primit refuz.

Solicită reclamanta anularea certificatului de urbanism pentru proiectare nr.

670/14 din 19 decembrie 2014 și a autorizației de construire nr. 07-c/15 din 26 ianuarie

2015, eliberate de către Primăria mun. Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 21 decembrie 2015 a fost

respinsă acțiunea ca nefondată și au fost anulare măsurile de asigurare a acțiunii

1

aplicate prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 iunie 2015. A fost

dispusă încasarea din contul Larisei Bărdăhan în beneficiul Alexandrei Nenescu și a lui

Victor Nenescu a sumei de 6000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică (f.d.159-

168, Vol.I).

Prima instanță, și-a argumentat concluzia prin faptul că, pretențiile reclamantei

sunt nefondate și a constatat că, reclamanta nu a prezentat careva acte ale Inspecției de

Stat în Construcții, care ar demonstra careva abateri sau devieri de la normele legale în

construcție, iar certificatul de urbanism pentru proiectare nr.670/14 din 19 decembrie

2014 și autorizația de construire nr.07-c/15 din 26 ianuarie 2015 au fost eliberate legal,

în corespundere cu prevederile Legii nr. 163 din 09 iulie 2010 privind autorizarea

executării lucrărilor de construcție, inclusiv a fost prezentat acordul proprietarilor

apartamentelor învecinate.

De asemenea, prima instanță și-a mai argumentat poziția prin faptul că,

reclamanta nu a demonstrat prin probe veridice faptul că viitoarea construcție poate să-

i afecteze interesele sale, iar anexa îi va crea incomodități în realizarea dreptului de

proprietate, deoarece potrivit actelor contestate, lucrările autorizate sunt doar de

resistematizare, fără intervenții în structura de rezistență a clădirii în vederea devierii

de la normele de construcție sau încălcarea drepturilor altor proprietari din vecinătate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Larisa Bărdăhan și a fost menținută hotărîrea primei instanțe.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din data de 14 aprilie 2016, a fost

restituită cererea de apel depusă de către Larisa Bărdăhan în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată a Larisei Bărdăhan împotriva Primăriei municipiului Chișinău,

Alexandrei Nenescu și lui Victor Nenescu cu privire contestarea actelor administrative,

privind anularea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.11/36 din 23 decembrie 2014 cu

privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din str. Ismail, 86, Alexandrei Ninescu și

Victor Ninescu și anularea contractului de arendă nr.6591/2015 din 17 ianuarie 2015,

încheiat între Primăria mun. Chișinău, Alexandra Nenescu și Victor Nenescu, cu toate

actele anexate, deoarece apelanta a înaintat pretenții noi, neexaminate în prima

instanță.

La data de 13 iulie 2016, reprezentantul Larisei Bărdăhan, avocatul Miroslav

Căuș a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu emiterea unei

noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărîrile instanțelor

inferioare, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost

elucidate pe deplin, au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material, iar

erorile comise au dus la soluționarea greșită a cauzei, încălcîndu-i drepturile și

libertățile fundamentale.

Susține că, prima instanță și instanța de apel urmau să aplice dispozițiile Codului

civil cu privire la dreptul de proprietate comună și nu dispozițiile cu privire la dreptul

de vecinătate, or, în cazul coproprietății comune, normele cu privire la dreptul de

vecinătate se aplică doar în subsidiar.

Susține că, Primăria mun. Chișinău a solicitat acordul a celor 2 coproprietari, care

locuiesc în locuințe laterale ale apartamentului soților Nenescu, astfel, recunoscînd

faptul că la caz se aplică raporturile civile de coproprietate.

2

Prin referința din 05 septembrie 2016, Alexandra Nenescu și Victor Nenescu au

solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea deciziei instanței de apel

ca fiind legală și întemeiată.

La data de 07 septembrie 2016, și Primăria mun. Chișinău a depus referință,

solicitînd respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărîrii primei instanțe

și deciziei instanței de apel ca fiind legale și întemeiate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele

cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei contestate în adresa

recurentei la data de 12 mai 2016 (f. d. 230, Vol.I), însă la materialele dosarului nu se

regăsește dovada recepționării acesteia de către ultima.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul Larisei

Bărdăhan, avocatul Miroslav Căuș nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Argumentul invocat de către recurentă precum că, instanța de apel a apreciat

arbitrar probele, anexate la materialele dosarului, fapt ce a dus la încălcarea dreptului

său la un proces echitabil nu poate fi reținut, deoarece la caz, instanța de apel a apreciat

probele în corespundere cu exigențele art. 130 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentul invocat în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanțele ierarhic inferioare, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către

reprezentantul Larisei Bărdăhan, avocatul Miroslav Căuș asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul reprezentantului Larisei Bărdăhan, avocatul Miroslav Căuș ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul reprezentantului Larisei Bărdăhan, avocatul Miroslav Căuș se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4