2ra-2093/16 — cu privire la anularea contratcului

dosarul nr. 2ra-2093/16

prima instanță – (Judecătoria Criuleni) Au. Cazacliu

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău)Iu. Cimpoi, A. Panov, N. Simciuc

ÎNCHEIERE

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serafimciuc Valentina,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Serafimciuc

Valentina, intervenienți accesorii Galina Cavcovschi, Vladimir Cavcovschi și Petru

Bureac împotriva lui Nicolae Rotaru și Nicolae Răzeșu cu privire la recunoașterea

nulității actelor juridice,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016 prin care s-a admis

apelul declarat de avocatul Igor Litvinenco în interesele lui Nicolae Rotaru și

avocatului Viorel Chetrușca în interesele lui Nicolae Răzeșu, s-a casat hotărîrea

Judecătoriei Criuleni din 27 octombrie 2015 pronunțînd o nouă hotărîre prin care

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 10 martie 2015 Serafimciuc Valentina a depus cerere de chemare în judecată

către Rotaru Nicolae, Răzeșu Nicolae, intervenienți accesorii de partea reclamantei

Cavcovschii Galina, Cavcovschii Vladimir, Bureac Petru prin care a solicitat a declara

nul acordul din 09 aprilie 2008 și acordul adițional din 16 octombrie 2008, încheiat

între Rotaru Nicolae și Răzeșu Nicolae privind înstrăinarea a 80,18% din bunul imobil

cu număr cadastral 3114117467.01.001, situat în r-nul Criuleni, s. Bălțata.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, a aflat despre existența

contractului respectiv, la 19 decembrie 2013 cînd, într-un alt proces de judecată,

Răzeșu Nicolae la prezentat ca probă, astfel, consideră că termenul general de

prescripție a fost respectat.

Ce ține de constatarea nulității actului juridic a declarat că, Rotaru Nicolae și

Răzeșu Nicolae au încheiat acordul din 09 aprilie 2008 și acordul adițional din 16

octombrie 2008 privind vînzarea-cumpărare a 80,18% din bunul imobil cu număr

cadastral 3114117467.01.001, situat în r-nul Criuleni, s. Bălțata, la prețul de 200 000

lei, ce reprezintă depozit, cotă-valorică a proprietarilor.

1

Ca probă a dreptului de propritate asupra bunului imobil, pîrîtul Răzeșu Nicolae

a prezentat decizia Curții Supreme de Justiție din 11 martie 2011, prin care s-a

constatat că lui Răzeșu Nicolae îi aparține cu drept de proprietate 80,18% din bunul

imobil cu număr cadastral 3114117467.01.001, situat în r-nul Criuleni, s. Balțata, iar

lui Serafimciuc Valentina, Cavcovshii Galina, Cavcovschii Vladimir, Mandrabura

Galina, Bureac Petru îi aparține coproprietatea în devălmășie în bunul imobil

nominalizat.

Astfel, la încheierea contractului de arvună din 09 aprilie 2008 și contractului

din 10 octombrie 2008, care de fapt este antecontract, coproprietarul Răzeșu Nicolae

nu a executat obligația impusă de lege și nu a cerut coproprietarilor Serafimciuc

Valentina, Cavcovschi Galina, Cavcovschi Vladimir, Bureac Petru, Mandrabura

Galina acordul de a vinde bunul imobil, proprietate comună în devălmășie.

Respectiv, antecontractul este lovit de nulitate relativă (f.d. 3-5).

Prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 27 octombrie 2015 s-a admis integral

acțiunea lui Serafimciuc Valentina, intervenienți accesorii Cavcovschi Galina,

Cavcovschi Vladimir și Bureac Petru împotriva lui Rotaru Nicolae și Răzeșu Nicolae

cu privire la recunoașterea nulității actului juridic, s-a recunoscut nul acordul încheiat

între Rotaru Nicolae și Răzeși Nicolae privind înstrăinarea 80,18% din bunul imobil

cu număr cadastral 31141147467.01.001, situat în r-nul Criuleni, s. Bălțata la data de

09 aprilie 2008 și acordul adițional din 16 octombrie 2008, s-a încasat de la Răzeșu

Nicolaie în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 6 000 lei (f.d. 136).

Nefiind deacord cu hotărîrea primei instanțe, la 03 noiembrie 2015 avocatul

Litvinenco Igor, în interesele lui Rotaru Nicolae a depus cerere de apel prin care a

solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Criuleni din 27 octombrie 2015, pronunțînd o

nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată

(f.d. 141).

La 09 noiembrie 2015, avocatul Chetrușca Viorel în interesele lui Răzeșu

Nicolae a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei

Criuleni din 27 octombrie 2015, pronunțînd o nouă hotărîre prin care cererea de

chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată (f.d. 143-144).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016 s-a admis apelul declarat

de avocatul Igor Litvinenco în interesele lui Nicolae Rotaru și avocatul Viorel

Chetrușca în interesele lui Nicolae Răzeșu, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Criuleni

din 27 octombrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei

Serafimciuc, intervenienți accesorii Galina Cavcovschi, Vladimir Cavcovschi și Petru

Bureac împotriva lui Nicolae Rotaru și Nicolae Răzeșu și s-a emis o nouă hotărîre

prin care s-a respins acțiunea Valentinei Serafimciuc, intervenienți accesorii Galina

Cavcovschi, Vladimir Cavcovschi și Petru Bureac împotriva lui Nicolae Rotaru și

Nicolae Răzeșu cu privire la recunoașterea nulității actelor juridice ca fiind

neîntemeiată, s-a încasat de la Valentina Serafimciuc în beneficiul lui Nicolae Rotaru

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3 000 lei și cheltuielile de judecată, taxa

de stat achitată la depunerea cererii de apel, în mărime de 4500 lei, precum și în

beneficiul lui Nicolae Răzeșu cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2000 lei

(f.d. 186-187).

2

La 02 august 2016 Serafimciuc Valentina a depus cerere de recurs prin care a

solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016 cu menținerea

hotărîrii Judecătoriei Criuleni din 27 octombrie 2015.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel a adoptat o hotărîre

cu încălcarea esențială a normelor de drept material, procedural prin neaplicarea legii

și interpretarea eronată a legii.

În baza art. 123 din Codul de procedură civilă, reclamanta Serafimciuc

Valentina a invocat ca probă al dreptului de proprietate asupra bunului imobil cu

număr cadastral 3114117.467.01.001 decizia Curții Supreme de Justiție din 11 martie

2011, pronunțată în cauza civilă Răzeșu Nicolae și alții împotriva lui Seraficiuc

Valentina, Cavcovschi Galina, Cavcovschi Vladimir, Mandrabura Galina, Gac Simion

privind declararea nulității contractelor de vînzare-cumpărare, care a stabilit și

recunoscut dreptul de coproproietate în uscătoria de tutut a lui Serafimciuc Valentina

și al intervenientilor accesorii Cavcovschi Galina, Cavcovschi Vladmir, Bureac Petru.

Astfel, instanța de apel, s-a referit la conținutul înscriirilor din Registrul

bunurilor imobile și nu a aplicat prevederile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Prin urmare, instanța de apel a constatat că recurenta nu este coproprietar al

bunului imobil cu număr cadastral 3114117.467.01.001.

De asemenea, a menționat că, instanța de apel nu a dat nici o apreciere

argumentelor referitoare la nulitatea relativă a actelor juridice în baza art. 351 alin. (1)

și (2) din Codul civil și nulitatea absolută invocată prin prisma art. 211, 213, 217, 220

alin. (1) Codul civil.

În acest sens, a relevat că, ilegal instanța de apel a concluzionat că, reclamanta

a dus în eroare instanța de fond despre cunoașterea existenței hotărîrii judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 19 decembrie 2003, pecum că reclamanta a indicat data

cunoașterii acesteia la 29 aprilie 2014. Astfel, acțiunea civilă a fost depusă la 10

martie 2015, iar decizia Curții Spreme de Justție a fost pronunțată la 10 martie 2015,

astfel, reclamanta nu putea să indice hotărîrea ca probă incontestabilă.

Un alt temei invocat este că, instanța de apel a admis ca probă o copie a

acordului din 09 aprilie 2008 și din 16 octombrie 2008, nefiind prezentat originalul în

acest sens.

Totodată, au invocat că, instanța de apel a încălcat prevederile art. 123, art. 241

din Codul de procedură civilă. Prin urmare deși, în antecontract părțile expres au

convenit că Răzeșu Nicolae urmează să înstrăineze iar Rotaru Nicolae urmează să

cumpere cota parte din bunul imobil, instanța de apel a considerat acest act juridic un

antecontract, deși reieșind din intențiile părților este un contract.

Mai mult ca atît, prin contractul respectiv, s-a stabilit, că în scopul garantării

executării condițiilor de înstrăinare, Rotaru Nicolae transmite lui Răzeșu Nicolae

suma de 200 000 lei ca arvună, stabilind un termen limită de executare a tranzacție.

Astfel, a menționat că, este clar că părțile au încheiat un contract de vînzare-

cumpărare și nu un antecontract, fără acordul copropritarilor fapt care duce la

nulitatea relativă a cestuia.

În final a relatat că, Rotaru Nicolae și Răzeșu Nicolae au încheiat acordul din

09 aprilie 2008 și acordul adițional din 16 octombrie 2008 privind vînzarea-

cumpărarea a 80,18% din bunul imobil cu numărul cadastral 3114117467.01.001,

3

situat în r-nul Criuleni, s. Bălțata la prețul de 200 000 lei, ce reprezintă depozit, cotă-

valorică a proprietarilor, contrar prevederilor legale (f.d.204-207).

La 02 septembrie 2016 avocatul Viorel Chetrușca în interesele lui Răzeșu

Nicolae a depus referință prin care a solicitat a declara recursul înaintat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 05 mai 2016.

Potrivit scrisorii nr. 15155-4 copia deciziei a fost expediată la 16 mai 2016 (f.d.

133), iar la materialele cauzei lipsește dovada de recepționare a deciziei.

Cererea de recurs a fost depusă la 01 iulie 2016, respectiv, recursul se consideră

depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei

de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat

în modul corespunzător.

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul menționează

că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor

de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că aceste

argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Serafimciuc

Valentina al nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către de Serafimciuc Valentina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

5